Aici am descoperit o liniste si un aer pe care nu le poti intalni in nici o alta statiune din tara, lucru ce ne-a trezit la viata. "Cine se trezeste de dimineata departe ajunge", zicala a diminetilor de caravana. In aceasta dimineata m-am trezit mai obosit ca oricand. Urma un itinerar nedelimitat de Carmen si Magda. Micul dejun si cafeaua nu si-au mai gasit locul. Totul a fost instant: trezit, nedusat, plecat. Dupa cca 80 de kilometri parcursi nu am mai rezistat si am incercat o cafea la un popas din Lazuri. Si, uite, cum stam noi si savuram cafeaua, un satean a prins la cativa metri de noi, in iarba, un sarpe, bineinteles de casa, pe care l-a azvarlit pe asfalt, unde, calcat de o masina, acesta a ploscait. Mai ca era nevoie sa ne resuscitam reciproc, asa ca, total indispusi, am plecat mai departe, directia Stana de Vale. Aici (pot spune cu mana pe inima) am descoperit o liniste si un aer pe care nu le poti intalni in nici o alta statiune din tara, lucru ce ne-a trezit la viata. Aici se gaseste si "izvorul minunilor", din care se spune ca multi bem apa. Va asigur ca aici e altfel, apa nealterata inca de fratii Brother. Revigorarea in natura bate orice naturist, daramite un generalist.
La revenirea catre baza Moneasa, statiune ideala pentru promenada baptistilor, am ales o scurtatura, pe un drum cu mult sub cel forestier avizat numai drumarilor injeepati, cum de altfel, eram si echipati. Acest traseu se face prin padurea Moneasa, unde am stat cu teama ca se vor confirma spusele unui localnic: oricand mi se poate fura mireasa. M-au consolat Carmen si Magda. "Intre doua nu te ploua, dar, zice-se, nici bine nu-ti este".