x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

2 august 2004: Cuca-Macaii - La munca multa, trai ca la nemti

0
02 Aug 2004 - 00:00

Pamant este putin in sat, dar nici acela nu este prea rodnic. Dealurile din jur sunt toate frumos ornate de copaci tineri. Dupa ’90, multi dintre oamenii s-au profilat pe ingrijirea prunilor.

Oamenii de la Cuca sunt gospodari. Ei profita de tot ce le da natura, desi ar putea sa se planga de lipsuri. Ajungand in sat, afli ca nu au obiceiul de a sta pe la poarta in zile de sarbatoare. Pe localnici ii poti asemana cu un neam germanic: muncesc de dimineata pana seara pentru a avea ce pune pe masa si nu se duc la poarta vecina sa ceara.
DORU COBUZ

Daca intrebi oamenii pe la Pitesti de Cuca Macaii se uita suspicios la tine, se tem ca ii iei peste picior. Comuna Cuca nu este insa atat de departe pe cat s-au obisnuit oamenii sa creada. Iar gospodariile de aici nu sunt deloc prapadite si parasite asa cum te-ai astepta sa fie la un capat de lume. Natura este darnica cu oamenii locului, iar ei stiu sa profite de ea. Oamenii nu se plang. Au invatat sa le ia pe toate asa cum vin peste ei, cu bune si rele, doar necazul cu apa care ajunge greu la ei in ograda ii intristeaza pe oameni. "Daca ar fi si apa...", spun ei cu suparare, si tu te trezesti continuandu-le vorba in gand: "Ar fi raiul".

CU VITELE IN JUG. Care cu boi se scurg usor pe drumurile satului. Oamenii strang acum fanul pentru a avea ce da la animale iarna. Te surprinde usor faptul ca oamenii de aici injuga vitele, dar explicatia e una simpla. Nici hrana, nici apa nu-i prea multa. Ei au de ales sa creasca vite sau cai, dar prefera prima solutie. Vitele le dau carne si lapte. Oamenii au invatat aici sa se gospodareasca foarte atent. "Daca nu iti vezi tu de treaba nu ai de unde lua ca la oras", ne spune din poarta o femeie.

Pamant este putin in sat, dar nici acela nu este prea rodnic. Dealurile din jur sunt toate frumos ornate de copaci tineri. Explicatia este aceea ca, dupa ’90, multi dintre oamenii s-au profilat pe ingrijirea prunilor. Ei au invatat sa se descurce cu ceea ce le da pamantul si cea mai buna solutie li s-au parut livezile. Toamna cand se strange recolta, oamenii se duc la Bucuresti cu prunele sa le vanda in piata. De altfel, tuica de la Cuca este una pentru care oamenii sunt renumiti.

Roadele le-au dat satisfactii satenilor, dar anul acesta, unul cu primavara lunga si friguroasa, a dat peste cap socotelile lor. Natura le-a jucat o festa, dar nu prima. Oamenii locului sunt firi muncitoare si din vorbele lor intelegi ca nu-i va descumpani prea tare.

DIN FLOARE IN FLOARE. O sursa de venit deloc de neglijat pentru oamenii din Cuca o reprezinta florile campului. Sunatoarea, floarea de soc, coada soricelului sau macesele le strang oamenii de pe camp si le predau la Ocolul silvic pentru cateva mii de lei kilogramul, dar in felul acesta ei isi imbunatatesc veniturile.

Albinaritul este o alta ocupatie importanta. Vreo 20 dintre localnici se ocupa in mod deosebit de aceasta activitate cu traditie in comuna. Multi dintre ei au inceput sa produca miere din vremurile cand albinele erau stranse in buduroaie. Inginerul Florin Curment are in livada 100 de stupi. Micutele producatoare de miere roiesc in jurul lui de dimineata si pana seara. "Noi ne-am obisnuit. Am devenit toata familia imuna la intepaturi", spune apicultorul. Indeletnicirea a mostenit-o din familie, acum inginerul avand nevoie doar sa se uite putin catre stupi pentru a vedea daca albinele sufera de vreo boala sau daca le deranjeaza ceva in activitatea lor. Semnele le citeste doar privind spre deschizatura stupului, urdinis. Asa poate vedea daca albinele sunt balonate sau dau semne de diaree. Atunci stie ca acestea au probleme si deschide stupul pentru a le ajuta. In rest, le mai deranjeaza doar cand vrea sa recolteze mierea. El nu umbla cu stupii prin tara in cautarea polenului. Practica asa-numitul stuparit stationar. De aceea, cea mai importanta recolta o obtine atunci cand infloresc salcamii, dar, daca este un an bun, obtine, vara tarziu, o recolta "la mana".

CU MITA PE CAMP. La camp i-am intalnit pe sotii Traneci. Ionela, fetita lor, se juca cu mioara pe care a crescut-o de cand era cat o pisicuta dandu-i lapte de la vaca cu biberonul. Oaia acum vine cand fetita o striga "Mita". Joaca fetitei ii insenineaza pe parinti. Si femeia, si barbatul intorc fanul sa se usuce mai bine. Altfel nu au ce sa dea vitei la iarna. Cand se ridica soarele pe cer de amiaza intra impreuna in paduricea de langa faneata si taie cot la cot la lemne. "Asta e cea mai mare problema aici: sa ai iarna ce pune pe foc", ne lamureste Elena, sotia. Ion a muncit la IRTA in Pitesti, dar nu a mai fost nevoie de el acolo. Acum este angajat sofer la o firma particulara, dar a racit la plamani. Este in concediu pe boala, dar nu-si permite sa stea acasa cat e ziua de lunga. Pamantul este putin si daca nu ingrijesc si ce au... Pana acasa au de mers 6 kilometri, pret de doua ore cu vitele in jug, asa ca nu stau prea tarziu in camp. Ei se roaga doar sa nu dea o ploaie prea mare sa li se strice fanul.

APICULTURA

"Aceasta indeletnicire am mostenit-o din familie. Am nevoie doar sa ma uit putin catre stupi pentru a vedea daca albinele sufera de vreo boala sau daca le deranjeaza ceva in activitatea lor. Familia mea s-a obisnuit cu albinele. Am devenit cu totii imuni la intepaturi" - Ing. Florin Curment, apicultor din Cuca

ALIMENTE

"Nici hrana, nici apa nu-i prea multa in Cuca. Avem de ales intre a creste vite sau cai. Preferam prima solutie. Vitele le dau carne si lapte. Daca nu iti vezi tu de treaba nu ai de unde lua ca la oras" - localnica din Cuca

AMORTIZARE

Inginerul Curmet face un calcul rapid si dovedeste ca o investitie intr-un stup se poate amortiza chiar si in doi ani. Un stup costa 3 milioane de lei, iar un roi, nu mai mult de 2 milioane. Intr-un an normal, un stup da celui care il ingrijeste o productie medie de 20 de kilograme de miere. Munca de ingrijire nu necesita insa oprirea altor activitati, un apicultor experimentat fiindu-i suficiente doar trei, patru deschideri ale stupilor. In rest, necesara este doar supravegherea foarte atenta a semnelor de boala.
Citeşte mai multe despre:   oamenii,   descoperirea romaniei,   cuca

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de