x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea Romaniei '06 Tanti Dochia - Natura vie cu boboc de gasca

Tanti Dochia - Natura vie cu boboc de gasca

de Alexandru Boariu    |    21 Iun 2006   •   00:00
Tanti Dochia - Natura vie cu boboc de gasca

Ilganii de Sus - la intrarea in Partizani, dinspre Tulcea - este de cateva zile din nou sub apele bratului Sulina. "Scazuse, maica, da’ acum a crescut iar, si creste in continuare, n-a apucat nici sa se usuce locul" - ne spune tanti Dochia, o femeie la vreo 50 de ani. Apa i-a ajuns din nou in curte. Vitele nu mai au ce manca.

Am acostat cu salupa chiar in dreptul ei, pentru ca o vazusem de pe salupa stand in fata casei, parca dezorientata, cu un bobocel de gasca in mana. O imagine de icoana. "I-a clocit curca, mama, pe care am adus-o dupa ce ne-au omorat toate gainile, ratele si gastele - cand cu aviara. Ruxandra si Janina ii cer bobocelul, il mangaie, fac poze. Trei catei simpatici se harjonesc printre picioarele lui Cristi Stefanescu. Il trag de pantaloni (l-au simtit ca-i plac animalele). "Pe asta il cheama Tapui , pe asta mic il cheama Bot, iar pe asta - Raj. Asa mi-a venit cand i-am botezat. Da’ sunt cuminti, nu va fac nimic, se joaca si ei" - spune tanti Dochia. Ne privim pe furis. Ne surprinde faptul ca, desi apa i-a luat totul, femeia nu este disperata, nu ne cere nimic. Dimpotriva, ne intreaba daca am mancat, daca nu vrem niste lapte. Branza nu are, dar daca venim maine ne da si ne face si o mamaliga. Brusc, imi dau seama ca o cunosc. Cu ani in urma veneam la Partizani la pescuit si cumparam de la ea lapte, branza si oua. Isi aminteste: "Da, maica, veneai cu pictorii de la Scoala (Casa Uniunii Artistilor Plastici, unde trageam). Domnul Condras (un prieten, artist) si-a facut casa aici, l-a ajutat sotul meu". Dar Fedea - intreb (un localnic pe care nu l-am vazut treaz niciodata) - mai traieste? "S-a prapadit acum cativa ani. L-a omorat bautura." Mai povestim de una, de alta. "S-a inrait lumea, maica, de aia ne bate Dumnezeu." Ne luam la revedere. Cristi Stefanescu mai trage cateva poze. "Sa fiti sanatosi, maica, sa ajungeti cu bine." Plecam tacuti. Unii chiar tristi. Avem de facut destul drum pana la Crisan si apoi la Caraorman. Cate "Dochii" vom mai gasi in drumurile noastre? (Alexandru Boariu)

×