Securitatea l-a vanat pe poetul taran din Runcu

Vasile Dancu, tatal politicianului Vasile Dancu, fost ministru al Informatiilor Publice, senator PSD, este cunoscut in zona Salva ca poetul taran. Este agricultor, scrie poezii si traieste departe de tumultul vietii, pe un deal, unde numai cu piciorul poti ajunge.

Comuna Runcu Salvei este la 12 km de Salva. Odata era sat, dar de catva timp a fost ridicat la rang de comuna. Se intinde pe cativa kilometri, iar casele sunt aruncate ici-colo, nu vezi una langa alta. Prin aceste locuri traieste Vasile Dancu, poetul taran, dupa cum aflasem la Salva, pe un deal, la 3 km de vale, unde nu se ajunge decat pe jos. Am fost manati de curiozitatea de a sta de vorba cu el. Discrepanta dintre fiu, Vasile Dancu, politician, lider PSD si fost membru al Guvernului, si tatal, poet taran care locuieste departe de lume, ne-a facut sa plecam in cautarea acestuia.

SCOALA. Are in spate 66 de ani, dar este inalt, bine facut, cu o tinuta autoritara. Poarta jeansi si opinci in picioare. Mai tarziu ne va spune ca se simte mai bine asa, pentru ca e piciorul mai relaxat. Cum ne vede si ii spunem cine suntem, nu este prea sigur ca vrea sa apara la ziar. Il intrebam daca fiul sau, ministrul, vine pe la el, asa departe. Vine, dar nu discuta politica. Se asaza pe scaun si pare dispus sa povesteasca. Si o face. Fiecare gest al sau emana siguranta de sine. Ne spune ca s-a nascut in satul Runc si ca parintii sai erau crescatori de vite si lucratori de pamant. Face primele patru clase in sat, dupa care abandoneaza scoala pentru a munci alaturi de parinti. Ii placea agricultura. Dar si cartile. Scrie primele poezii la 10 ani. Frecventa bibliotecile si citea tot ce se putea gasi. Tarziu, in anii ’80, urmeaza si clasele V-VIII, la cursurile fara frecventa ale Liceului George Cosbuc din Nasaud. Nu a mers mai departe. A preferat sa ramana la tara, in agricultura. Pentru el nu conteaza diplomele, sunt niste hartii. "Acele diplome erau obtinute fara sa stii nimic. Ei scriau in teza altfel de literatura decat subiectul dat. Totusi treceau. Si atunci am zis ca nu este rost sa ma trudesc cu o hartie obtinuta in alt mod decat cel de a invata."

POEZII. Prima poezie publicata a scris-o la 27 de ani. "Ce am scris pana atunci nu am aratat nimanui. Mi se parea mie ca ceva nu-i limpede. Nu eram un talent prea precoce. Eu am venit mai tarziu, neavand studii asa cum trebuia. Dar am citit aici cat se putea gasi." Si inca citeste. Poezie si multe carti de istorie. "Chiar ma obsedeaza istoria. Parerea mea este ca istoria se repeta la infinit. Nimic nou n-a adus istoria moderna fata de lucruri care mai erau", ne explica Vasile Dancu. Spune ca a facut o emisiune la Radiodifuziunea romana, in perioada 1970-1980. "Eram colaborator extern. Mergeam de la Runcu la Bucuresti si inregistram la o luna, la doua. Aveam intr-un an patru, cinci, sase emisiuni. Era momentul poetic de dimineata." Marturiseste ca a scris si vreo doua poezii de proslavire a comunismului, dar nu le-a publicat in carte, ci la ziar. A fost chiar si membru de partid vreme de 20 de ani. "M-am pacalit si eu ca si ceilalti. In 1969, dupa evenimentele din Cehoslovacia, randurile Partidului Comunist s-au ingrosat oarecum cu oameni care pana atunci statusera deoparte. Nu era numai cazul meu. Nu stiu nici acum daca Ceausescu a facut gestul din proprie initiativa sau o fost si asta regizata de la Moscova. E posibila orice varianta."

