Puscaria de femei

In 1882, cladirile unde se pastra pulberea armatei au fost transformate in inchisoare militara. Acest statut al inchisorii nu a fost schimbat pana in 1948, cand la Targsor au inceput sa fie adusi, timp de patru ani, detinuti politici. Din 1954 a devenit penitenciar pentru detinuti de drept comun. Asa a ajuns Targsor puscarie de femei.

In perioada 1970-1975, din cauza faptului ca locul de detinere nu mai corespundea din punct de vedere al sigurantei, vechea inchisoare a fost demolata si s-a construit actualul penitenciar. In vara acestui an a mai cazut un corp din cladirea veche si se construieste alta noua, ce va fi gata in maximum doua luni. Capacitatea intregului penitenciar este de 754 de locuri, in prezent existand 952 de detinute. Aproape cu 25% mai multe. Viata de dupa gratii a femeilor se imparte in obtinerea de calificari recunoscute oficial pentru diferite activitati, munca la fabrica de textile, unde fac uniforme pentru politisti si jandarmi, plus ingrijirea unei ferme imense, cu sute de porci si vaci. Detinutele nu sunt prea incantate sa munceasca zece ore pe zi si sa primeasca doar 50.000 de lei vechi pe luna. Se multumesc ca in acest fel le este redusa pedeapsa. Relaxarea se face la sala de fitness, la biblioteca, la clubul de hobby, dar si prin participarea la diverse activitati, cum ar fi vizitarea unor muzee.

FAMILIE DISTRUSA. Fanica Popa a lucrat la Tractorul Brasov, la Sectia Export, timp de aproape un sfert de veac. A fost condamnata patru ani pentru trafic de influenta. Mai are o luna si intra la Comisia de liberare conditionata, dar afara o asteapta ceva mult mai greu. Divortul. "Copiii mei au inteles situatia si mi-au spus ca nu sunt nici prima, nici ultima femeie care intra in puscarie, dar sotul a zis ca l-am facut de rusine si vrea sa divorteze. Dupa 27 de ani. Si pentru ce? Din martora am ajuns inculpata. Cineva de la Tractorul a vrut sa-si angajeze copilul si directorul mi-a zis ca, daca tot merg la Personal, sa-l iau cu mine pe baiat. Eu am ajuns la puscarie, dar de ce nu l-a luat si pe dl Plumb, seful Personalului, care face angajari pentru 500 sau 1.000 de dolari?", spune Fanica Popa. De la Tractorul "a fost data afara cu ordonanta" si familia nu-si mai permitea financiar sa ramana la Brasov. A plecat la Tecuci. "Am fost judecata in lipsa si mi s-a dat avocat din oficiu. Justitia lasa foarte mult de dorit si nu tine cont de situatia fiecaruia. Nu stiu cum se dau anii astia de puscarie! In functie de numarul troleibuzului sau tramvaiului care trece atunci pe strada? La Curtea de Apel Brasov, cu mine in sala era cineva care, pentru 45 de miliarde de lei si 15.000 de dolari, a luat cinci ani cu suspendare. Mie, pentru trafic de influenta cu o suma de 3.000.000 si 100 de dolari, mi-au dat patru ani. Banul vorbeste", adauga Fanica Popa. Nemultumirea ei are si un alt temei. A incercat pana acum sa-si vada rechizitoriul: "Termin pedeapsa si tot nu mi-am vazut rechizitoriul. La arhiva nu mi-au gasit dosarul. La numarul pe care il aveam eu era altul, cu ceva omor. Fiind in detentie, esti atat de neputincios. Pentru a-ti rezolva problemele, trebuie alergatura, mai ales ca sunt cazuri care nu merita sa ajunga aici." Fanica Popa stie ca, pentru unii, puscaria nu inseamna mare lucru, dar spune ca pentru ea este o mare rusine si este convinsa ca nu o va putea sterge decat atunci cand va pune mainile pe piept.

INFRATIRE. La Penitenciarul Targsor, detinutele fac echipamentul pentru Jandarmeria Romana

PROIECT UNIC. Sectia exterioara a penitenciarului de la Movila Vulpii a fost transformata in urma cu un an in Centru de Reintegrare. Aceasta sectie a apartinut de-a lungul timpului penitenciarelor de la Margineni si Ploiesti, care, din diverse motive, au renuntat sa o mai administreze. In cladirea din plin camp sunt aduse detinutele care mai au maximum un an pana la liberare si care au avut un comportament bun pe parcursul detentiei. Femeile sunt pregatite aici prin diferite programe, pentru atenuarea socului la liberare. La Movila sunt acum peste 100 de detinute cazate in patru camere, cele mai multe sunt "primare", adica au venit pentru prima oara intr-un penitenciar. Sunt multumite ca au fost aduse la Movila, pentru ca cele mai multe lucreaza la o fabrica din oras si "au ocazia de-a mai vedea lumea". Amplasamentul, aflat la mai putin de un kilometru de Soseaua Ploiesti-Brasov, este inconjurat doar de un gard de sarma ghimpata si, ceea ce este cel mai important, nu exista ziduri. Una dintre detinute spune ca este o atmosfera foarte placuta si si-a revenit complet. "Inainte eram foarte stresata, dar aici ni se vorbeste frumos. Este un lucru extraordinar. Poate ca de asta a si trecut puscaria altfel, datorita faptului ca am fost tratati ca oameni. Oricum ar fi, puscaria nu este un loc pentru reeducare. Aici, daca nu esti stapan pe tine, o iei razna", spune doamna Damian, condamnata la patru ani pentru ca a vandut o masina despre care a aflat ulterior ca "nu era in regula". "Comparativ cu Rahova, este foarte bine", adauga o alta detinuta. Alta intervine: "Ia duceti-va la Giurgiu si faceti comparatie. Iti vine sa-ti dai palme".

BATRANETE PRINTRE GRATII

Dumitra Popa (foto) are 77 de ani si in urma cu un an a fost condamnata de Tribunalul Calarasi la 18 ani de inchisoare pentru ca in 2002 si-a otravit cu soda caustica sotul. Sentinta a fost mentinuta si de Curtea de Apel Bucuresti, dar judecatorii Curtii Supreme i-au injumatatit pedeapsa. "Cu omul meu s-a intamplat in 2002 si in 2004 m-a luat si m-a adus aici. Am trait bine cu el, 58 de ani i-am petrecut impreuna. Si foamete, si razboi. Procurorul de la Calarasi a avut boala pe mine. A zis sa-i zic adevarul. De ce am pus mana pe borcan? Ca de ce nu m-am dus noaptea la Politie? Da’ eu am sunat Salvarea si l-a dus la Floreasca. Mi-a dat 18 ani, si de la 18 m-a lasat la 9. Oi muri aicea? Poate m-o ajuta Dumnezeu sa ma duc acasa. Pana la anu’ in decembrie trebuie sa stau. Mai bine beam si eu si terminam cu totul", ni se plange batranica, in timp ce fata ii este inecata de lacrimi. Septuagenara nu stie cine sta in casa ei acum si crede ca totul i se trage de la neamuri, care au vrut sa puna mana pe casa. Nu a vizitat-o nimeni, dar i-a scris baiatului ei, de altfel, om in toata firea, sa ii aduca ochelarii si dantura: "A venit baiatul meu si a spus ca mi le aduce daca-i dau casa. Nu am vrut, iar el m-a lasat fara dantura si vedere. Acum ma duc la masa si plec nemancata, pentru ca nu am cum sa mestec". Anul trecut, fostul presedinte Iliescu i-a refuzat cererea de gratiere. "Tinerii fumeaza, se cearta. Bag si io capu’-n patura acolo si tac din gura. Nu mi-e bine, da’ ce sa fac? Anul trecut am lucrat la caciulite, da’ nu mai vad. Eu nu stiu ce-o sa fac de aici. Cum sa ajung acasa? N-am mai fost niciodata aici! N-am luat nici macar cinci lei amenda si uite unde stau acum", isi termina povestea batranica.