Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.
Ceauşescu a dat ordin în anii ’70 ca lacuri întinse şi kilometri întregi de canale din Delta Dunării să fie secate şi transformate în terenuri pentru agricultură. Dictatorul nu vedea valoarea naturală a Deltei, devenită ulterior Rezervaţie a Biosferei, considerînd că terenurile de sub lacuri sînt excelente pentru cereale, legume, pepeni sau chiar pomi fructiferi. Ca atare, în anii ’70 şi ’80 hectare întregi de luciu de apă au fost îndiguite şi apoi secate, devenind „roditoare“ ogoare, gata să contribuie şi ele la producţiile-record la hectar care se raportau în acele vremuri. Nu în ultimul rînd, pentru accesul la resurse, au fost tăiaţi zeci de kilometri de canale. Multe dintre acestea nu respectă cursul braţelor şi canalelor naturale (de la vest la est), ci traversează Delta de la nord la sud.
RENATURARE. După Revoluţie şi după includerea Deltei Dunării pe lista patrimoniului mondial UNESCO, s-a luat decizia reconstrucţiei ecologice a Rezervaţiei. Zis şi făcut. Cu ajutor internaţional, dar şi cu forţe proprii, unele amenajări au fost „redate circuitului natural“. Digurile au fost sparte, iar incintele reinundate. Cel mai mare succes: fosta amenajare agricolă Babina-Cernovca. Programul de renaturare a fost extrem de apreciat. În vreme ce în vest astfel de proiecte de reconstrucţie ecologică se desfăşoară pe cîteva hectare, în Delta Dunării au fost renaturate cîteva mii! Au venit şi diplome şi distincţii internaţionale pentru felul în care era administrată Rezervaţia. Programul era văzut şi ca o excelentă soluţie de contracarare a efectelor – posibil devastatoare – ale canalului ucrainean Bîstroe. Pentru că majoritatea amenajărilor agricole se află între braţul Chilia şi braţul Sulina, reconstrucţia ecologică ar fi însemnat preluarea către această zonă a unui debit imens de apă din Chilia. Asta ar fi însemnat că zone valoroase din Rezervaţie (precum colonia de pelicani Roşca-Buhaiova sau pădurea Letea) ar fi beneficiat în continuare de suficientă apă, mai ales în verile foarte secetoase.
BLOCAJ POLITIC. Lucrurile s-au oprit brusc în anul 2005. În loc ca programul de reconstrucţie ecologică să continue, el a fost oprit brusc, din motive politice. Deşi renaturarea Deltei era inclusă în programul de guvernare al Alianţei D.A., liberalii şi democraţii au îngropat-o de tot. Consiliul Judeţean Tulcea, dominat de cele două partide, a refuzat să mai pună la dispoziţie terenuri pentru agricultură. S-a descoperit astfel că, între 1996 şi 2000, în timp ce Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării renatura incintele agricole, Consiliul Judeţean le concesiona pentru agricultură pe cele la care nu se lucra. Concesiunile s-au făcut pe 39 sau 49 de ani, beneficiare fiind firme din mai multe zone ale ţării. În 2005 şi 2006 s-au reziliat concesiunile pentru peşte încheiate de PSD în 2002-2003, iar toată lumea se aştepta ca şi concesiunile agricole să fie încheiate. Acest lucru nu s-a întîmplat, astfel că, pe de o parte, Delta s-a umplut de braconieri, iar pe de altă parte, s-a făcut pe mai departe agricultură, aşa cum îşi dorea Ceauşescu. La inundaţiile din 2006, digul care apăra amenajarea Pardina era gata să se rupă, însă concesionarul zonei nu a fost de acord în ruptul capului cu o inundare controlată. Omul nu dorea să-şi piardă banii şi a consolidat digul pe banii lui. Mulţi concesionari primesc de la stat subvenţii importante şi refuză astfel categoric rezilierea contractelor.
TROC. De trei ani încoace, guvernanţii dau asigurări că renaturarea Deltei va reîncepe. Realitatea a arătat că mint cu neruşinare. În primăvară s-a anunţat că Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a semnat un protocol de preluare a respectivelor terenuri de la Consiliul Judeţean. Trocul era unul cît se poate de simplu: „ne daţi terenurile pentru renaturare, vă facem investiţii în reţele de apă şi canalizare în localităţile judeţului“. Deşi la Bucureşti s-a anunţat că Protocolul a fost semnat şi este un succes, la Tulcea consilierii CJ l-au respins în două şedinţe (dintre care una extraordinară). Lanţul de minciuni şi de bîlbîieli a făcut ca unul dintre cele mai apreciate proiecte româneşti să fie aproape îngropat. Dacă pentru a-i elimina pe concesionarii titulari ai contractelor de peşte s-a făcut orice, mergîndu-se chiar pînă la a se încălca legi pentru a scoate din afaceri diverse firme controversate, cînd e vorba de reconstrucţia ecologică a unei rezervaţii incluse în patrimoniul UNESCO, toată lumea doar dă din gură... Deocamdată, Delta mai are de aşteptat.
