Fotbalul e o centrifugă din care sar mizerii

Adrian Porumboiu se retrage încet, încet din fotbal. Pentru că fotbalul românesc nu e manelizat, e mai rău decât atât, dacă poate exista ceva mai jos decât manelizarea. E iadul manelei. Se smulge din iad şi îşi spală păcatele investind în filmele fiului său, regizorul şi scenaristul Corneliu Porumboiu.

Seniorul Adrian Porumboiu, coborâtor din fotbalul de altădată, stă deasupra fotbalului şi deasupra Vasluiului. Îl aşteaptă pe reporter în biroul lui din Hotelul Racova, printre fotografii de familie şi trofee sportive. În piaţa mare, din care hotelul ţâşneşte ca o coloană de lapte dintr-un vulcan de mămăligă, lăutarii o ţin pe sârbe mărunţele, sfârâie mititei, se rostogolesc găluşte, fierbe vinu-n cupe, spumegă organul că reporterul ţine morţiş să intre cu maşina în parcare.

Nu se poate, e Ziua Recoltei, vine Geoană cu coloana oficială. Bine, o să se supere domnul Porumboiu. A, nea Adi? Apăi, di ci nu zâci aşă? Şi calea largă se făcu. Poliţist, adjectiv. Nea Adi este, pentru reporter, domnul Adrian Porumboiu. Merge să zici nea Piţi, de exemplu, că e cu barbut, cu flegmă, cu înjurătură, dar nea Adi nu. Omul are ştaif. Are şi grâu, lapte, vin, ulei şi fotbalişti, afaceri de sute de milioane de euro; fără el, judeţul Vaslui face implozie si se transformă în comună. Nu merge să-l iei cu "nea".

Durerea lui e că a pus furtunul cu bani pe fotbalişti, fără număr, fără număr, fără număr, şi mare brânză n-a făcut, ia acolo nişte meciuri pierdute frumos prin Europa, nişte răsunătoare cât-pe-ce-calificări. C-aşa-i în fotbal. N-a fost să fie. Viaţa merge înainte. Ei au stricat-o, ei o repară. Căci balonul e rotund, nu? Dar cu fiul său, Corneliu, a dat lovitura. Investiţie mică, profit inestimabil. Când Corneliu juca fotbal mediocru şi visa la arbitraj, era "fiul cunoscutului arbitru internaţional Adrian Porumboiu".

Dar de când băiatul a ieşit la cules de premii la marile festivaluri de film, Adrian Porumboiu tinde să devină "tatăl regizorului şi scenaristului Corneliu Porumboiu". Va investi în cinematografie, mai exact în filmele fiului. Tatăl se topeşte în fiu. Aşa că, adio, fotbal!

"NU MĂ MAI BĂLĂCĂRESC CU GROBIENII"
Fotbalul a însemnat pentru investitorul Adrian Porumboiu bani aruncaţi pe fereastră. A fost paisprezece ani arbitru, din care zece ani arbitru internaţional. Ce bine-i stătea în echipamentul negru, cu ecusonul FIFA în piept, era drept şi respectat, dar a trebuit să se bage în fotbal ca investitor şi şi-a făcut imaginea praf luîndu-se-n clanţă cu toţi neciopliţii pe la emisiunile sportive, călcând alături de ei în scârnă. Şi acum încearcă să-şi scuture piciorul.

A zis: gata, nu mă mai bălăcăresc cu grobienii, cu grosierii. În fotbal se scuipă, dar noi să nu scuipăm pe fotbal. Cum e România, aşa e şi fotbalul. Justiţia e o manea, politica e o manea, societatea în ansamblu e o manea, manea e şi fotbalul.
Cu deosebirea că, în plus faţă de societate, fotbalul mai are şi nişte rezultate. E, totuşi, cu un pas înainte.

NU SE NASC LORZI ÎN COCINĂ
Domnul Porumboiu crede că fondul manelistic al fotbalului vine şi din lipsa de forme. Infrastructura provoacă, forţează civilizaţia. Du-te pe Amsterdam Arena. Calci cu sfială acolo. Dar când vii la un meci de Champions League pe un stadion cu smocuri de iarbă ca pe tăpşanul unde pasc vacile, când la veceuri te sufocă duhoarea, când tribunele sunt latrine, când totul e rugină, provizorat şi lehamite, seminţe de bostan, parcă se stinge în tine flăcăruia bunului-simţ. Ce stadioane avem noi? N-ai să vezi formându-se lorzi în uriaşele cocini care sunt stadioanele noastre.

Fotbalul ia de la societate şi dă societăţii. Noi, jurnaliştii, scriem că un fotbalist s-a combinat cu o fufă, ce ceas şi-a tras unul, noi dăm filmuleţe cu lotul naţional întreţinându-se oral cu o domnişoară, film porno cu nevasta unui fotbalist făcut când nu era nevasta lui, în loc să scriem despre competiţii, rezultate, despre eroi, mândrie, onoare, sportivitate. Câţi au scris despre gestul frumos al lui Bergodi, când Steaua a pierdut acasă, iar el i-a aplaudat pe învingători?

Presa sportivă s-a tabloidizat. Zicem că asta vrea societatea, asta îi dăm, dar nu e decât o scuză a spiritelor înguste, fiindcă, dacă de mâine ştirile sportive ar fi despre sport, şi nu despre sex, telefoane, maşini şi fiţe, societatea nu ar zbiera după porno-sport.

