Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rezervatia de zimbri de la Hateg s-a imbogatit cu un nou exemplar. Puiul, care asteapta inca botezul, are doar 11 zile. Parintii, Roxi si Romo, nu se dezlipesc de copilul lor.
MAGDA COLGIU
Ajunsa la Hateg, m-am asteptat ca cel mai cunoscut simbol al orasului sa fie prezent aproape peste tot. Sau sa gasesc de cumparat macar o vedere cu un zimbru. Nici chiar localnicii pe care ii intrebam nu stiau sa imi explice care mai este situatia la "zimbrarie". Am ajuns insa la rezervatie, dupa un drum frumos prin padurea Silvaus.
PE NEPREGATITE. Puiul nascut aici in urma cu cateva zile nu a capatat inca un nume. Este un adevarat eveniment, daca tinem cont ca este o specie pe cale de disparitie. Va fi botezat peste putin timp de angajatii Ocolului Silvic Hateg. Un nume care sa inceapa cu litera R. De la Romania. Obligatoriu. C-asa-i traditia, spune si Ghita Dramnescu, care lucreaza de peste 17 ani ca tehnician de vanatoare la acelasi ocol silvic.
Puiutul a venit pe nesteptate. Pentru ca medicului veterinar ii este teama sa se apropie de animale, nimeni nu a observat ca Roxi e gestanta.
SPECIA RISCA SA DEGENEREZE
Zimbrii de aici, de la Hateg, se expun pericolului degenerarii speciei. Nu pentru ca nu ar fi bine ingrijiti, ca sunt, ci din cauza consangvinizarii. A incrucisarii intre "rude apropiate". Oamenii de la zimbrarie dau chiar exemplul Rominei. Femela de zimbru s-a imperecheat cu fratele ei, iar puiul nascut de ea nu a trait decat doua luni. Cu toate eforturile medicului veterinar care viziteaza saptamanal rezervatia. Singura varianta pentru evitarea altor situatii de acest gen ar fi aducerea din Polonia sau Ucraina a altor exemplare.
NASTERE
"Puiul nascut aici in urma cu cateva zile nu a capatat inca un nume. Va fi botezat peste putin timp de angajatii Ocolului Silvic Hateg". - Ghisa Dramnescu tehnician de vanatoare
SARMIZEGETUSA
Jurnal de campanie
ANDREEA TUDORICA
Caldura mare, nenicule, caldura mare! Asa ar putea incepe povestea unei zile petrecute pe drumuri de munte din tinutul motilor spre tinutul padurenilor, pe ritmuri de Goran Bregovici. Un drum lung de cateva ore. Foarte obositor. Si pe langa asta mai erau si taunii care devenisera deja enervanti. Cand ti-era lumea mai draga apareau vreo doua-trei astfel de bazaitoare stresante. Le urasc. Ma enerveaza. Colegii mei chiar "fac baza" de mine cand ma vad cum ma agit cand este o astfel de insecta pe langa mine. Silviu chiar a vrut la un moment dat, cand am oprit pe marginea drumului ca sa mai transmitem niste materiale la Bucuresti, sa ma "salveze" de un taune, daâ n-a reusit. A incercat omuâ cu agenda, a incercat cu palma, dar taunul s-a dovedit mai tare decat el.
Cu chiu cu vai, dupa ore de mers in masina la temperatura fierberii din cauza celor 38 de grade Celsius cate erau afara, am ajuns la Hateg, urmatoarea noastra "statie" in etapa caravanei Jurnalului National la Sarmizegetusa. Am inceput sa ne impartim care-ncotro. Eu si Karina am plecat spre Santamarie Orlea. Ajunse aici, plecam la vanatoare de subiecte. Localitatea e pustie. Este vremea treieratului si oamenii, dupa o zi de munca la camp, se strang pe la casele lor si se culca devreme. Ne oprim la Primaria din localitate. Primarul nu este in comuna, este la Deva cu probleme administrative.
Arpad Hagedis, un localnic care are grija de biserica reformata din comuna, ne-a calauzit si ne-a povestit despre vechiul lacas de cult construit in secolul XIII. Am aflat astfel ca sub constructie existau tuneluri subterane care faceau legatura intre Castelul baronului Kendeffy, biserica si cetate. Si tot de la acest domn simpatic si molcom am aflat ca oamenii Securitatii au venit in anul 1988 cu tot felul de aparaturi sofisticate, care au cotrobait in toata biserica pentru a controla daca in subsoluri exista sau nu aur. Dupa ce ne strangem toti care pe unde a fost la vanatoare de subiecte, incercam sa cautam cazare in Hateg, dar in oras nu exista hotel, la fel de bine cum nu exista bere Hategana la unele restaurante si terase din oras. In cele din urma reusim sa ne cazam la o pensiune de la marginea orasului. Infometati, ne indreptam spre o terasa pe langa care trecusem de mai multe ori fara sa o vedem. Nu stiu daca era sau nu haos la bucatarie, dar mancare nu mai aveau cand am ajuns noi. Bogdan imi spune ca la toaleta barbatilor exista urmatorul anunt: "Acest perimetru este supravegheat si dotat cu alarma".
P.S. Lucian si Bogdan au dat fuga la o frizerie din localitate sa mai scurteze din podoaba capilara, pentru un nou look. Erau singurii clienti de acolo. Karina a dat si ea fuga la frizerie sa le faca poze. Cand s-a vazut frizerul "atacat" de aparatul de fotografiat si cata atentie primesc cei doi, a inceput sa le bibileasca fiecare suvita de par. Mai mult ale lui Lucian, ca in cazul lui Bogdan nu se mai poate vorbi de suvite de par. Cu greu chiar si de par.
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XII-a - Blaj
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
