Jurnal de Caravana - Spre Sibiu, in viteze

Suntem echipa ultimului traseu al caravanei Jurnalul de anul acesta. Ne facusem planul de bataie cu o seara inaintea plecarii. O luam spre Sibiu a doua zi dimineata, cel tarziu la opt jumatate.

Suntem echipa ultimului traseu al caravanei Jurnalul de anul acesta. Ne facusem planul de bataie cu o seara inaintea plecarii. O luam spre Sibiu a doua zi dimineata, cel tarziu la opt jumatate. Dar zicala cu socoteala de-acasa care nu se potriveste cu cea din targ ne-a venit si noua ca manusa. Ca har, ca mar, cert e ca am plecat cu o ora mai tarziu. Si am gonit, si am gonit pana pe Dealul Neagru. Cadem de acord ca e nevoie de o pauza. Pentru sofer, dar si pentru micii mari vanduti cu mustar si paine la doi roni bucata pe terasele din deal. Comandam in graba, mancam nu prea in graba. Si plecam. Tot fara prea multa graba. Drumul incepuse sa se aglomereze. Din cand in cand, soferul microbuzului nostru incearca sa recupereze, apasand acceleratia. La un moment dat, un sofer de masina bengoasa, dar nebun in libertate, ca altfel nu-i poti zice, intra pe contrasens pentru a depasi. Nu-si da seama ca nu are timp sa treaca de ditamai tirul si probabil ca se mai credea si singur pe sosea. Ca altfel nu se explica cum de nu ne-a vazut venind. Nu are unde sa se mai retraga, iar microbuzul nostru nu era amfibie sa-l ocoleasca prin Olt. Asa ca trece la mustata printre noi si tir. Exclamatii de teama si indicatii pentru soferul nostru sa mearga macar el mai incet. Se comenteaza intens incidentul pana cand peisajul incantator ne face sa-l uitam. Mai facem un popas pentru alimentare si, gata, am ajuns la Sibiu. De fapt, gata asta a insemnat vreo sase ore de mers. Ne cazam. Eram cam inmuiati de oboseala drumului, iar lenea ne dadea tarcoale. Functionam cam cu a intaia.

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine

SIBIU. La hotel, rememoram pe harta traseul caravanei

Dar, ca niste eroi ai intrecerii socialiste, am invins-o. Nu aveam de stat decat doua zile in zona si iar riscam ca socoteala de la Bucuresti sa nu se potriveasca cu cea de la Sibiu. Asa ca ne-am dus bagajele in camere, ne-am racorit, ne-am improspatat, unii au baut cate o cafea (eu, sigur) si am impartit subiectele adunate de pe net dupa vrerea fiecaruia. Ce-i drept, cam mare vrerea.
Toti voiau sa faca tot, iar eu, "tovarasa diriginta", dupa cum a tinut sa ma "alinte" Niki, fotoreporterul, trebuia sa-i impac. Asa e la inceput. Sunt entuziasti, dar o sa le treaca, mi-am zis. Dar n-am avut dreptate. Nu le-a trecut. Si le-am urat in gand sa-i tina!