Pe o coasta de deal, in drum spre centrala termoelectrica de langa Anina, colonia Crivina, in care stateau inginerii si muncitorii, era un paradis. Cel putin asa spun amintirile celor care au mai ramas pe aici. Acum, ruinele paradisului nu mai sunt casa decat pentru cei care nu si-au gasit in viata drumul care sa ocoleasca de departe Crivina.
La "Cometa 69", un horn de tabla iese prin geamul baracii de lemn. Geam este impropriu spus, caci pe acolo pe unde ar trebui sa-i fie deschisa cale libera soarelui, niste cartoane se incapataneaza sa nu-l lase inauntru. Odinioara, pe cand se lucra la centrala termoelectrica de langa Anina, baraca avea incalzire centrala, apa calda permanenta, tot confortul. "Cometa 69" este una dintre casutele de lemn din colonia de munca de la Crivina, la vreo 15 kilometri de Anina, acolo unde ingineri si muncitori din toata tara au fost stramutati pentru a inalta centrala. Mos Iacob, stapanul "cometei", isi face loc printre cele trei-patru oi care ii pasc iarba din fata baracii.De dupa gratiile "ferestrei", da!, "fereastra" de carton, acum deschisa, are si gratii, se iteste capul unei femei. Mos Iacob "a batut tarusul la centrala". Femeia lui a facut "legaturile" intre sefi. Legaturile telefonice. "Ea a lucrat la singura centrala care a functionat. Centrala telefonica", rade mosul din ochii albastri, iar cutele adanci de pe fata i se intind in directia zambetului. Fruntea alba, protejata pana acum acum de vreo sapca sau palarie, dupa cum se vede, ii contrasteaza cu restul fetei arse de soare, iar prin brazdele pielii i se aduna sudoare. "Al zecelea am fost aici. In â76 am prins maidanul", spune mandru, rotind larg mana tabacita, dezvaluindu-mi si mestesugul pentru care si-a risipit viata la centrala: a fost electromecanic. RUINE. Cum traiati in baracile astea? Degeaba ma arat mirata. Eu habar nu am ce paradis a fost aici. Ma uit in jur. Vecinii lui nea Iacob sunt peretii goi de carton mucegait ai celorlalte baraci, geamurile sparte, balariile care s-au facut stapane. Sunt cu totul cateva zeci de baraci. O amintire a celor cateva sute. Din restul au mai ramas fundatiile de beton, beciuri in care se ascund acum putinii copii ai crivinenilor cand se joaca "de-a cazematele". Acum mai traiesc aici vreo 20-30 de familii. Majoritatea pensionari, cum e mos Iacob. Altii, mai tineri, care au prins ultimii ani ai centralei si care acum isi incropesc un trai din lucrul la gaterele de prin preajma, crescand porci sau vite si incercand din rasputeri sa gaseasca pentru copiii lor un drum in viata care sa ocoleasca Crivina.
TRANSFORMARE. Ruinele fostei colonii au ajuns "imas" pentru vite |
Citește pe Antena3.ro
Cartier al Aninei
Crivina a fost transformat recent in cartier al Aninei, desi distanta dintre fosta colonie si oras este de vreo 15-16 kilometri. Viceprimarul Aninei, Radu Nicolae, da neputincios din umeri cand vine vorba de Crivina. Nu prea au vrut sa-si ia belea pe cap cu un cartier atat de lipsit de speranta, dar nici asa de izbeliste nu puteau sa-i lase pe cei care mai stau aici. Ce se mai poate face? Unii care, in ciuda conditiilor, se incapataneaza sa mai puna un lemn nou prin afara baracii, sa cultive o gradina si sa creasca un porc, doar ei mai pot salva Crivina. Daca or abandona si ei, se va darama totul incet-incet. In studiu este insa un program de ecologizare, prin care zona sa fie curatata de betoane si daramaturi si reimpadurita.