Bine, recunoaşte domnul Porumboiu, vina e şi a oamenilor din fotbal, spirite încă şi mai înguste. Fotbalul e ca o centrifugă din care sar numai mizeriile, dar presa este cea care învârte la manivelă. Şi Porumboiu e şi el în centrifuga asta, pentru că a acceptat de atâtea ori să răspundă la întrebări stupide ale unor redactori sportivi idioţi, - asta îi reproşează reporterul -, a intrat în direct la emisiuni  sportive şi nu s-a putut abţine să nu se porcăiască, s-a lăsat atras în polemici cu scuipături, s-a înscris în galeria aceloraşi, mereu aceloraşi feţe pe care le vedem la televizor, cu aceleaşi ticuri, cu aceleaşi expresii, măscări, bale, insulte. Fotbalul adevărat nu se mai vede din noroi. Gata, gata cu toată mizeria asta.




MANELISMUL E INCULTURĂ
Dacă ne aşteptăm de la fotbal să devină o academie publică, sigur greşim. Fotbalul nu trebuie să fie decât sport. Sportul îl fac sportivii adevăraţi. Când nu e sport, nici ziariştii nu au despre ce să scrie, şi atunci e manea, e neam prost, e chiloţăreală. Şi sport nu se mai face, crede domnul Porumboiu, fiindcă nimeni nu mai are răbdare, toţi vor rezultate acum, vor să mulgă unt direct din ţâţa vacii, să sară peste etape. Şi în goana asta nebună se neglijează educaţia, valorile umane. Marii sportivi sunt şi mari caractere.

Dar când să formezi aceste caractere? Nu mai contează că iei un copil de pe băncile şcolii, că storci totul din el şi la treizeci şi ceva de ani îl laşi pe tuşă cu o maşină, un album cu amante şi cu nişte bani cu care nu ştie ce să facă. Uite, Böloni. A făcut şcoala la zi, serioasă. Porumboiu l-a arbitrat de multe ori. Böloni era un jucător dur, dar se simţea la el lustrul şcolii, eleganţa. Mircea Lucescu a făcut şi el şcoală. Nu se vede? A plecat în străinătate şi a fost destul de deştept să înveţe ce era bun acolo, altfel rămânea, aici, un antrenor de talia lui Hizo.

În lotul vasluian sunt şi fotbalişti cu cinci clase, şi unii cu facultate. Patronul clubului îşi aminteşte cu regret de Ionuţ Badea, un jucător mai aparte, cuminte, citea în cantonamente, aveai cu cine încrucişa o idee. Dar cât şi-ar stoarce memoria altul să-i semene lui Badea nu mai găseşte.

RĂZEŞI BRAZILIENI
Mulţi jucători, nu neapărat acoperiţi cu diplome, care oricum se pot cumpăra acum la colţul străzii, au avut şansa de a juca în străinătate şi acolo s-au cizelat. De alţii nu se prinde nimic, uită să vorbească româneşte încă din aeroport, bat mingiuca pe aiurea câţiva ani, apoi ne vin de fericesc poporul cu chipul lor isteţ de oaie creaţă. Şi asta e manelism. Chiar submanelism. Iadul manelei.

Pentru Porumboiu, nu banii, nu sumele imense plătite fotbaliştilor sunt vâna răului, ci banii folosiţi pentru blaturi. N-ai cum să faci mare performanţă prefăcându-te că joci. Şi Vasluiul era să fie prins în vârtejul aranjamentelor, de care nici jucătorii nu erau străini, patronul echipei le ştie, dar nu are destule dovezi. De aceea a adus în lot 16-17 jucători străini, mai puţin disponibili la matrapazlâuri. Din păcate, n-a reuşit să facă totodată şi un import de civilizaţie, pentru că nici brazilienii nu-s mai breji.

 

Statul-manea
Adrian Porumboiu se retrage încet-încet din lumea fotbalului, însă nu detestă această lume. Cine crede că fotbalul e partea cea mai urâtă a societăţii se află într-o gravă eroare. O mie de meciuri trucate şi toate tribunele încăierate la toate meciurile nu fac cât mârşăvia din politică, cât mârlania ridicată la rang de politică de stat.

Procurorul Ioan Ciofu i-a fabricat un dosar penal lui Porumboiu. Cu puţin înainte de arestarea în direct, cel care fusese pus să facă plângerea i-a spus tot într-un moment de căinţă, de tresărire a conştiinţei. Procurorul Ciofu a fost prins când lua şpagă 10.000 de euro ca să-l înfunde pe Porumboiu. A fost arestat. Totul fusese pus la cale de politicieni, afacerişti, procurori, oameni din serviciile secrete, generali.

"Ăia reprezentau statul român, nu o asociaţie sportivă. Statul român!, se indignează Adrian Porumboiu. Dacă nu venea omul ăla să mă pună în gardă, mă trezeam cu mascaţii, făceau spectacol la televizor şi nu mai conta că nu eram vinovat, totul se prăbuşea pentru mine, pentru că eu am construit totul pe bunul nume pe care mi l-am făcut ca arbitru, despre care nici duşmanii nu pot să spună ceva compromiţător - şi nici nu au spus.

E mult mai grav decât orice s-ar întâmpla în fotbalul românesc. În fotbal păţeşti ceva numai dacă te duci la stadion, dar când statul se înhăitează cu ticăloşii trebuie să te temi că ţi se poate întâmpla şi ţie dacă i s-a întâmplat lui Porumboiu, şi oricui, oricând".