Locul unde Maria Tereza îşi omora iubiţii este în paragină

Castelul Martinuzzi din comuna Vinţu de Jos, judeţul Alba, unul dintre cele mai frumoase monumente ale Renaşterii din Transilvania, a ajuns o ruină şi este aproape de dispariţia totală de pe faţa pământului. Castelul a fost construit peste o veche mănăstire dominicană de guvernatorul Transilvaniei Gyorgy Martinuzzi. Din măreţul edificiu se mai ţin acum "pe picioare" doar zidul de nord, un turn şi poarta...

În prezent, castelul "adăposteşte" mormane de gunoaie, o bogată vegetaţie, cu multe plante şi copaci crescuţi spre cer, iar pereţii sunt tapetaţi cu însemne satanice. În faţa castelului pasc, netulburate, animalele localnicilor, cai, vaci şi oi... Primarul comunei Vinţu de Jos, prof. Alexandru Danciu, a precizat că Martinuzzi se află în prezent în proprietatea parohiei reformate: "Castelul este tot în halul dezastruos în care a fost. Am mai discutat cu persoane din Guvern, care au promis bani pentru reabilitarea castelului. Nu s-a întâmplat însă nimic".

Danciu susţine că nu va renunţa la reconstrucţia castelului, motivând că Martinuzzi este şi astăzi o personalitate recunoscută. "Şi în America sunt persoane care ştiu de Martinuzzi şi de castelul de la Vinţu de Jos. Am vrut să fac, o dată cu reabilitarea castelului, şi o sală de conferinţe în fostul sediu al unei şcoli dezafectate din apropiere. Am şi găsit investitorul la care să concesionez, dar Ministerul Educaţiei nu a vrut să mă lase să fac proiectul...", a mai afirmat primarul din Vinţu de Jos.

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale, elaborat în septembrie 2009, menţionează castelul Martinuzzi la capitolul 1.2. "Probleme curente ale degradării şi distrugerii, 1.2.1. Abandonul": "Administraţiile locale, cu precădere cele din mediul rural, nu au capacitatea financiară pentru a derula lucrări de restaurare şi de protecţie ample, dar nici nu au iniţiative corespunzătoare pentru realizarea unor proiecte în vederea obţinerii de fonduri, aşa cum se poate constata la Vinţu de Sus, Sânmiclăuş, Floreşti, Slimnic etc."

Raportul comisiei prezidenţiale indică faptul că situaţia financiară, deseori precară, nu justifică ineficienţa unor consilii locale în utilizarea, în scopuri de conservare, a fondurilor proprii destinate prin lege protejării patrimoniului. Din acelaşi raport aflăm că Martinuzzi face parte şi din categoria siturilor istorice şi ale monumentelor "uitate" în paragină de autorităţi, sau al celor abandonate în timpul iniţierii procesului de restaurare şi pe parcursul acestuia, cu un dublu impact negativ.

Martinuzzi mai figurează în Raport şi la categoria castelelor (reşedinţelor nobiliare) şi conacelor "agresate" din Transilvania. Astfel, ruinele abandonate ale unuia "din cele mai frumoase castele din Transilvania" au devenit adăpost pentru caii care pasc în fosta curte a castelului. Chiar dacă rămăşiţele castelului nu sunt deloc primitoare, ba din contră, autocarele cu turişti români şi maghiari mai opresc încă, din când în când, să vadă locul unde împărăteasa Maria Tereza omora "bărbaţii care îi plăceau"...

Cele mai înfricoşătoare legende ţesute în jurul castelului Martinuzzi o au în prim-plan pe împărăteasa Maria Tereza şi sunt localizate la jumătatea secolului XVIII-lea. Legendele care circulă în zonă îi atribuie împărătesei mai multe crime, victime câzând, se pare, tocmai bărbaţii cu care Maria Tereza făcea amor. "Maria Tereza intra cu bărbaţii pe poarta castelului, că atunci era canal de apă în jur, şi, după ce petrecea cu ei, dacă îi plăcea, îi ducea într-o cameră de la etaj şi îi poftea să intre acolo.

După ce bărbatul îi trecea pragul, împărăteasa trăgea de o manetă şi se desfăceau podelele şi omul cădea în nişte săbii ce erau aşezate cu vârful în sus", povesteşte Ioan Barbu ceea ce a auzit de la bunicul său. Legendele mai spun că din camera cu săbii exista un tunel care comunica direct cu râul Mureş, şi că toate cadavrele ajungeau în apă. Convingerea sătenilor în existenţa acestor crime este susţinută de faptul că singura parte care a rămas în picioare din castel este tocmai pavilionul cu pricina.