Satul Secuia pastreaza numele boierului Stanciu Secuiul, care avea pe aceste locuri mosia Sacuieni. Numele lui apare intr-un act al cancelariei domnesti din 1491. In prezent, nici un locuitor nu mai poarta numele lui Stanciu Secuiul.

Plugari cu diploma de facultate

Pe culmea din Manjesti, timpul face o bucla in care se amesteca prezentul si trecutul indepartat. In "satul directorilor" care au ajuns in capitala, razesii lui Stefan au decazut la a fi plugari.

Un pachetel de bomboane. Asta ii e rasplata pentru cateva ore de truda. O adancitura mare in tampla si obrazul stang au absorbit pasamite toata sudoarea si acum dezlipeste atent si un pic zgarcit pliculetul cu delicatese, in timp ce isi fereste picioarele ca sa nu se taie in plugul indelung ascutit. In fata, Mircea rumega in loc de ovaz intrebari existentiale despre rolul cailor pe lumea asta si istoria boilor la arat. Palimaru Ion nu e un copil. Ci un om la vreo 50 de ani. De azi-dimineata ara cu plugul la camp pentru un om care are si el acolo juma’ de hectar. Prins cu plata dulceaga, dar efemera, vecinul promite ca l-o ajuta si el pe plugar sa aduca o caruta cu lemne pentru la iarna. Palimaru Ion nici nu aude. Are de mers inapoi in sat ca mai are si pe la altul de tinut plugul de coarne. Ce s-o minuna domnisorica asta de la oras atat? El stie doar ca nu-i ia decat vreo ora jumate sa termine bucata aia de pamant. Palimaru Ion este un personaj al vremurilor noastre, intanit pe locurile unde razesii lui Stefan cel Mare au arat in oastea lui Soliman Pasa.

Calendarul lui nea Ion

Masina se poticneste, scanceste si urca greu culmile pana la Manjesti. Drumul e abrupt. Garduri aproape daramate de vreme lasa sa se zareasca cate o cabina telefonica nou-nouta. "E satul directorului RomTelecom, Condurache Vasile", mi se explica. Dar nu e singurul ajuns mare pe la oras care se trage de aici. De pe la Vaslui mai toti directorii sunt manjisteni. Tanti Maria are si ea fetele plecate prin America. Se lauda ca ea insasi, desi nu are decat patru clase, a fost premianta. Si probeaza cu poezii despre Stefan cel Mare pe care le recita la 84 de ani ca si cum azi le-ar fi invatat. Au fost invatatori buni la Manjesti. Nea Ion Cotaia e de aceeasi parere: "Au fost profesori buni. Dar si materia prima a fost buna. Au fost constienti ca daca ramaneau la pamant era greu". A ramas el, cu pamantul. De la razboiul marii uniri, tat’su a primit cinci hectare. Le-a obtinut inapoi dupa ce au trecut comunistii. "Mi le-a dat inapoi, da’ ce sa fac cu dansele? Ma uit la ele, dar n-am binoclu!", rade smechereste nea Ion Cotaia. E muncit tot, plin de pamant, semn ca nu doar se uita. Tine gradina asa cum a invatat de la batranii lui. Are un calendar, o cartulie ingalbenita de vreme si roasa pe margini, din care afla daca anul acesta e bun pentru grau, daca va ploua sau nu etc. Precizia calculelor facute pe baza unor zodii neobisnuite merge pana la nivelul zilelor. Azi, 30 iunie. Va ploua. Confirmam ridicand usor spranceana. Hrisovul mai spune ca anul asta e bine ca secerisul sa inceapa mai din timp. Ca toamna va fi calduroasa, ca va fi grau mult, dar si ganganii multe. Incendii si mari razboaie in lume. "Si daca zice la carte sa nu puneti grau anu’ asta, asa faceti?", intreb. "Pai da’, cartea asta e pentru tot globul, nu doar pentru Manjesti", raspunde. Mosul de 84 de ani e prea istet ca sa cada in capcanele mele.

Jurnal de campanie

Data plecarii: 21 iunie 2004

Distanta parcursa: 1.434 km

Localitati tranzitate: 104

OANA STANCU

Joi, 1 iulie. Ziua a 11-a a calatoriei caravanei prin tara. Am lasat in urma Namoloasa si Marasestiul si am plecat in cautarea lui Stefan cel Mare. Si SFANT, subliniaza Viorel, izbind cu "t"-ul la trecerea sunetului prin dantura. S-a despartit cu greu de lautarii din Namoloasa cu care a impartit acorduri de vioara si isi compenseaza dorul cu o portie de umor moldovenesc la adresa marelui Stefan.