Epavele sufocă Delta
Încă o realitate a Deltei Dunării: Rezervaţia Biosferei este sufocată de epave. Cînd citiţi epave, nu vă gîndiţi la Titanic. Nu sînt nici pe departe atît de mari şi nici nu „îşi dorm somnul de veci“ pe fundul canalelor sau al lacurilor din Deltă. Sînt nave de dimensiuni medii şi mici care, scoase din uz, au fost depozitate te miri pe unde, în plină Rezervaţie. Majoritatea zac pe malul braţelor Dunării. Pline de rugină şi de hidrocarburi, fostele şlepuri, împingătoare, şalupe rapide, hoteluri plutitoare, chiar bucăţi din cargouri dăunează grav Rezervaţiei. Pentru că nimeni nu a luat pînă acum nici o măsură pentru remedierea problemei, armatorii continuă să ducă schelete de navă în Deltă şi să le abandoneze acolo. E mult mai ieftin şi mai convenabil aşa decît să plătească tăierea lor. Autorităţile spun că această problemă care s-a înrăutăţit în ultimii ani – cînd Delta a devenit în ultimii ani, din multe puncte de vedere, un sat fără cîini – are o rezolvare. Potrivit guvernatorului Rezervaţiei, liberalul Paul Cononov, în viitorul apropiat se vor organiza licitaţii, iar firmele care le vor cîştiga vor fi obligate să scoată epavele din Deltă, să le ducă la casat şi chiar să ecologizeze zona de unde monştrii de metal vor fi fost ridicaţi. Acesta este însă discursul din ultmii trei ani al guvernatorului. Deşi promisiunile sale nu mai au credibilitate, astfel de operaţiuni s-au realizat deja: de exemplu, o epavă din zona localităţii Crişan a fost ridicată şi dusăla casat pentru a fi valorificat metalul în zona Galaţi.Digurile sînt tot în proiect
După inundaţiile catastrofale din 2006, cînd cotele istorice ale Dunării au făcut prăpăd în Deltă, autorităţile au anunţat măsuri imediate pentru ca în cazul repetării unei astfel de situaţii, oamenii să nu mai aibă de suferit. Doi ani mai tîrziu, s-au făcut extrem de puţine din cele care s-au promis. Vă amintiţi probabil devastatoarele inundaţii din primăvara lui 2006. Apele Dunării s-au umflat peste măsură şi au produs dezastru după dezastru în România. Digurile fluviului au cedat unul cîte unul, făcînd prăpăd pe tot cursul Dunării, de la intrarea în ţară pînă în Deltă. Deşi televiziunile s-au ocupat mai puţin de situaţia din Deltă şi s-au axat pe dramele de la Rast, Bistreţ sau Ostrov, situaţia a fost tragică şi în Rezervaţia Biosferei. Aproape 15 localităţi din Deltă nu au dig de protecţie, astfel încît la ape mari sînt victime sigure. Aşa s-a întîmplat şi în 2006, cînd apele revărsate ale Dunării au umplut casele oamenilor. La televizor, oamenii au anunţat măsuri excepţionale care să ajute oamenii, iar pe termen scurt remedierea situaţiei şi construirea de diguri de apărare. Doi ani mai tîrziu, lucrurile promise nu s-au prea realizat.ÎNCET-ÎNCETIŞOR. La ora actuală, în Deltă nici unul dintre digurile începute nu a fost finalizate. Situaţia cea mai bună se întîlneşte în suburbia tulceană Tudor Vladimirescu. Inundat puternic acum doi ani, suburbia de peste braţul Tulcea este acum apărată de o posibilă nouă viitură. Două treimi din digul de apărare este gata, aşa că la o posibilă nouă viitură, oamenii vor fi, teoretic, mai apăraţi. Situaţia se mişcă şi la Sulina, unde s-au demarat mai multe lucrări de consolidare a digurilor. Nici acestea nu sînt însă finalizate.
AJUTOARE PUŢINE. În alte localităţi, precum Plauru, nu s-a făcut nimic. Situat vizavi de marele oraş Izmail, satul nu a fost băgat în seamă de autorităţi şi nici pînă în momentul de faţă nu are dig. Oamenii spun revoltaţi că, deşi aproape toţi au fost afectaţi într-o mai mare sau mai mică măsură, au fost nevoiţi să-şi refacă locuinţele şi mai ales dependinţele cu banii proprii. Reprezentanţii autorităţilor au venit, au constatat şi au plecat trimiţînd apoi, ici şi colo, niscaiva saci de ciment pe la vreun sătean. Deşi celelalte construcţii din curţi (grajduri, coteţe) au fost distruse de ape, guvernul nu a dat bani decît pentru case. În aceste condiţii, pagubele au fost suportate din buzunarul fiecăruia.
VIITOR NESIGUR. Locuitorii Deltei sînt sceptici cu privire la ce îi aşteaptă. Ei sînt siguri că la toamnă se va schimba guvernarea şi speră ca noul Executiv să nu-i mai trateze cu superficialitate şi să vadă mai cu atenţie problemele pe care le au. De asemenea, împreună cu Convenţia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea, autorităţile de la Bucureşti au demarat un plan de refacere a Luncii Dunării. Se urmăreşte astfel crearea de zone inundabile de-a lungul fluviului, astfel încît la viitoare posibile inundaţii presiunea apei să nu se mai exercite doar asupra digurilor, ci să fie preluată de aceste zone. Nimeni nu ştie cînd va demara acest program...
25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.
Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.
Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.
24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".
Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.
La Adamclisi, ca în antichitate
DELĂSARE ● Trecutul glorios stă pe aceeaşi stradă cu prezentul indiferent
Unui turist care vine la mare i-ar putea veni ideea, după cîteva zile de plajă, să viziteze anumite locuri ce vorbesc despre istoria noastră. Ruinele din Dobrogea nu spun însă poveşti, iar în apropiere nu sînt amenajate locuri de recreere pentru călătorul obosit.
23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.
Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
