Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Darabani a fost oras al comerciantilor evrei, adusi de logofatul Bals sa ridice nivelul economic al zonei. Azi au ramas pravalii in fiecare casa la strada, cladiri construite pe beciuri adanci, labirintice si 54 de carciumi.
Fantani sapate in curtea blocurilor
Locuiesc la bloc, au baie in casa, dar la robinet curge apa, si aceea murdara, mai putin de o ora pe zi. Locuitorii celor 450 de apartamente din Darabani isi iau apa pentru gatit din fantanile sapate in curtea blocurilor. De apa calda nu au mai auzit de cativa ani. Primarul promite totusi ca situatia se va rezolva in doi ani si jumatate.CRISTIAN PETRU, ALEXANDRU NASTASE
Darabani este cel mai nordic oras al Romaniei, locul unde se agata harta in cui, cum se mai spune. O fi asta motivul pentru care apa ajunge atat de greu in gospodariile oamenilor. Iar atunci cand, in zilele norocoase, apa curge la robinet doua ore pe zi, cat este programul, e murdara si nu poate fi folosita decat pentru a fi aruncata la WC. "Vechea instalatie din zona Prutului, de la care era alimentat cu apa orasul Darabani, nu mai asigura de aproape 15 ani necesarul de apa al localitatii. Nici filtrele de la statia de aici din localitate nu au mai fost schimbate de vreo 25 de ani. Astfel ca atunci cand apa vine curata de la Prut se murdareste cand trece prin filtre", sustine profesorul Constantin Ceica, presedintele Asociatiei de Locatari numarul 1 din Darabani.
Nu EXISTA IZVOARE. Daca oamenii care locuiesc la case se mai descurca asa cum pot, cei mai afectati de lipsa apei sunt cei care stau la bloc. In cele 450 de apartamente din oras locuiesc peste 1.000 de persoane, adica aproximativ a zecea parte din numarul total de locuitori din Darabani. "Furnizarea apei potabile a inceput sa devina o problema dupa anul 1996. Pentru ca apa de la robinet nu poate fi folosita la gatit sau la spalat rufe, oamenii si-au sapat fantani in curtea blocurilor isi cara apa cu galeata in casa. Cei care au mai multi bani si-au construit fantani, si-au montat hidrofoare si acum au apa in casa. Costa cam 25 de milioane. Dar acum nici de-astea nu se mai pot construi, pentru ca aici nu exista izvoare, iar panza freatica nu este suficienta sa acopere nevoile intregului oras", este de parere Ceica.
DEMERSURI. Constantin Ceica s-a adresat Primariei Darabani pentru remedierea situatiei, dar spune ca nu a obtinut nici un rezultat. Nici drumurile pe care le-a facut cu jalba in protap la Directia de Sanatate Publica Botosani si la Oficiul pentru Protectia Consumatorului nu au schimbat cu nimic situatia. Primarul Corneliu Arosoaie recunoaste ca pretul aductiunii de pe Prut este foarte mare, apa nu este filtrata si nu este potabila. "Darabaniul beneficiaza de un fond de investitii, alaturi de alte doua orase din judet, pentru realizarea alimentarii cu apa a localitatii. Vor disparea cele trei-patru locuri in care se repompeaza apa pentru a ajunge in Darabani. Programul este in valoare de 1,70 milioane de euro, iar Primaria vine cu banii pentru utilitati. La blocuri vor fi montate apometre, pentru ca acum se plateste pausal. Dar intr-un an sau doi ar trebui sa se rezolve problema", promite primarul.
Din cate o scara de bloc apare din cand in cand cate cineva cu galeti goale in mana. Cu gesturi mecanice, resemnati deja ca nu pot gati, ca majoritatea romanilor care locuiesc la bloc, cu apa de la robinet, ca nu mai pot face o baie normala, de ceva vreme invart roata fantanii.
