Petromidia, un elefant pus la alergat

Dupa doua incercari esuate de privatizare a Petromidiei, Rompetrol Group N.V. achizitioneaza aproape 65% din actiunile rafinariei. Pretul tranzactiei: 275,5 milioane de dolari. La aceasta suma se adaugau datorii de 285,4 milioane de dolari, din care 52,1 milioane nu se regaseau in caietul de privatizare.

AFACERE. Preluarea de catre investitor s-a facut la 26 ianuarie 2001. Desi rafinaria lucrase doar cate 3 luni in ultimii trei ani, pana la momentul privatizarii statul facuse o afacere foarte buna, atat timp cat pretul platit de investitor era cel mai ridicat comparativ cu cel al altor societati de acelasi gen, iar Rompetrol platise doi dolari pentru o actiune, cand valoarea pe piata era doar la jumatate. Succesul afacerii pentru stat s-a vazut dupa aceea. Cu o investitie totala de aproape 300 de milioane de dolari, Rompetrol a eficientizat rafinaria, a carei evolutie se poate "citi" foarte bine din sumele platite la bugetul de stat, care s-au ridicat de la 68,9 milioane de dolari la 518,6 milioane.

RESTRUCTURAREA ACTIVITATII. In 2001, o echipa formata din 5 manageri, condusa de Eric Kish, a fost angajata pentru restructurarea Petromidia. Prima strategie a echipei a fost externalizarea sectiilor care aveau o activitate conexa cu cea de rafinare. Altfel spus, dintre cei 3.600 de angajati de pe platforma, cei care se ocupau de rafinare fac acelasi lucru mai departe, iar restul au fost transferati in societati separate, desprinse din "mama" Petromidia. Asa s-a despartit Rompetrol Rafinare de toate celelalte sectii si a fost imbunatatita tehnologic. Procesul de rafinare a ajuns sa fie controlat prin sisteme digitale moderne, apoi s-a instalat un nou reactor care a avut ca rezultat o crestere a capacitatii si posibilitatea de a produce motorina cu un continut redus de sulf. A fost modernizat sistemul de evacuare a caldurii din varful coloanei principale prin cracare catalitica in strat fluidizat si au instalat unitatea cu un dispozitiv care sa recupereze emanatiile volatile ale substantelor organice in timpul depozitarii benzinei pentru a indeplini normele internationale de protectie a mediului.

EFICIENTIZARE. Pentru fiecare activitate exista un serviciu in cadrul grupului Rompetrol

Rompetrol Logistics a fost desprinsa din nucleul-mama si a fost transformata intr-o companie care se ocupa de transportul fie rutier, fie feroviar al titeiului si al produselor petroliere. Conex acestei activitati functioneaza o companie aeriana Eurojet. O alta companie a grupului Rompetrol, Rompetrol Quality Control a fost infiintata cu un an in urma si ofera servicii de analize industriale aferente activitatii grupului. Serviciile ecologice le ofera Ecomaster-ul, care se ocupa de prelucrarea reziduurilor industriale. Rompetrol are si o companie de securitate, Global Security Systems. Grupul Rompetrol detine doua rafinarii - Rompetrol Rafinare (respectiv Petromidia din Navodari) si Vega (Ploiesti). Acestea acopera impreuna 32% din capacitatea de rafinare a Romaniei.

PETROCHIMIE. Cea mai reusita afacere dintre cele desprinse din mamutul Petromidia a fost insa cea care producea propilena din reziduurile procesului de distilare a titeiului. Rompetrol Petrochemicals este singurul producator de polipropilena, dar la momentul separarii trei din patru instalatii nu functionau. Petrochemicals a pornit de la o cifra de afaceri de 30 de milioane de dolari in 2002 si a ajuns la 102 milioane de dolari in 2004. In primele sase luni ale anului acesta, Petrochemicals a avut o cifra de afaceri "mult mai mare decat tot anul trecut", daca il citam pe Cristian Andrei, director adjunct al societatii. Jumatate din cantitatea de polimeri produsi de Petrochemicals ajung pe piata interna, jumatate sunt exportati in Balcani.

Conditiile sindicatului

LINISTE. Sindicalistul-sef, Tancau Petrea Petre s-a pus pe organizat concursuri de pescuit

Cei 3.200 de sindicalisti ai Petromidia l-au primit cu precautie pe noul patron. Tancau Petrea Petre, lider al Sindicatului Liber "Petrochimistul" din ’90, explica de ce. Momentul 2001 a venit dupa mai multe incercari de privatizare, pe care oamenii le-au privit cu scepticism. Primul a fost in 1993, cand Mark Rich, om de afaceri american, apropiat al lui Clinton a incercat sa preia Petromidia. Sindicalistii aflasera ca americanul cumparase anterior o fabrica de aluminiu si concediase tot personalul si asta i-a determinat pe angajati sa se opuna procesului de privatizare. O a doua tentativa de privatizare a fost in 1997. Un grup turc, Akmaya, a incercat o preluare a celei mai mari rafinarii romanesti. Sindicatul de la Navodari a impus insa in 2000 doua conditii pentru privatizare, care daca nu ar fi fost respectate ar fi dus la rezilierea contractului. Prima solicitare a fost aceea ca noul proprietar sa asigure aprovizionarea rafinariei la capacitate maxima cu titei, iar cea de-a doua, respectarea contractului colectiv de munca.