x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea României '08 În 1965, localnicii îi spuneau Morga

În 1965, localnicii îi spuneau Morga

de Sorin Anghel    |    10 Iul 2008   •   00:00
În 1965, localnicii îi spuneau Morga

COPŞA MICĂ  ●  "ORAŞUL NEGRU" DE PE VALEA TÎRNAVEI A RĂMAS DOAR O POVESTE
Mentalitatea celor din Copşa Mică s-a schimbat în ultimii ani. De cînd numărul angajaţilor s-a redus, Sometra este înjurată din toate părţile.



COPŞA MICĂ  ●  "ORAŞUL NEGRU" DE PE VALEA TÎRNAVEI A RĂMAS DOAR O POVESTE
Mentalitatea celor din Copşa Mică s-a schimbat în ultimii ani. De cînd numărul angajaţilor s-a redus, Sometra este înjurată din toate părţile.

Cum o dai, n-o nimereşti! Valea Tîrnavei este poluată. Nu mai e o noutate. Lucrurile par că merg în direcţia asta de cînd lumea. Localnicii din Copşa Mică spun că e foarte rău, dar că fără Sometra nu ar putea trăi. "De aici mănîncă toată lumea o pîine", spun oamenii din piaţa aflată sub pasarela care duce pe platforma industrială. Toţi se vaită că "ne-am umplut de plumb din cauza lor", dar cele mai periculoase pentru sănătatea copşenilor sînt emisiile de dioxid de sulf.

INDUSTRIE CU ŢĂRANI. Copşa Mică este genul de localitate dezvoltată cu forţa. Au fost aduşi moldoveni pentru a face pe dracu-n patru, exact ca în minerit. Oraşul pare decupat de pe Valea Jiului şi lipit în sudul Ardealului. Aceleaşi blocuri de "colonie", dar vopsite în culori vesele. Roz, mov, verde, albastru, galben... E vară şi localnicii sînt ascunşi la umbră. Unul dintre ei, Iosif Bîrlea, stă în uşa unui garaj transformat în atelier universal. Face orice, are tot ce îi trebuie. Lucrează pînă şi plăci pentru cavouri. "Eu sînt meseriaş, sînt zugrav, dar fac orice meserie. Am lucrat şi la Sometra", explică el. Ne-a ieşit ca un soare în cale. Nici dacă ne dădeam întîlnire, nu-l găseam aşa de uşor. Are braţele groase şi transpiră şi cînd clipeşte. Îi face mare plăcere să-şi povestească viaţa şi nu te lasă deloc să-l întrerupi. Vorbeşte ca un crainic, iar ochii îi lucesc atunci cînd vine vorba despre Sometra. "În 1965 îi spunea Morga. Toţi care lucrau acolo se îmbolnăveau. Nu scăpa nimeni. Am muncit acolo 18 ani, pînă cînd «m-am umplut de plumb». Cînd m-am îmbolnăvit, m-au trimis gratuit la Cluj-Napoca. Ei au plătit tot: transport, cazare, masă... Tot, mă, tot! Era mai bine ca la staţiune. Şi doctoru’ mi-a zis că trebuie să îmi schimb serviciul. Mi-a dat hîrtie şi am venit cu ea la ăştia. Am crezut că scap şi mă pensionez, dar ei m-au trimis să lucrez la Teiuş. Nu m-am dus singur, ci împreună cu încă vreo şapte băieţi de aici, din Copşa. Acolo ne-au dat ăia casă, salariu mare şi tot ce îmi trebuia, dar n-am rămas. Era o fabrică de zahăr şi noi trebuia să cărăm cu cîrca nişte munţi de sfeclă-de-zahăr. Asta era partea bună, pentru că vara trebuia să mergem la cîmp, la sapă. Dar eu m-am dus şi i-am zis inginerului de acolo că mă întorc la Copşa Mică. Cînd eram mic, mama mi-o zis o vorbă: «de coada de lemn lungă să fugi toată viaţa!». Cum să mă duc eu la agricultură după ce am lucrat ca mecanic? Am venit înapoi aici şi m-au trimis la Carbosin", povesteşte cu năduf bătrînelul aflat încă în putere.

MUTARE. Trecerea la celălalt poluator care exista în perioada comunistă în oraş i-a surîs imediat. "Nevastă-mea lucra şi ea acolo. În plus, era mult mai bine pentru sănătatea mea. La Sometra făceai plumb în sînge, în vreme ce la Carbosin era doar mizerie, pentru că se făcea negru de fum. Dar te spălai bine şi te curăţai. Te curăţai de mizerie, nu altfel... că uite, eu sînt încă viu", explică Iosif Bîrlea. Poveştile sale sînt captivante. Înainte să-şi schimbe locul de muncă, i s-au cerut 5.000 de lei pentru un post bun. "M-am gîndit şi i-am zis că îi dau banii ăştia dacă mă pensionează imediat. Cînd m-am dus la serviciu m-au făcut maşinist, dar eu am făcut scandal. Le-am zis că nu sînt şofer ca să lucrez cu maşini, ci mecanic. De fapt, maşinistul era ăla care lucra cu lopata şi roaba. Cînd am văzut unde m-au băgat, m-am luat cu mîinile de cap", îşi aminteşte localnicul momentele prin care a trecut de la emisiile de plumb de la Sometra la negrul de fum de la Carbosin. În mod firesc, vine şi un moment vesel. "Eram într-o hală şi trebuia să încarc la lopată un vagon care era afară, lîngă perete. M-am speriat cînd am văzut cît aveam de muncă şi mi-am adus aminte de vorba mamei: «De coada de lemn lungă să fugi toată viaţa!». Am pus mîna pe o rangă şi am spart peretele. S-a scurs tot materialul afară. Dar s-a scurs atît de mult, încît s-a blocat şi calea ferată. A fost scandal mare atunci, dar nu şi-au dat seama că eu am fost de vină. Au crezut că a cedat zidul din cauza încărcăturii din interior", spune rîzînd cu gura pînă la urechi.

ANCORAT ÎN REALITATE.
Cînd vine vorba despre situaţia de acum de la Sometra, strîmbă din nas. Nici nu se mai fură ca pe vremuri. Agenţii de pază sînt schimbaţi din trei în trei luni. Lumea se mulţumeşte că are serviciu stabil şi stă cuminte. "Dacă mă bagi pe mine acolo, fac prăpăd. E plin de cupru, zinc, plumb... De aur sau de argint nu te poţi atinge", spune omul care şi-a trăit tinereţea în uzina care otrăveşte toată Valea Tîrnavei. Îşi aminteşte imediat şi de ceea ce se producea înainte de 1990. "Aici era adus minereul neferos şi se scotea absolut orice, chiar şi aliajul aur-argint, care era dus mai departe la Baia Mare. Acolo erau banii adevăraţi. Noi munceam ca nebunii şi nu ne alegeam cu nimic. Unii au şi murit la Sometra. Chiar eu am fost martor cînd trei oameni au fost intoxicaţi cu gaze şi s-au prăpădit. Mă uitam la ei cum mor şi nu puteam face nimic."

Vai de capu lor

Orice oraş îşi are cartierul sărac. La Copşa Mică, cea mai necăjită zonă este cea de pe dealuri, acolo unde sînt "P"-urile, nişte blocuri vechi aflate acum în plin proces de reabilitare. "Avem un paradox. În cel mai urît bloc din oraş sînt cele mai multe aparate electrocasnice", spune primarul Daniel Mihalache. La cîteva sute de metri distanţă sînt şi oameni care trăiesc în nişte clădiri răpănoase, fără apă şi energie electrică. Ion Fiţi este unul dintre ei. Singura sa avere sînt cei doi cîini pe care îi are în curte. Nu mai are serviciu din 1990, a fost părăsit de soţie, care "acum stă la mă-sa", iar fetele sînt măritate la Rm. Vîlcea.

Program de reabilitare

Împreună cu Zlatna, Copşa Mică face parte dintr-un program susţinut din fonduri guvernamentale, scopul fiind acela de a schimba faţa oraşului. "Oamenii de aici au cumpărat nişte clădiri cu vicii ascunse. Noi am zugrăvit aproape toate clădirile, am schimbat acoperişurile, am încercat să schimbăm faţa oraşului pentru că înainte era o mizerie de nedescris", explică primarul Mihalache. În perioada următoare, în centrul oraşului va fi montat un monitor care îi va informa pe localnici despre calitatea aerului. Verdele va reprezenta o calitate normală, galbenul va indica o situaţie acceptabilă, iar roşul va apărea atunci cînd emisiile de dioxid de sulf vor afecta serios calitatea aerului.

