Ziua a treia departe de Bucuresti a inceput superb. La 4 si ceva dimineata am urcat cu Dan Marinescu pe statia meteo de la Lacauti (1.776 metri) pentru a urmari rasaritul Soarelui. Peisaj frumos, dar frigul si oboseala m-au aruncat inapoi sub plapuma. Somn in continuare, pana la o ora mai normala.
Ziua a treia departe de Bucuresti a inceput superb. La 4 si ceva dimineata am urcat cu Dan Marinescu pe statia meteo de la Lacauti (1.776 metri) pentru a urmari rasaritul Soarelui. Peisaj frumos, dar frigul si oboseala m-au aruncat inapoi sub plapuma. Somn in continuare, pana la o ora mai normala.
Adevarata desteptare vine pe la 8 fara ceva, cand pe sub geam ne-a trecut un ATV. Dau fuga la fereastra sa vad daca a venit Sorin Popica, un om de munte pe care l-am cunoscut cu o seara inainte. E altcineva, asa ca ma arunc din nou in pat, dar fara sa mai adorm. La statia meteo au venit doi baieti din Covasna, care se tin de glume galagioase in fata cabanei. Dupa un timp cobor si eu si dau ochii cu un tip cat un munte care ma ia de la "incalzire". "Frateeeeeeeeeee, hai sa bem!", urla catre mine
si imediat ma inarmeaza cu un paharel de palinca. Nu e nici macar ora opt dimineata. In loc de ceai, turnam tarie. E poezie! Ne imprietenim repede, se recomanda Titi Popescu (foto), ii fac cunostinta cu ceilalti colegi si o dam din gluma in gluma. Radem de ne prapadim. Se tot lauda cu ATV-ul sau, dar recunoaste ca cea mai de pret comoara o are acasa, acolo unde ii sunt fetita de 6 ani si sotia.
 |
|
"O splendoare de femeie", asa cum o caracterizeaza el. Petrecem impreuna, soseste si Sorin Popica, ne fotografiem pe varful muntelui, iar dupa vreo doua ore pornim la vale, spre Covasna, in coloana. Noi primii, cu masina, apoi el, dupa care si Sorin. Pe drum mai facem o escala in Comandau. Nu stam decat cinci minute si pornim mai departe. Noi suntem primii, in vreme ce restul coloanei, formata din ATV-uri, ramane in urma. Ajungem in oras si Dan Marinescu se pregateste sa ii fotografieze pe prietenii nostri care trebuie sa apara din secunda in secunda. Sunt nerabdator sa apara Titi Popescu, sa mai radem cu el. Primul soseste Sorin Popica, dar nu este deloc fericit. Titi a cazut cu ATV-ul. Brusc, atmosfera se schimba. Picaturile de ploaie parca ma frig. Titi ajunge la spital, este mutat lenes intr-o ambulanta de niste birocrati din sistemul sanitar si pornim catre Sf. Gheorghe. Pe drum, prietenul nostru ne paraseste. A virat de pe drumul vietii. Noi inca mai stam la intrare in Covasna si il asteptam sa coboare de sus, mai sus de Lacauti, pentru o poza. Pana atunci ma gandesc la glumele sale. Dar nu mai pot sa radâ¦
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
