x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnal de Caravana - Un italiano vero

0
Autor: Laura Toma 04 Iul 2006 - 00:00

Ziua a cincea. Dupa o noapte alba data pe finalul Zilelor Tusnadului, adica pe focurile de artificii si pe cheful de dupa, nu prea ne venea s-o pornim la drum.

Ziua a cincea. Dupa o noapte alba data pe finalul Zilelor Tusnadului, adica pe focurile de artificii si pe cheful de dupa, nu prea ne venea s-o pornim la drum. Mai ales ca la Tusnad a fost chiar dragut: masini de epoca, tocanita ungureasca, concerte, fotbal feminin si faptul ca ajunseseram destul de familiari cu localnicii, cu care ne salutam pe strada la tot pasul. Insa asa, cu ochii lipiti cum eram, am luat-o spre Sovata, incercand ca pana la destinatie sa tragem un pui de somn. Irina a propus o escala la Praid, unde mancase acum doi ani, tot in caravana, o tocanita ungureasca excelenta, dar, fiind singurul vot pro, am optat pentru Corund, de unde sa ne luam ceva suveniruri. Si iata-ne risipiti prin bazar, cumparand fiecare "dupa obligatii". Marin, fotoreporterul, a fost cel mai nehotarat cumparator pe care, de altfel, l-am si pierdut printre tarabe. Pana la urma s-a intors la baza cu o sacosa plina cu ulcele. "Ce sa fac, m-am luat cu cumparaturile!", s-a scuzat ardeleanul. Ca sa ne imbune, ne-a cantat ceva refrene italiene - Lasciate mi cantare /perch... ne sono fiero / sono un itali-ano/ un italiano vero. Proaspat intors de la Roma, ardeleanul se simte inca "un italiano vero".

Ajunsi in statiune, am pornit sa ne documentam asupra bazelor de tratament si a lacurilor. La Lacul Ursu am gasit pustiu, doar o mana de muncitori grabeau renovarea. Iar despre tratamentele de fertizilizare am aflat cate ceva in vizita pe care am facut-o la cea mai moderna clinica din Sovata.

Seara, microbisti si cvasimicrobisti ne-am strans in fata unui ecran gigant, postat langa un bar din statiune pentru meciul Franta - Spania. A fost ultima masa rotunda la care fiecare echipa si-a povestit peripetiile de peste zi. Italiano Vero ne anunta ca se va desprinde de grupul nostru, pentru ca il asteapta urmatoarea etapa a caravanei. Asa ca, alte refrene, alte mofete, alte tocanite... Noi insa, inapoi la etajul opt al Casei Presei.

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de