REZOLVARE
"Furnizarea apei potabile a inceput sa devina o problema dupa anul 1996. Pentru ca apa de la robinet nu poate fi folosita la gatit sau la spalat rufe, oamenii si-au sapat fantani in curtea blocurilor si cara apa cu galeata in casa. Cei care au mai multi bani si-au construit fantani, si-au montat hidrofoare si acum au apa in casa. Costa cam 25 de milioane" - Constantin Ceica, presedintele Asociatiei de Locatari numarul 1 din Darabani
Baia publica evreiascas-a uscat si ea
In spatele soselei care strabate Darabaniul se face o ulita serpuita printre salcami si ciresi, care coboara si se infunda spre o tamplarie. I se spune Strada Adanca. Pe vremuri ulita era numita Strada Feredeelor. Evreul Sulim avea aici o baie comuna, un feredeu, la care veneau sa se spele, contra cost evreii care aveau pravalii si bani. Veneau si romanii mai instariti, parca pentru a le face in ciuda urmasilor lor din anul Domnului 2004, care se uita cu jind la o picatura de apa agatandu-se cu toata forta ei de pitica sa nu cada de pe robinet, cand afara sunt 40 de grade si tare ar fi bun un dus.Romanii se duceau sambata, evreii zilnic. Pe la 2:00, doamnele, mai tarziu barbatii. Se bateau cu somoioage cu frunza de stejar ca sa se dezbata chielea. Stateau la aburi, ca sa se-nmoaie. "Noi eram copii si pentru noi era foarte scump. Mi-e si rusine sa va spun, daâ stateam in drum si asteptam sa urce doamnele evreice carduri-carduri, cand ieseau de la baie, si atunci alergam si faceam din picioare sa se ridice tot colbul. Minte de copil, daca noi nu aveam acces... iac-ase!", spune cu aceeasi satisfactie o localnica la vreo 60 de ani.
Feredeul lui Sulim s-a inchis prin anii â70, cand nu au mai fost nici musterii evrei care s-o finanteze. Acum cladirea a mai ramas, dar in ea functioneaza o tamplarie. (Oana Stancu)
MINTE DE COPIL
"Cand eram copii, stateam in drum si asteptam sa urce doamnele evreice carduri-carduri, cand ieseau de la baie, si atunci alergam si faceam din picioare sa se ridice tot colbul. Minte de copil, daca noi nu aveam acces... iac-ase!" - Localnica din Darabani
HOTEL FARA APA
Daca vrei sa tragi peste noapte la Darabani ai avea unde. Cu doi ani in urma, un profesor de franceza a transformat etajul casei sale intr-un motel cu zece locuri. L-a mai si inchis, iar l-a deschis, clientii nefiind prea multi. "Dam impozit la stat degeaba. Sunt perioade cand nu numar nici doi-trei. Acum nu-i nici unul", se plange Ion Ilasi. Conditii ar avea. Motelul are bai, cu dus si boiler, numai apa sa fie. Dar nu e. "Car cu galetile si umplu cada cu apa, daca vrea sa se spele vreunul, daca nu pentru WC", marturiseste proprietarul. (Oana Stancu)
PAMANT USCAT
"Aici nu exista izvoare, iar panza freatica nu este suficienta sa acopere nevoile intregului oras" - Constantin Ceica
APA MURDARA
"Nici filtrele de la statia din localitate nu au mai fost schimbate de vreo 25 de ani. Astfel ca atunci cand apa vine curata de la Prut se murdareste cand trece prin filtre" - Constantin Ceica, presedintele Asociatiei de Locatari numarul 1 din Darabani
DOAR CA DECOR
"Intr-o vara, robinetele au fost folosite doar ca decor aproape trei saptamani. In acea perioada erau secate si fantanile din zona. Va dati seama cum a fost" - Constantin Ceica, presedintele Asociatiei de Locatari numarul 1 din Darabani
Sfintirea unei fantani e lucru important
In Darabani nu sunt fantani in fiecare gospodarie. Vecinii se ajuta intre ei si isi dau unii altora apa. Panza freatica poate fi chiar si la 20 de metri adancime, iar saparea unui put costa destul de mult. Aglaia Prisacariu, femeie vaduva, a vrut totusi sa aiba propria ei fantana.Si-a strans bani, a angajat o echipa de sase oameni, care in sapte ore au sapat un put de 10 metri. "M-au costat vreo 10 milioane de lei sapatul si tuburile si inca vreo 5, acoperisul", spune femeia. Duminica, preotul Constantin Panzaru, parintele protopop din Darabani, a sfintit fantana. In curtea femeii s-au strans vreo 30 de persoane, rude si vecini, pentru a asista la sfintirea fantanii si la praznic. Lacrimile care curgeau pe obrajii femeii in timp ce parintele citea Evanghelia au aratat cat de importanta a fost construirea fantanii.
