x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mit - Rapirea de prestigiu

0
Autor: Toma Roman Jr 26 Sep 2006 - 00:00

In prima parte a copilariei mele era senzational sa ai un goblen frumos pe perete si un milieu cu bibelou pe televizor. Bibeloul din portelan era de cateva tipuri: betivi leganandu-se cu o sticla vopsita-n maro, Mos Craciun sau vanator costumat in verde cu o pusca stramba-n spate.

KITSCHUL NOSTRU CEL DE TOATE ZILELE
VALOAREA MEA. Nimic nu onora mai mult o locuinta decat o carpeta reprezentand fuga cu rapita cadana

In prima parte a copilariei mele era senzational sa ai un goblen frumos pe perete si un milieu cu bibelou pe televizor. Bibeloul din portelan era de cateva tipuri: betivi leganandu-se cu o sticla vopsita-n maro, Mos Craciun sau vanator costumat in verde cu o pusca stramba-n spate.

La un moment dat, prin 1981- ’82, goblenul a fost detronat. Nu mai era de "bon ton" sa ai atarnat pe perete un Iisus fabricat de mana, cu migala. Nu de alta, dar un goblen nu putea sa fie foarte mare. Procesul de fabricatie tinea mult si costa in jur de 1.000 de lei (o treime de salariu) sa iti iei unul.

DETRONAREA. Primul om la care am vazut o "rapire din serai" a fost un unchi de a doua, sofer de tir. Ii spunea ororii de pe peretele din dormitor, in mod arhaic, laicer. Era o carpeta lucrata mecanic, cu niste turci urati cu turbane roz, care calareau si tineau de maini niste cucoane plusate, care nu pareau nici triste, nici bucuroase. Fiind precoce, am incercat sa-mi inchipui ce le vor face turcii domnisoarelor dupa ce ajung intr-un loc sigur. Am avut chiar cateva vise erotice cu cadane. Nelu, asa il chema pe unchiul meu, cumparase porcaria din Turcia, pe unde trecuse cu camionul. A fost unul dintre promotorii unei noi mode. Intr-un interval de un an si ceva toti toparlanii isi trasesera "rapire". E adevarat, la inceputul anilor ’90 acelasi personaj a dat jos turcii si a pus in loc un fototapet "frumos" cu un parau linistit care circula printre copaci.

PE CALE DE DISPARITIE. In epoca tablourilor prin care "curge apa", "Rapirea" devine pasare rara

PE LANGA CERBII FARA SOT. Cum intram intr-o casa de "oameni asezati", pe vremea lui Ceasca, dadeam cu ochii peste "rapire". Nu m-am prins niciodata cum erau aduse in tara si daca exista un "importator direct" sau mai multi "mici traficanti de frontiera" care le aduceau din Iugoslavia, Bulgaria sau Ungaria. In targul Oczko, din Timisoara, se faceau bani frumosi cu carpetele, care erau la concurenta cu blugii, tigarile Vikend sau Vegeta. Costau cam trei sute de lei bucata. La Bucuresti, pe Strada Covaci, erau mai scumpe, cam cinci sute de lei bucata.

Oportun, trupa Azur (cred ca ei erau), niste proto-manelisti, au bagat o melodie care incepea cam asa: "Am o carte cu povesti/Cu povesti d-alea turcesti/Ii rapirea din serai, maaaaaaaa". Dadea bine, daca aveai "dublucas" cu leduri verzi si rosii sa asculti chestia asta sub carpeta. Daca erai un tip bogat, luai ochii musafirilor daca aveai doua sau mai multe carpete. Una pe perete, alta folosita in chip de cuvertura, pe pat. Carpeta dadea prestigiu social, erai in "randul lumii" daca aveai in dotare asa ceva. Pe linga aparatele video aflate la mare pret, o "rapire din serai" te facea om.

Tin minte ca, prin 1985, i-am spart un geam cu mingea vecinului meu Ion Dolanescu. A trebuit, firesc, sa-i pun un geam rapsodului. Asa am patruns la el in casa. Andrei, un prieten care m-a ajutat sa schimb geamul, a spus cu obida, dupa ce am iesit de acolo: "Ai vazut al naibii cate carpete are?! Banuiesc ca dupa o nunta poate sa-si ia vreo zece!".

Intr-adevar, viitorul fost deputat PRM avea o colectie impresionanta de porcarele multicolore, in diverse variante. De prin 1983-’84, a aparut si carpeta cu "cerb care se adapa". Pe un fond albastru cu verde, un animal cu coarne si copite, posesor al unei mutre triste, baga botul intr-o albie de rau. In fundal, alte doua animale nedefinite, probabil tot cerbi, se amusinau reciproc. Era, intr-o prima faza, mai "finut" sa-ti tragi "cerbul" decat "rapirea". Tin minte ca bunicii mele ii ardea buza sa-si traga o "rapire" frumoasa deasupra patului. S-a consultat cu mama mea, considerata "arbitrul bunului simt" in familie. Cand mama i-a spus ca toti mitocanii isi pun pe perete carpete "made in Turkey", mama Dora a picat intr-o adanca dilema. A rezolvat-o cumparand de la piata un frumos cerb si nu posesorii de turbane umland cu calu’.

Cand ma duceam la bunici, la Sibiu, dormeam strajuit de animal. Cum cerbul a stat pe perete ani in sir (a disparut nu stiu unde, pe la mijlocul anilor ’90) si eu crescusem atunci, cand faceam betii ma conversam cu patrupedul. Atunci cand bunicii mei au plecat la o matusa si eu am adus o sasoaica acasa, m-am bolcat putin simtind privirea tamp-reprobatoare a animalului in ceafa.

UNDE-S TURCII DE ALTADATA. Dupa 1990 n-a mai fost asa o chestie sa ai carpeta "frumoasa" pe perete. A devenit un produs subevaluat, pe care-l gaseai pe toate drumurile. Se aduceau cantitati imense din Turcia si lumea se saturase de ele. "Obiecte de prestigiu" au devenit, incet-incet, telefoanele coioase si masinile de fite. Pana si ghiulurile cu piramide au avut un usor regres. Intr-o perioada cand patimile politice se acutizasera, am vazut suprapuse peste carpete afise cu Ion Iliescu. In unele locuri se revenise la moda goblenului. In primavara, am fost la niste tigani din Ocna Sibiului care locuiau intr-un fel de pesteri. Au fost ultimii oameni pe care i-am vazut arborand cu mandrie "rapiri din serai". Asta-vara, la mare, la Vama Veche, am vazut ultima oara o carpeta cu cerb. Fusese exilata pe post de prosop de plaja.

CARPETA ROMICAI
"Si-am acasa pe perete o carpeta din poveste/Cu rapirea din Serai/Si cel care m-a rapit/De mine s-a indragostit/Si-a venit din lumea larga/Pe mine mine sa ma aleaga! iiiiiiiiiiii, aaaaa/Cu rapirea din serai, da’ tu baiete n-o aiiiiiiiiiii" - Rapirea din Serai, varianta Romica Puceanu
DOCUMENT AUDIO
Asculta aici "Rapirea din Serai", varianta Romica Puceanu
Descarca / Asculta aici
NU RATATI!
Florile nu ne-au mai fost de ajuns. Pentru a straluci cu adevarat, unei gradini ii este necesara o armata intreaga de pitici.
Citeşte mai multe despre:   rapirea,   kitschul de toate zilele,   carpeta,   perete,   serai

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de