AMINTIRI

"În 1965 îi spunea Morga. Toţi care lucrau acolo se îmbolnăveau. Nu scăpa nimeni. Am muncit acolo 18 ani, pînă cînd «m-am umplut de plumb». Cînd m-am îmbolnăvit, m-au trimis gratuit la Cluj-Napoca. Ei au plătit tot: transport, cazare, masă... Tot, mă, tot! Era mai bine ca la staţiune. Şi doctoru’ mi-a zis că trebuie să îmi schimb serviciul. Mi-a dat hîrtie şi am venit cu ea la ăştia. Am crezut că scap şi mă pensionez, dar ei m-au trimis să lucrez la Teiuş"

ÎNCĂ VIU
"Nevastă-mea lucra şi ea acolo. În plus, era mult mai bine pentru sănătatea mea. La Sometra făceai plumb în sînge, în vreme ce la Carbosin era doar mizerie, pentru că se făcea negru de fum. Dar te spălai bine şi te curăţai. Te curăţai de mizerie, nu altfel... că uite, eu sînt încă viu"

Iosif Bîrlea
fost angajat la Sometra




9 iulie 2008
Pe drumul verde al Maramureşului
TURISM ECOLOGIC ● Tradiţii, natură, aer curat, mîncare sănătoasă
"Drumul verde al Maramureşului" este un proiect lansat de ecologişti în scopul promovării ideii de mediu curat şi de viaţă sănătoasă.

S-o termina hoţia cînd s-or termina pădurile!
VLĂHIŢA-HARGHITA ● O bombă cu fitilul aprins în mijlocul unei comunităţi exasperate
"Aici, în Vlăhiţa, proprietarului îi e frică să meargă în pădure din cauza hoţilor. Ca la noi nu e niciunde în România. Şi nimeni nu face nimic", spune un sătean. Vecinii, roată în jurul lui, dau aprobator din cap şi completeză pauzele făcute de bătrîn.

"Puşcătura" goneşte animalele din rezervaţie
HOTĂRÎRE ● Patronul carierei spune că va continua să exploateze marmură din parc "pînă la moarte"
Undeva mai sus de satul Anieş, pe un drum cu şleauri şi pietre, după ce treci de panoul care anunţă că tot ce e în stînga şi-n dreapta aparţine Parcului Naţional Munţii Rodnei, am găsit o mînă de oameni "puşcînd" muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc naţional, dar patronul a găsit o cale de a muta limitele parcului.


8 iulie 2008
Flagrant la Graniţă
BILBOR–HARGHITA ● Pe brînci prin zmeuriş, după hoţii de copaci
Am plecat să-i căutăm pe hoţii de lemne. Aflasem de la un cunoscător al locului că aici, în munţii dintre Borsec şi Bilbor, se şterpelesc brazi – şi asta ca să nu spunem "se fură ca-n codru" – şi hop şi noi făcînd pe lupul din pădure să auzim. Şi să vedem mai bine.

Jnepenii – înecaţi în Lacul Ştiol
COTROPITOR ● În 2002, fostul primar a construit un drum prin rezervaţie
În fiecare week-end, împrejurul tăului Ştiol, lac aflat într-o arie protejată prin lege, se adună o mulţime de turişti cu jeep-uri, care lasă în urmă grămezi de gunoaie. Ajung la lac din cauza fostului primar, care n-a ţinut cont că se află într-o arie naturală protejată, şi a intrat cu buldozerul în pajişte.

Uraniu, ultima frontieră
OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă
Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.


7 iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.

Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.


5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.

Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.

Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.


4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.

Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.

Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.

3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.


2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.

Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.

Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.

Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.


1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.

Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.

La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".

Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.


28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.


27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.

Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.

Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.


26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soa­re­­le începe să dez­mor­ţeas­că pofta de viaţă a vie­tă­ţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi­pe­de, week-end de week-end, Re­zer­va­ţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub ase­diu. Sute de oameni se nă­pus­tesc asu­pra pădurii, strivind monumentele na­tu­rii sub roţile maşinilor.

Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.

Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Eu­ropei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.


25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar
NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională

Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.


23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.

×