Masinile caravanei gonesc pe drumul spre Vaslui ca sa ajungem inainte de a se insera si sa apucam sa vorbim cu oamenii. Demersul il costa pe Lucian, soferul nostru, o amenda de trei sute de mii pe care o impuscam la trecerea pe langa radar si care e gata sa se dubleze a doua zi, cand depistam relativ greu un bancomat. Bine ca il depistam si mai si functioneaza, ca la Focsani era cat pe-aci sa ramana unul dintre noi sa spele vasele la restaurant, daca prin buzunare nu aveam lichiditati, iar cardul nu ne era de folos la un bancomat neprimitor.

Daca ceva te captiveaza imediat ce intri in Vaslui, trebuie sa fie numarul mare de flori la tot pasul. Noaptea miroase a petunii si a regina noptii, iar ziua trandafirii au culori pe care florarii din Bucuresti ar muri de invidie daca le-ar compara cu efectele sprayului cu care murdaresc ei florile.

Ne bucuram de apa calda ca de o vacanta la mare. Ca sa nu mai spun de Cristi si Alex coplesiti ca Bogdan, care-i la el acasa la Vaslui, se ofera sa le bage la spalat tricourile plecate de acasa de acum doua saptamani. Am cadea franti in asternuturi daca nu am avea de scris pagini intregi pentru a doua zi. Suntem o aparitie ciudata in fiecare oras sau sat in care poposim in forta, zece oameni, care merg cu laptopuri dupa ei si la masa, inghitind bucatele printre randurile batute repede pe tastatura sau fotografiile lucrate in photoshop. Prin sate, batranii strang din ochi la lumina blitz-ului si cred ca ii vom da la televizor. Primarul de la Muntenii de Jos aproape ca se sperie cand vede cati navalim in biroul sau sa-l intrebam despre locurile in care cu cinci veacuri in urma Stefan Voda a casapit cu 40.000 de moldoveni de trei ori mai multi turci condusi de Soliman Pasa.

Sunt locuri care seamana intre ele. Sate care au aceleasi si aceleasi probleme. Am ajuns sa admiram modelul cat mai vechi al caldarilor de la fantani, ca apa la robinet nu mai nadajduim sa gasim la taranul roman in Anul Domnului 2004. Comparam dintr-o localitate in alta inaltimea porumbului si ne bucuram sincer ca e mai maricel la Muntenii de Jos, desi grindina de saptamana trecuta l-a culcat la pamant. Ciresii sfideaza saracia oamenilor cu crengi gata sa se rupa de incarcatura rosie. Miroase sanatos a fum, a carne fripta, a lucerna, a baliga de vaca, a tei. Nu sunt insa amintiri care sa sape mai adanc in suflet decat oamenii pe care ii intalnim. O Maricica Ispas cu 16 copii de la Namoloasa, un Ropota sau un Cotaia St. Ion la Manjesti sunt suflete pe care le iei cu tine cand pleci. "Sa imbatraniti frumos!", ne-au strigat aseara razesii lui Stefan. Ca voi, oameni buni, ca voi...

DRUMUL CARAVANEI

Etapa I - Hamangia

Etapa a II-a - Histria

Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe

Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti

Etapa a V-a - Podul Inalt

Etapa a VI-a - Flamanzi

Etapa a VII-a - Darabani

Etapa a VIII-a - Humulesti

Etapa a IX-a - Tihuta

Etapa a X-a - Praid

Etapa a XI-a - Corund

Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni

Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari

Etapa a XV-a - Sarmizegetusa

Etapa a XVI-a - Petrila

Etapa a XVII-a - Maglavit

Etapa a XVIII-a - Izlaz

Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti

Etapa a XX-a - Cuca Macaii

CUM NE PUTETI CONTACTA

Caravana Jurnalul se va opri in localitatea dumneavoastra, conform traseului pe care vi l-am anuntat. Conectati-va la ea! Stiti amanunte interesante din trecutul localitatii? Sunteti eroii unei intamplari petrecute in ea? Aveti probleme cu autoritatile, va confruntati cu greutati de care ar trebui sa stim? Vreti sa ne povestiti pur si simplu despre orasul, comuna, satul dumneavoastra? Scrieti-ne sau sunati-ne! Localitatea dumneavoastra are o rezonanta in istorie, noi vrem sa-i aflam prezentul. O echipa a Jurnalului National va fi permanent in contact cu dumneavoastra.

Jurnalul NaTional, Piata Presei Libere nr. 1, Corp D, etaj VIII, Sector 1, Bucuresti

Telefon: 021-224.55.48

Fax: 021-222.36.29

romania@jurnalul.ro Daca doriti sa dialogati cu redactorii nostri intrati in forum la www.jurnalul