DOSAR. Desi membru de partid, nu a scapat de probleme. A fost urmarit de Securitate trei ani, pentru ca si-a exprimat o opinie care nu ar fi fost pe placul dictatorilor vremii. "In 1982, cand incepusera sa rationalizeze alimentele, eu am afirmat, la un pahar de bautura, aici in sat ca, daca nebunul asta mai traieste zece ani, ne omoara pe toti. Asta o ajuns undeva sus, o luat declaratii. Stiu ca mi-au spus oamenii ca, de cand au luat declaratii, pregateau dosarul si au cerut urmarirea aproape trei ani. Si, cand s-a inchis dosarul, au luat declaratii care sa ajute la inchiderea lui." Spune ca si fiul sau, Vasile Dancu, a avut de suferit de pe urma asta. Nu a fost acceptat la facultate. "A dat de cinci ori la facultate. Fiindca pentru sociologie, istorie, drept, pe vremea aceea, iti dadeau avizul Securitatea si secretarii de partid... Stiau candidatul, daca era recomandat de Securitate ca nu intra, nu intra. Nu putea orice candidat, daca parintii lui aveau o musca pe caciula. Imediat ce s-a ridicat urmarirea, baiatul meu a fost admis la facultate. Atata rau am simtit si eu si el." Nu s-a dus sa isi vada dosarul, stie ca sunt niste formalitati, sa te duci la Bucuresti... El nu a mai fost in Capitala din 1990, de 15 ani. De altfel, nici nu iese prea mult din sat, doar pana la Cluj si Nasaud. Marea nu a vazut-o niciodata.

ALBINARIT. Acum, ziua si-o umple cu cititul, scrisul si albinaritul. Asta face cat ii ziulica de lunga. Are stupii de albine din 1984. Zice ca de 21 de ani traieste din asta. Din cand in cand coboara in sat la fiica sa, Viorica, sora ministrului, unde are un rand de stupi. Zice ca face vreo ora-o ora si jumatate, dar nu-i bai. De scris scrie in fiecare zi. "Poate sa fie si zile cand nu scriu daca sunt bolnav, daca nu sunt bine dispus. Dar de obicei scriu un ceas in fiecare dimineata. Dimineata e altfel. Dupa o zi de munca sau la stupi, seara nu mai merge sa si scrii." Nu il incanta prea mult sa se uite la televizor. Si cel mai mult ii displac stirile politice. "Nu imi plac stirile politice, pentru ca stiu ca nici una nu este adevarata. E altceva dedesubtul ei. Cateodata trebuie sa urmaresti si stirile politice, fiindca te uiti la altceva. De exemplu, dupa telejurnal este vremea." De politica iar nu are o parere prea buna, dar simpatii exista.

SPECIE Vasile Dancu nu este un taran care scrie poezii, el este un poet extraordinar care traieste la tara, el este o specie ciudata azi, de neinchipuit pentru multi. Aceasta scria D.R. Popescu intr-o cronica, preluata intr-o carte dedicata satului Runc. "... taran de pe langa Bistrita, neajuns dupa cate stiu la patruzeci de ani, taran cu cateva clase. Acesta este Vasile Dancu, poetul care, poate, chiar la aceasta ora da la gaini, ara, pune in pamant seminte, bate un cui in gard, taie lemne...", este descrierea facuta de D.R. Popescu celui care a debutat cu poezia "Cantec" in 1967 si care a publicat pana acum trei carti de versuri: "Cantece" (1966-1972) in 1974, "Gravuri lapidare" (1973-1985) in 1990 si "Simple propozitii" in 2001.

VOT "Nu as face politica niciodata. Nu vad ca s-a schimbat puterea... In afara de impozite, care vor fi din ce in ce mai mari, poporul nu simte nimic. Asa vad eu." Ce zice despre fiul sau, Vasile, care face politica si este si cocotat la varf... "Niciodata nu i-am spus ce sa faca. E major, stie ce face." De votat a votat insa partidul in care fiul sau este lider. "Am votat PSD. Mi se pare ca PSD o dat ceva subventii mai substantiale la agricultura si n-o pus impozite asa cum se profileaza, pentru ca pe alegatorul de rand il intereseaza in ce masura e atins la buzunar." Respecta insa rezultatul alegerilor. "Nu am votat shimbarea, dar trebuie sa respectam pe cei care au iesit, indiferent de ce culoare sau cu cine am votat. Asa este democratic, atata cat este democratia noastra... O borsitura de democratie."