x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea Romaniei Jurnal de caravana - La placinte, inainte!

Jurnal de caravana - La placinte, inainte!

de Roxana Ioana Ancuta    |    23 Iul 2005   •   00:00
Jurnal de caravana - La placinte, inainte!

Am plecat la drum o data cu ploaia. Nimic nu ne opreste insa misiunea - Descoperirea Romaniei.

Oltenita este urmatorul oras pe care-l strabate Caravana. Suntem abia la inceputul ultimei etape de Descoperire a Romaniei. Din Bucuresti plecam numai cinci persoane: Laura, Sorin, Marin, Claudiu si eu. Suntem cam nesatui de somn, caci desteptarea s-a dat prea devreme. Iar starea de somnolenta ni se adanceste pe masura ce ne apropiem de Oltenita. Vinovata cred ca este si ploaia care incepe sa devina tot mai nesuferita de oameni. Este ceva care a depasit asteptarile, dar mai ales debitele apelor. In apa cu picioarele pana la genunchi s-au aflat si colegii mei, cand au ajuns la Crivat, o localitate aflata la vreo 40 de kilometri de Oltenita. Pana acolo i-a condus o masina a armatei, pentru ca drumul stricat nu permitea accesul cu alte mijloace de transport.

PRIETEN. Eu m-am indreptat catre Mitreni, unde aveam sa-l intalnesc pentru un interviu pe fostul sef al organizarii muncii de la IPILF (Intreprinderea pentru Industrializarea si Prelucrarea Legumelor si Fructelor). Ajuns, vazut, vorbit, servit cateva gogosi faine cu branza din partea gazdei si plecat la Oltenita, la clubul de scrabble din localitate. La sediu m-a intampinat si un patruped tare bucuros ca are oaspeti. Parca era Patrocle. Semana leit cu haiosul ala din Dumbrava Minunata. Mai lipsea sa-l aud si vorbind. Am ajuns intr-un final si la Muzeul de Arheologie din Oltenita, dupa care ma indrept catre Primaria din Budesti, locul nostru de intalnire. Acolo imi tine companie primarita, iar eu sunt nerabdatoare sa-mi vad colegii veniti inapoi si sa ne continuam drumul. Apar si ei intr-un final, cam obositi, flamanzi ca si mine, si uzi, saracii, din cauza ca au stat in apa de la Crivat. Pe Laura au protejat-o si au lasat-o mai la margine, dar Sorin si Marin mai aveau putin si storceau apa si noroi din ghete si din pantaloni.

Acum urmeaza cea mai importanta vizita a noastra pe ziua de azi. "Mama, vezi ca venim. Ajungem la Oltenita, imediat." Asta era Sorin. Olteniteanul echipei de azi. Stie tot ce misca ori sta, nu numai in orasul asta ori in localitatile din apropiere, ci in tot judetul Calarasi. La el acasa, pluteste un miros cu parfum de placinte fierbinti, de ni se pierd mintile... O minunatie, placintele astea. Cred ca deja am depasit numarul de semne, si trebuie sa inchei. Sorin ramane acasa, iar noi ne intoarcem la Bucuresti. Oltenita este prea aproape de Capitala si nu are rost sa ne cazam acolo. De maine ia stafeta Laura. Ea si-a mai petrecut o zi la Oltenita, incercand sa descopere farmecul orasului de azi si al oamenilor locului.

NU RATATI!
  • "Imaginea" Santierul Naval Oltenita
  • 175 de minute la Oltenita
  • Povestea satelor riverane Canalului Dunare - Bucuresti
  • INTRATI IN CONTACT CU ECHIPA!
    Jurnalul National va asteapta sa contactati echipa noastra. Pentru orice sugestii va punem la dispozitie numarul de telefon 224.39.94, faxul 318.20.35 si adresa de e-mail caravana@jurnalul.ro.
    ×
    Subiecte în articol: oltenita descoperirea romaniei