Fabrica, inghitita de centrala nucleara

Inginerul Nicolae Bogdan face parte dintre acei putini care au sansa de a se putea lauda ca au vazut cu propriii ochii transformarea Cernavodei. Si, o data cu metamorfoza orasului, pe cea a intregii Dobroge. Constructia Canalului Dunare - Marea Neagra si apoi cea a Centralei Nuclearelectrice i-au schimbat viata si orasului fostului director al fabricii de ciment din Cernavoda.

Cateva grote din Dealul Sofia, cel pe care aflasem ca a fost gasit "Ganditorul de la Hamangia", ne-au intrigat si, pentru ca ni s-a spus ca ele au apartinut unei fabrici de ciment care a functionat in localitate, l-am cautat pe singurul om care ne putea spune povestea pe care o cautam. L-am gasit pe inginerul Bogdan, fostul director al fabricii de ciment, dar care ne-a spus mai mult decat povestea unor gauri in pamant. Fabrica de ciment din Cernavoda a disparut pentru ca exploatarile ei au fost inchise din cauza santierelor care se deschideau aici unul dupa altul, lucrari ce au schimbat geografia unui oras. Ultima cariera a fabricii, cea numita Ilie Barza, a devenit amplasamentul Centralei Nuclearelectrice.

DIN ARHIVA. Imagine din perioada cand la baza Dealului Sofia viermuiau vagonetii cu calcar

VALEA CU AMINTIRI. Fabrica de ciment Portland a fost o investitie straina, cu o participare belgiana, olandeza si engleza, si a aparut in jurul anului 1900. Prima ei exploatare a fost chiar cea de pe Dealul Sofia, si din urma acesteia au ramas grotele despre care ne interesam noi. Inginerul Bogdan si-a amintit insa de vremurile cand Dealul Sofia era locul de intalnire al localnicilor pentru a asista la luptele traditionale turcesti, pelivania, sau ca aici au aterizat in 1937 doua hidroavioane italiene, primite de toti localnicii cu gurile cascate. Intrecerile sportive tot aici se desfasurau. In anii interbelici, Dealul Sofia suplinea lipsa unei sali de spectacole si a unui stadion. Putin mai departe de baza dealului era insa Valea Carasului, o zona de mlastina prin care se ascundeau cuplurile dornice de intimitate. "O mlastina nemaipomenita, cu nuferi si papura. In apa nu puteai intra din cauza lipitorilor, iar bibanii sareau parca in ciuda noastra." Deasupra vaii trona singura constructie de mare amploare din toata zona, dar si cea mai frumoasa: podul inginerului Saligny. In ochii barbatului inalt si slab, dar strasnic care inca mai este inginerul Bogdan, rasar doua scantei. S-ar zice ca lacrimile ii uda amintirile despre frumusetile zonei, dar nu ne lasa sa ghicim izvorul luminitelor. Ar povesti ore intregi despre frumusetile baltii, despre statuile de lei date jos de furia proletara de pe podul lui Saligny, pe langa care nu mai voiau sa treaca oile de teama, sau despre lungile plimbari printre tantari. Valea Carasului a disparut sub ochii lui Nicolae Bogdan, acolo fiind construit Canalul Dunare - Marea Neagra, care multa vreme era traversat pana la gara cu bacul. Acum traversarea se face pe Podul "Sfanta Maria", o alta realizare inginereasca ce a mutilat amintirile inginerului.

FARA CALCAR. In 1938, Nicolae Bogdan s-a angajat la fabrica de ciment, ca muncitor necalificat. Dupa ce si-a terminat studiile, la sfarsitul razboiului, s-a intors la munca in cariere, de data aceasta ca inginer. Numai ca i-a fost dat sa vada cu ochii lui cum fabrica ramane fara exploatari. Prima dintre ele a trebuit inchisa dupa ce s-a stabilit ca dinamitarile din Cariera Ovidiu afecteaza structura de rezistenta a celebrei constructii a lui Anghel Saligny. Urmatoarea exploatare care nu a mai putut produce calcar, materie prima pentru cuptorul cu clincher din care prin ardere se obtine cimentul, a fost Cariera Saligny. Lucrarile au inceput prin indepartarea stratului de leos, nivelul de calcar fiind bine ascuns in pamant. Dar si de data aceasta fabrica s-a vazut nevoita sa-si abandoneze munca. In peretii calcarosi ai exploatarii a fost instalata ecluza de la Cernavoda, pentru a avea o rezistenta cat mai buna. Ultima cariera a fabricii a fost "Ilie Barza". In 1979, lucrarile au fost oprite si aici. Pe terenul carierei au inceput testele pentru stabilirea coeficientului de elasticitate a camerelor reactoarelor in caz de cutremur. "Am cedat 32 de hectare de teren peste care a fost ridicata Centrala Nuclearelectrica", conchide fostul director. Fabrica de ciment a disparut din lipsa de sursa de materie prima. Directorul intreprinderii "Ideal", cum se numea ea pe atunci, Nicolae Bogdan, a fost cooptat in echipa de pe noul santier responsabil cu protectia muncii. Asta vreme de cinci ani, pana cand a iesit la pensie cu tot cu amintirile lui despre fabrica in care a muncit aproape toata viata si de unde si-a castigat painea chiar si tatal sau.

Grotele, trei tunele parasite

URME. O cladire darapanata si trei gauri in argila, semnele lasate de fabrica Portland

Grotele care ne-au starnit noua curiozitatea au fost primele exploatari ale fabricii de ciment Portland. Ele au fost sapate la inceputul secolului al XX-lea si sunt trei la numar. Dupa ce a fost incetata exploatarea de calcar din ele, se muncea acum in cariera de la baza Podului Saligny, acestea au servit ca atelier de reparatii pentru vagonetii de fier ai fabricii. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, grotele au fost transformate in adaposturi in caz de atac bacteriologic. Tunelele de legatura dintre ele au fost etanseizate, iar cea mai mare dintre grote servea chiar si ca depozit de apa si alimente pentru cei care s-ar fi adapostit aici. Mai tarziu, ele au fost folosite ca garaj pentru societatea de transport in comun. In urma cu cativa ani, intr-una dintre acestea a functionat o ciupercarie, care a falimentat insa. Acum ele sunt in parasire si timpul a inceput sa-si spuna cuvantul. Scurgerile de apa si prabusirea peretilor nu le recomanda pentru vizite.