x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea Romaniei 15 ani domiciliu fortat

15 ani domiciliu fortat

de Lavinia Dimancea    |    01 Iul 2005   •   00:00
15 ani domiciliu fortat

A fost arestata la 15 ani pentru ca era fata de mosier. A stat o buna bucata din viata la domiciliu obligatoriu si a muncit ani la randul doar pentru mancare. Comunistii i-au luat aproape totul, dar soarta a facut sa se casatoreasca cu un membru de partid. Este povestea unei foste detinute politic, care astazi traieste in orasul Bicaz.

Are 71 de ani, dar nu i-ai da atat. Felicia Craciun este o femeie zdravana, voinica si numai parul carunt ii tradeaza experienta de o viata. Amintirile pe care incepe sa ni le depene ne conving insa ca viata sa nu a fost intotdeauna tocmai fericita. Provine dintr-o familie instarita, din comuna Bozioru, judetul Buzau. Ne povesteste ca parintii sai, Bozioreanu Benone si Florica, aveau vreo 88 de hectare de pamant, doua gospodarii si tot atatea mori. Neamul Bozioreanu traieste in comuna de 400 de ani, de unde si numele acesteia de Bozioru, iar tatal, Benone, a fost primar, vreme de 25 de ani. Pentru ca aveau mai mult de 50 ha de pamant, comunistii i-au incadrat, in 1947, la mosieri. "In 1949, pe 2 martie, la 2 noaptea, ne-au arestat. Au venit cinci - securisti, secretarul de partid si militia din comuna. Aveam 15 ani, iar fratele meu 18. Ne-au spus ca suntem arestati in baza Decretului 83 din 1949", isi aminteste plangand Felicia Craciun.
Se opreste o clipa din povestit si isi sterge lacrimile. Reia povestea noptii arestarii si ne spune ca le-au ridicat buletinele, aurul si le-au cerut sa predea arma. "Tata avea o arma de vanatoare pe care o predase inainte cu cativa ani, dupa razboi, cand s-o predat toate armele. Noi in noaptea aceea n-am gasit actul sa aratam, tata nu o fost cu noi in casa atunci, numai mama, fratele si un frate vitreg. Ne-au dus pe toti la Buzau, iar a doua zi l-o adus si pe tata. Ne-o tinut doua saptamani, la beci. Toata treaba o pornit cu arma... Am fost luate in noaptea aceea 1.486 de familii din toata tara. In urma noastra s-au creat, in noaptea aceea, IAS-urile, pe tot cea am avut noi"... Nu au luat atunci nimic din casa. Doar hainele de pe ei. Si nici nu au mai vazut ceva vreodata din ceea ce le-a apartinut...

"AMINTIRE" Felicia Craciun, alaturi de mama, fratele sau si de fetita proprietarilor, pe care o ingrijea pentru a achita chiria camerei in care locuiau

AMENINTARE. Dupa doua saptamani, impreuna cu familia si toti mosierii din judetul Buzau, au fost dusi la Sighisoara, cu un tren de marfa. "Om facut vreo doua zile si doua nopti pana acolo. Ne-o adus oamenii prin gari mancare. La Sighisoara am stat la un post de militie si apoi ne-o bagat la un penitenciar, vreme de aproape o luna. Intre timp s-o convins ca am predat arma", spune Felicia Craciun, cu lacrimi in ochi. La 2 martie 1949 li s-a dat domiciliu obligatoriu in Sf. Gheorghe, Regiunea Autonoma Maghiara, unde Felicia Craciun a stat timp de 6 ani. Cel care a scapat de aceasta sentinta a fost fratele, care a reusit sa fuga si sa se ascunda prin Buzau. Li s-a spus sa isi gaseasca gazda si in fiecare zi sa se prezinte la politie. "Ne-o luat semnatura ca daca ne gasesc in afara orasului sau parasim domiciliul obligatoriu sa fim executati. In fiecare zi trebuia sa fim la ora 7 la militie sa spunem prezent. Striga catalogul, eram vreo 40-50 de oameni. Din Buzau i-o adus la Sf. Gheorghe, din Constanta aici. Trebuia sa avem o distanta de trei judete ca sa nu ne putem apropia de comuna respectiva."

