Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.
La ferma piscicolă Oltina, deţinută de societatea comercială Aquarom Elite Distributions, l-am găsit pe inginerul Dan Mirea în una dintre locaţiile speciale, în care îşi petrece aproape tot timpul, îngrijindu-se de "copiii" lui – o "colecţie" impresionantă de cîteva sute de... milioane de pui de păstrugă, cegă, nisetru şi morun. El este unul dintre puţinii "pionieri" români care au avut curajul să se apuce de o afacere promiţătoare, dar, totodată, extrem de riscantă, din punct de vedere financiar: creşterea sturionului pentru reproducere şi consum.
O AFACERE RISCANTĂ. Dacă, pentru reproducere, sturionii pot fi valorificaţi la un an de la eclozare, pentru consum (carne şi icre negre), aceştia trebuie crescuţi ani buni (de exemplu, în mediul natural, morunul ajunge la maturitate şi produce icre după vîrsta de 15 ani).
"Am început această activitate de creştere a sturionilor în anul 2006, an în care inundaţiile catastrofale care au avut loc în tot bazinul Dunării au distrus tot ce făcusem pînă atunci cu mari eforturi", mărturiseşte ing. Mirea. Acum, la Oltina, totul e luat de la zero. "Creşterea sistematică a sturionilor a reînceput în luna mai 2007, cu reproducerea artificială a speciilor Acipenser stellatus Pallas, 1771 (păstrugă – n.r.) şi Acipenser ruthenus Linné, 1758 (cegă), ulterior fiind preluaţi pentru creştere pui din specia Acipenser gueldenstaedti Brandt, 1833 (nisetru) şi Huso huso Linné,1758 (morun)", ne spune ing. Mirea.
Deocamdată, producerea şi creşterea sturionilor de cultură se desfăşoară în paralel cu cea destinată acvaculturii axate pe specii autohtone (crap) şi specii din complexul est-asiatic (cosaş, novac şi sînger), de la reproducere natural dirijată şi artificială pînă la condiţionare şi livrare angro de peşte proaspăt.
Creşterea sturionilor s-a desfăşurat pînă în prezent în două locaţii, respectiv Staţia de reproducere artificială şi predezvoltare (SRA) – cu o capacitate de 200 de milioane de larve, situată în incinta pepinierei II, pentru fazele de reproducere artificială şi creştere pînă la sfîrşitul primei veri – şi spaţiile amenajate pentru creştere la sediul administrativ al firmei, situat în comuna Oltina. Există un proiect pentru diversificarea şi modernizarea cu fonduri proprii şi atrase din alte surse a spaţiilor de creştere.
SURSA – DUNĂREA. "Sistemul de creştere a sturionilor folosit de firma noastră este de tip intensiv, axat pînă în prezent pe producerea de pui pentru repopularea Dunării (un program naţional, finanţat de Guvern – n.r.) şi creşterea peştelui pentru consum, situat în prezent la faza de creştere în cel de-al doilea an de viaţă", spune ing. Mirea.
Programul se bazează pe prelevarea reproducătorilor din mediul natural, şi anume, din Dunăre, în perioada de migraţie de primăvară a speciilor migratoare de sturioni, parcarea reproducătorilor, reproducerea artificială, predezvoltarea şi creşterea ulterioară în incinte de diferite forme şi mărimi. "Modul de producţie aplicat este cel clasic, bazat în prima fază pe hrănirea cu hrană naturală vie produsă în incinte speciale, cazul speciei Artemia salina, şi, ulterior, cu viermi şi zooplancton, după care se realizează trecerea treptată la hrănirea exclusivă cu furaje obţinute artificial" – ne spune ing. Mirea.
GREUTĂŢI. Reproducerea artificială a sturionilor în România nu se poate realiza în prezent decît pe exemplare provenind din mediul natural, deci, din Dunăre, neexistînd încă genofond rezultat din activitatea de sturioni-cultură, motiv pentru care alegerea speciilor destinate creşterii este condiţionată, în principal, de disponibilitatea şi calitatea reproducătorilor capturaţi. Procesul tehnologic este unul de durată şi extrem de costisitor. Nu există nici un fel de subvenţii pentru aceste activităţi. Întregul efort financiar este susţinut de firmele private, din fonduri proprii.
UN ÎNCEPUT MODEST. În momentul de faţă, în România, reproducerea artificială a sturionilor se realizează în numai cinci locaţii: Institutul pentru cercetări piscicole de la Galaţi şi patru firme private, şi anume, SAFO Uzlina, Caviar House, Aquarom Elite Distributions – Oltina şi Răduţă Sporting Tour – Chilia Veche. În toate, procesul este la început, dar stă sub semnul întrebării. "Celor care au firme piscicole private li s-a concesionat, nu li s-a vîndut luciul de apă, de aceea nimeni nu are curajul să investească pe termen lung" – ne-a spus Neculai Patriche, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură – Galaţi. În alte ţări, precum Germania, Franţa, Italia, China, SUA, ca să nu mai vorbim despre Rusia, unde fostul preşedinte Vladimir Putin s-a implicat personal în susţinerea acestor activităţi, creşterea sturionilor s-a dezvoltat mult, se produc icre negre în crescătorii, s-a ajuns la un stadiu de producţie foarte avansat şi această activitate a devenit foarte profitabilă.
La noi, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, dar şi Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol au demarat acum doi ani un program de repopulare a Dunării cu sturioni. Anul trecut s-a derulat o primă etapă, au fost deversate în Dunăre, în cîteva locaţii, cîteva zeci de mii de sturioni, dar au apărut neînţelegeri între cele două instituţii: cine să coordoneze, cine să administreze fondurile aferente? Ca urmare, anul acesta, programul pare compromis, firmele private implicate în acest program fiind complet derutate.
Spre Oltina, pe un drum vechi de două milenii
La Oltina se ajunge pe un drum alb de calcar, ce şerpuieşte pe colinele încărcate de grîu acum, în vară. Legenda spune că pe acest drum ar fi umblat acum 2.000 de ani romanii care debarcaseră la Oltina, pe atunci port de pe Dunăre. Mihai Irimia, cercetător ştiinţific 1 la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa, ne-a explicat că au fost identificate porţiuni din drumul roman cu ajutorul fotografiilor aeriene, în care se văd culori diferite ale vegetaţiei, cît şi zone mai înalte, unde se află tumuli. "Orice drum bătătorit presupune o vegetaţie mai scundă şi mai gălbuie. Drumul e bine conturat în sectoarele Satul Nou (comuna Oltina) – Vadul Vacilor şi Satul Nou – Valea lui Voicu pînă către Lacul Oltina. Acest drum vine dinspre Durostorum pînă la Cetatea Sucidava Moesică şi continuă la sud de cetăţile fortificate getice pînă spre Oltina. Drumul este identificat din nou la Dunăreni (comuna Aliman), unde se afla Cetatea romană Sacidava." (Irina Munteanu)29 iunie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.
Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.
La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".
Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.
28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.
27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.
Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.
Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.
26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soarele începe să dezmorţească pofta de viaţă a vietăţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bipede, week-end de week-end, Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub asediu. Sute de oameni se năpustesc asupra pădurii, strivind monumentele naturii sub roţile maşinilor.
Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.
Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Europei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.
25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.
Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.
Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.
24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".
Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.
Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar
NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională
Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.
23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.
Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citește pe Antena3.ro
