Made in Romania - Lingurarii integrarii

Lingurarii Romaniei sunt o bucata din placinta traditiilor nationale care inca nu au devenit brand de tara. In conditii medievale, desi au case, rromii lingurari isi duc viata in corturi, in salbaticia naturii.

In padurea satului Somartin, judetul Sibiu, doua familii de rromi lingurari si-au deschis "afacere". Cu o imaginatie demna de lauda, fabricantii de linguri, linguroaie, tocatoare, troace, scaunele si spatule din lemn au amenajat o expozitie pentru atragerea trecatorilor.

MESERIE DE SUTE DE ANI. Floarea Dragan are 63 de ani. A plecat in primavara de acasa, din Babenii de Valcea, impreuna cu intreaga familie. "Avem casa la Babeni, dar acolo nu avem lemn. Si numai de salcam e bun. E usor de modelat. Uite ce muncim. Ca nu vrem sa furam. Avem si acte de la stapanire, ca nu vrem sa avem probleme…" Femeie pe fata careia se citesc ploaia si vantul, Floarea vorbeste o limba romana curata, putin influentata de comunitatea din care face parte. "Am invatat de la bunica sa fac linguri, si asta fac de cand ma stiu. Din asta imi castig traiul."

EXPOZITIE IN NATURA. Accepta sa imi prezinte "expozitia" amenajata in natura. Sute de linguri gata cioplite stau la uscat in asteptarea viitoarelor targuri, unde vor fi vandute. Floarea este ajutata la munca de o ruda apropiata, Elena Vasile, de 55 de ani, la fel de indemanatica. "La cati ani avem de cand facem linguri, pentru noi nu mai este o greutate, insa e nevoie de munca si indemanare", imi spune Elena.

LA USCAT. Lingurile se pregatesc de vAnzare

TEHNOLOGIE SI 30 DE MINUTE. In schimbul a patru linguri cumparate fara negociere, cele doua femei accepta sa imi faca o demonstratie, sa ma convinga de maiestria lor. Ciclul tehnologic este clar si abia reusesc sa notez: barda, tesla, cutit, scoaba, cutatoaie, finisala, iar scoaba si finisala de detalii! Prin toate aceste unelte trece bucata din lemn pana sa ajunga lingura, spatula sau troaca. Cu miscari sigure, cu lovituri precise, lemnul de salcam capata in cateva minute forma. Apoi, ca o scamatorie, lemnul este scobit si… lingura este aproape gata. Raman hipnotizat de femeile care in cateva minute au topit un butuc de lemn si i-au dat forma atat de banalei linguri.

CONTINUITATE

Floarea si Elena stiu de Europa si de integrare. Stiu si ca Basescu e presedinte, chiar daca nu l-au votat. "Da, noi avem radio si acasa avem televizor. Stim sa citim, domnu’!", ma asigura Floarea, cautand dupa un ziar intr-unul din cele doua corturi din folie de plastic si crengi. Corturile sunt casa lor pentru timpul de vara. Haine, ceaune, unelte de lucru, toate stau la un loc. "Scuzati ca e asa deranj, dar noi asa suntem obisnuiti", se scuza Floarea, care imi devine tot mai simpatica. Daca nu as avea treaba la Sibiu, mai ca as ramane peste noapte cu romii lingurari, sa-i cunosc mai bine. Cand sa plec, dintre copacii padurii se arata fiica Floarei. Ea e generatia care duce mai departe traditia lingurarilor, chiar daca acum este ciurdarul vacilor din Somartin, judetul Sibiu.