MAGHIARII. Nu a putut sa obtina un loc de munca timp de doi-trei ani. Impreuna cu mama a mers cu ziua la unguri. Impletau flanele si pentru asta primeau d-ale gurii. "Munceam numai pentru mancare si uneori ne mai dadeau bani de paine. Am muncit si pe camp. Tata o lucrat om de servici la un restaurant. Curata la porci." Pentru ca nu isi permiteau sa plateasca chiria, aveau grija de fetita proprietarilor. A reusit in cele din urma sa se angajeze muncitoare la filatura de bumbac. Lucra numai noaptea pentru ca ziua trebuia sa mearga la "apel" la militie. Si pe langa asta mai aveau probleme si cu maghiarii. "Nici la paine daca mergeam si nu vorbeam ungureste, nu ne dadeau. Era Regia Autonoma Maghiara si era obligatoriu sa stii maghiara. Eu am invatat repede cateva cuvinte ca sa ne descurcam... Stiau ca suntem detinuti politici. Ne spuneau colaci. «Colaca, colaca», numai asa auzeam. Buletinul meu avea DO pe toata fotografia, de la domiciliu obligatoriu."

MEMBRU PCR. In 1955, a cerut schimbarea domiciliului pe motiv ca nu se poate descurca in Regiunea Autonoma Maghiara. A primit permisiunea, desi a figurat in continuare cu domiciliu obligatoriu la Sf. Gheorghe. S-a angajat la cooperativa sateasca, unde a obtinut si o camera. Avea 800 de lei salariul, multi bani pentru ea. In 1956 s-a casatorit. Voia sa scape de numele Bozioreanu pentru ca se simtea urmarita. El lucra la Sanepid si era... membru al Partidului Comunist. Dar pentru ea, desi victima a comunistilor, nu a fost o problema. "M-a ocrotit din multe puncte de vedere. El m-a asigurat. Daca vedea militianul la poarta, ii spunea: «Ma, eu raspund de ea». O intervenit de cate ori o fost nevoie. «E nevasta mea, daca va legati de ea, cu mine veti avea de-a face»."

BARAJ. La barajul de pe Bicaz s-a dus sa lucreze in 1957. Plecase de la cooperativa pentru ca o "depistasera". La baraj a angajat-o Octav Groza, fiul lui Petru Groza, director general al santierului. Credea ca o va da la lopata, dar a trimis-o la Arhiva. Despre Octav Groza are numai cuvinte de lauda. "Pe 23 noiembrie am nascut fetita. Cand s-o cunoscut burtica, tin minte ca ma trimitea sa aduc talas sa aprind focul. Dupa ce aprindeam focul imi zicea: «Dar tu stii de ce te-am pus pe tine sa aduci talas? Sa faci o fata cu parul cret». Doamna, am fata cu parul cret. Foarte frumos s-o purtat cu mine." Dupa concediul de maternitate, nu a mai lucrat mult timp la baraj. De domiciliu obligatoriu si de DO-ul din buletin a scapat in 1963, dupa aproape 15 ani. Acum, dupa alti 15 ani, dar de la caderea comunismului, Felicia Craciun priveste in urma si, oftand, ne marturiseste. "Comunistii ne-o nenorocit..."

INLANTUITI
"In 1949, pe 2 martie, la 2 noaptea, ne-au arestat. Au venit cinci - securisti, secretarul de partid si militia din comuna. Aveam 15 ani, iar fratele meu 18. Ne-au spus ca suntem arestati in baza Decretului 83 din 1949. Am fost luate in noaptea aceea 1.486 de familii din toata tara. In urma noastra s-au creat, in noaptea aceea, IAS-urile, pe tot cea am avut noi"
Felicia Craciun
fost detinut politic

Â

Avere de mosier


Peste 88 ha de pamant - paduri, fanete, teren arabil, pasuni si plantatii de pomi - au fost confiscate de comunisti familiei Bozioreanu. Potrivit unui inventar realizat de Directia Gospodareasca Agricola de Stat, "confiscatorii" au luat in evidenta tot ce exista in casa, curtea si proprietatea parintilor Feliciei Craciun. De la cele doua case si mori, pana la gaini, gaste, albine, dar si dulapuri, paturi, perne si chiar fete de perne. "E trecut si un caine si pe undeva si un cocos", spune Felicia Craciun. Dupa 1990, ce a primit inapoi au fost 5 ha, pe care nu a primit inca titlurile de proprietate, si o moara distrusa, luata de fratele sau. Pe terenul familiei sale sunt construite acum 20 de case, dar nu vrea nimic de la proprietarii lor, ci despagubiri de la stat. Dupa Revolutie a fost o singura data in comuna in care a copilarit. Si nu stie daca va mai merge...
×