Jurnal de campanie
OANA STANCU
Serile la Botosani au parfum de tei si privire de moldovence oachese, trase prin inel si elegante, parcurgand pietonalul la brat in cautarea unei terase cu inghetata de sezon. Bucurestiul trebuie sa invidieze mult aceste orase pe care le numim de provincie si unde exista, iata, un pietonal pe care stalpii de iluminat au becuri la toate cele patru brate, unde teii lasa miresme de aprins vapai in suflet, iar indragostitii nu au prostul obicei de a se lepada de pachetul de tigari consumat direct pe trotuar. Iar mititeii sunt 5.000 de lei, imi cere Viorel sa precizez, ca tot am vorbit de invidie, in timp ce face o cheta pentru colectarea unui pachet de tigari pentru Burlacu, care se lauda ca fumeaza doar pipa.
Ne-au venit intariri de la Bucuresti. Dupa doua saptamani de caravana, Bogdan Iurascu si Lucian Alecu, fotoreporterii care ne-au salvat de multe ori exprimarile sarace cu imagini care au vorbit singure, s-au intors la baza, iar in locul lor au venit cu forte proaspete Victor Stroe si Christian Silva, zis Nicky. Se lasa cu priviri nostalgice de fiecare data cand pleaca vreunul dintre noi. Ne vedem la Bucuresti, lucram zilnic impreuna, dar caravana e altceva: te leaga un dor. Materializat doar cateva ore mai tarziu, cand intre microbuzul care se indreapta cu noi spre Darabani si trenul care il duce pe Bogdan acasa se face un pod murmurat de toti: "Ia cu tine si inima, inima mea si ascunde-o-n bagaje pe undeva...". Antidotul administrat de soferul Lucian isi face repede efectul: o doza forte de Metallica, ca sa ne ia piuitul taman cand puneam de-o formatie in care-i cuplasem rapid si pe Alex, si pe Catalin. Trebuie sa ni se fi dus vorba mai repede decat am fi crezut, pentru ca ceva ceasuri mai tarziu, doua fetite de 10-12 ani imi cerura autografe, intreband curioase daca sunt formatii la Bucuresti. Refuz sa ma dau vedeta pop si dau lamuriri despre natura meseriei de jurnalist. Nu-i chip sa le conving si atunci dau cu semnatura pentru prietenele mele Daiana si Florentina care m-au ajutat in documentarea unui reportaj pe ulitele nepie-truite din Darabani. In cel mai nordic oras din Romania gasesti un aer de statiune de munte, poluat doar de saracie si de lipsa turistilor. Catalin pune ochii pe niste bancute ciudate din flori si jura sa le bage in cerneala. La polul opus, paragina din cimitirul evreiesc iti toarna mucegai in sange, care isi reia circulatia normala abia pe la Dorohoi, cand oprim sa batem la usa lui George Enescu. Nu este acasa. Ne intampina niste oi care si asa nu au ureche muzicala, zice Viorel, asa ca fac risipa degeaba ierbii de pe langa statuia compozitorului, aplecat de spate sa numere din priviri de bronz cum se duce seva lui in burtan de mia. Lasa, batrane, poate vor sti ele sa spuna cum sa ajungem la tine, atunci cand vecinii tai isi schimonosesc mirati fata atunci cand sunt intrebati unde e casa lui Enescu.
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
