Vizavi de Muzeul de Istorie al orasului Targu-Neamt se afla o casuta pe langa care locuitorii orasului trec fara a-i da prea multa atentie. Este casa unde a trait poeta Veronica Micle de la varsta de un an pana la sase ani, inainte de a se muta la Iasi.
CATALIN PRUTEANU
In 1880 a fost refacuta complet de la temelie si mutata cu un metru mai in spate fata de locatia initiala. Acum, din cele patru incaperi pe care le are Casa "Veronica Micle", doar trei sunt deschise publicului. "Avem aici multe obiecte originale ale poetei: ceasul Veronicai, care si acum functioneaza cu mare precizie si canta imnul national "Desteapta-te romane!", oglinda ei de cristal, scrinul, lada de calatorie si altele, cum este binoclul primit de la Alexandru Teoharie, care ii facea astfel curte", spune Dorina Chirila, custode al muzeului de 12 ani.
L-AU FURAT PE EMINESCU. Cu toate ca vizitatorii nu se prea inghesuie, comparativ cu anii de dinainte de 1989, cei care calca totusi pragul muzeului nu prea acorda respectul cuvenit memoriei celei pe care Eminescu a cantat-o in poeziile sale. "Sunt si vizitatori care, atunci cand aud ca taxa de intrare este de 20.000 de lei pentru adulti si 10.000 pentru copii, parca iau foc. Au tupeul asta: intra, dar nu vor sa plateasca. Sambata trecuta au venit niste oameni din Mehedinti si cand au auzit ca n-au voie sa filmeze au plecat furiosi. Unii mi-au furat un buton de la o servanta originala, imposibil de inlocuit. Mi-au furat si editia princeps a poeziilor lui Eminescu, expusa in muzeu", se plange Doina Chirila.
LIPSA BANILOR UN HANDICAP. Casa "Veronica Micle" din Targu-Neamt are anual cam 400 de vizitatori adulti si aproape 2.000 de copii. Si strainii vin in vizita, italieni, englezi sau germani, insotiti de translator. "Raman foarte impresionati de ce vad aici. Pacat ca din cauza traficului greu de pe strada un perete a inceput sa se crape", arata cu mana custodele spre o crapatura care brazdeaza zidul. Nu numai atat, dar din cauza lipsei banilor, Dorina Chirila e nevoita sa faca si pe femeia de serviciu: "Eu dau cu matura, eu fac focul si aduc lemnele".
Jurnal de campanie
Citește pe Antena3.ro
CHRISTIAN SILVA - fotoreporter
Humulesti. Ziua a doua. Cald, desi dimineata a plouat. Atat de mult ca Oanei Stancu i s-au inecat corabiile. O eroare ciudata si textul unei intregi pagini de ziar dispare fara urma din laptop. Cu o seara inainte, Oana terminase de scris pe la unu âjumate. O echipa pleaca spre Cetatea Neamtului. Victor Stroe cu aparatul de fotografiat de gat si Catalin Pruteanu cu agenda in brate si legitimatia fluturandu-i in vant. O tigara inainte de urcus. Aveau sa se intoarca dupa mai bine de o ora. Impreuna cu Christian Silva, tot de la foto, echipa pleaca spre marginea Humulestilor. O comunitate de rromi locuieste de ani intregi pe malul Ozanei. Case darapanate, carute, fiare si nailoane. Miroase a mamaliga si a varza calita. O femeie, cu fuste largi si parul impletit, gateste in mijlocul campului. Niste cai costelivi pasc prin preajma ei. O gramada de copii - tot pe-acolo. Se imbrancesc si fac o larma grozava, alearga in jurul focului pe care fierbe mamaliga. Mai s-o verse! Femeia ii injura si da cu facaletul dupa ei. Ea se face ca-i cearta, ei se fac ca se sperie. Se bat, se pupa, se trag de parul incalcit, isi fura unul altuia bucatile de jucarii si cotoarele de mere malaiete. Se inteleg perfect. Ceaunul si cratita sunt abandonate. "Nenea, nenea, fa-mi si mie o poza!" Au copiii astia un stomac!!!... "Hai, nenea, daâ nu ne filmezi?" O combinatie de corcoduse si mere acre cu apa si suc ieftin. La felul intai. Urmeaza cirese dulci cu mainile murdare si noroi pe sub unghii. Se joaca intruna. "Hai, nenea, fa-mi o poza!" Sunt aproape dezbracati. Nimanui nu-i pasa. Cu atat mai putin lor. Parintii ii povestesc lui Pruteanu despre problemele cu care se confrunta. "De la ce televizor ziceati ca sunteti?" Pruteanu noteaza intruna. Nimeni nu intelege ce. Probabil, nici el nu va mai intelege diseara, cand isi va consulta agenda. Cert e ca oricum nu face fata. Sunt vreo zece guri care l-au inconjurat si care-si spun pasurile. Bulibasa incearca sa-i domoleasca pe supusi si sa-i capteze atentia lui Pruteanu. Nu reuseste si atunci striga si el si mai tare, sa-i acopere pe ceilalti. Scrie, Pruteanu, scrie. Silva fotografiaza cu droaia de copii dupa el. "Nenea, nenea! Si pe mine, si pe mine! O poza. Uite, asa!" In drum spre masina prin noroaiele unei ulite, Pruteanu isi aprinde cu pofta o tigara. Silva incearca sa pacaleasca o puicuta. Nu-i iese. Cuvioasa galinacee se sperie si-si gaseste scaparea printr-o spartura din gardul curtii sale. Stroe - ca de obicei - pe faza. Intre timp, Nastase al nostru si Cristi Petru se documenteaza constiincios, crede Ilisoi, si-si scriu articolele. Hotelul din Targu-Neamt e abandonat. Caravana pleaca spre Pasul Tihuta. Oprire la o crasma din sosea. Cum te duci, pe stanga. Se comanda ciorba. Undeva, in gradina din spatele crasmei. Oana Stancu da iama ca ursul in zmeura. Asa de aperitiv, moca. Ilisoi - moldovean hatru. E mai racoare la umbra, iara poantele lui Ilisoi taie stresul. Ne povesteste iara de lingura lui stantata, pe care a completat-o din armata. Zice el ca e mai spatioasa, are spor cu ea la bors.
Catre Tihuta, asadar. Serpentine. Traiasca Lucian, soferul, care ne menajeaza. Creedence Clearwater Revival. Best of. "It ainât me! It ainât me!"â¦
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii