Puscaria in care doar mingea e prizoniera

Centrul de reeducare de la Buzias adaposteste 49 de minori. Loc ar fi pentru 120 de copii, numai ca instantele nu se ingramadesc sa-i trimita pe minori intr-un centru de reeducare.

Centrul de reeducare de la Buzias adaposteste 49 de minori. Loc ar fi pentru 120 de copii, numai ca instantele nu se ingramadesc sa-i trimita pe minori intr-un centru de reeducare. La moda sunt tot puscariile.

In Romania, nu mai putin de 700 de copii stau dupa gratii. In centrul de reeducare de la Buzias ajung doar... norocosii. Pentru ca ideea de a interna un minor pentru reeducare nu e inca la moda in Romania. Cei mai multi dintre micutii care au cazut in pacat ajung in clasicele celule cu gratii, din penitenciare, si de cele mai multe ori cad sub influenta deloc benefica a unora dintre detinutii majori.

REGIM. Daca n-ar avea gardian, centrul de la Buzias ar putea trece usor drept o tabara pentru copii. Au dormitoare, sala de mese, terenuri de fotbal, scoala cu laboratoare, ateliere speciale, dar si cateva apartamente in care minorii pot sta cu familiile, atunci cand acestea vin in vizita.

Mai mult, copiii care se comporta bine pot merge acasa, in vacante. Cand vin parintii sa-i viziteze, la centru, pot merge in oras cu acestia, fara "escorta".

Asta in cazul fericit in care copilului ii poarta totusi de grija rudele de afara. Multi dintre cei internati provin insa din orfelinate. Altii au ajuns la centru tocmai din cauza parintilor, care ii puneau sa fure sau sa cerseasca. De altii, familiile nu mai vor pur si simplu sa auda. Pentru acesti copii, cele mai dureroase momente sunt serbarile la care sunt invitati si parintii. Cei nevizitati sufera zile intregi.

In acest moment, in centru sunt internati 49 de minori (capacitatea centrului este de 120 de locuri). Cei mai multi au ajuns la Buzias pentru furturi sau talharii, dar exista si un caz de omor din culpa - un baietel despre care educatorii spun ca are o inteligenta cu mult peste medie.

PASIUNE. In sala de sport, copiii exerseaza schemele pe care le-au vazut la fotbalistii de la Poli Timisoara. Micutii nu rateaza nici un meci al echipei preferate

STRENGARII. "Eu sunt Fiti, din Sibiu!" "Pe mine ma cheama Alex!..." "Eu sunt de la Sighet..." "Si eu vreau sa va povestesc!"... Loredo, Norbert, Iosif, Alin... Copiii sunt dornici de vorba, tin sa-ti povesteasca cum de au ajuns sa fie internati, cat de tare se pricep la fotbal, cum au invatat sa scrie si cam ce vor face cand vor iesi. Inocenta varstei ii diferentiaza clar de detinutii clasici, din care putini sunt cei pe care ii apuca povestitul atunci cand se vad langa un ziarist.

Sunt atat de incantati de vizita, incat uita si de partida de fobal in care erau antrenati cand am intrat in sala de sport.

COPII CU COPII. "Mie mi-e teama de cand o sa trebuiasca sa ies de aici, pentru ca nu prea am unde sa ma duc si nici nu cred ca o sa am unde sa muncesc. Si mai am si un copil de crescut!" Da, la Buzias sunt cativa copii care au, la randul lor, copii, carora trebuie sa le poarte de grija. Indiferent de fapta pe care au savarsit-o, cei internati parasesc centrul la 18 ani, dar exista si cazuri in care internarea poate fi prelungita pana la implinirea varstei de 20 de ani.

"Daca in momentul in care judecatorul decide sa-l interneze pana la majorat intr-un centru de reeducare minorul are 17 ani, e norocos. Mai are de stat aici doar un an. Daca are 14 ani, e cu ghinion, pentru ca va sta 4 ani", spune Florin Serpe, directorul Centrului pentru reeducarea minorilor de la Buzias.

Nu putini sunt cei pentru care internarea intr-un astfel de centru e o adevarata mana cereasca.

Acestia sunt orfanii sau copiii lasati de izbeliste de familii. Ei gasesc la centru un loc unde pot dormi, sunt hraniti, imbracati, merg la scoala si se pot specializa in diverse meserii.

DISTRACTIILE. La Buzias exista chiar si un cerc de pictura, coordonat de un artist plastic. Copiii au putut sa-si vanda lucrarile, la o expozitie organizata in oras. Jumatate din bani le-au revenit lor, jumatate centrului. Unul din micii artisti a adunat din vanzarea lucrarilor peste 200 de lei.

De doua ori pe saptamana, minorii merg la Clubul Copiilor de la Buzias. Nu lipsesc nici vizitele la muzeu, dar parca tot la stadion, la meciurile lui "Poli", e distractia cea mai mare.

In vacanta de vara, copiii au mers in tabara la Sarmizegetusa. Au facut ecologizare, au marcat trasee turistice, au curatat monumentele. La proba de "foc" din lectia de supravietuit pe munte au trebuit sa care un sac cu apa, pe un traseu montan dinainte stabilit.

La aniversari, petrecerile de la centru sunt foarte dulci, pentru ca un lant de cofetarii din Timisoara are grija sa-i trimita sarbatoritului un tort de 6 kilograme.

SARACIE. In general insa, nu prea sare lumea sa-i ajute. Dotarile: mobila, echipamente primite de la o fundatie germana. Ajutor mai primesc si de la penitenciarul de la Timisoara: masini pentru transport, mesteri pentru eventualele reparatiii, ceva produse alimentare... "Insa e aproape imposibil sa te descurci cu fondurile primite de la buget", marturiseste directorul. Mai ales ca unitatea nu are nici un fel de alta sursa de venit. Penitenciarele mai scot detinutii la munca, isi mai asigura mancarea de la propriile ferme... Pentru centrul de minori nu exista astfel de variante.

SATISFACTIILE. Insa oamenii care lucreaza la Buzias spun ca satisfactiile pe care ti le ofera munca intr-un astfel de centru, cu toata teroarea pe care ti-o dau facturile care se tot aduna, e foarte mare. Din 2003, cand a fost inaugurat, prin centru au trecut 80 de copii. Numai doi dintre ei au recidivat. Cei mai multi dintre minorii internati marturisesc ca nu au de gand sa se mai tina de boacane, atunci cand vor iesi. "Daca ajung afara si indrazneste unul sa-mi zica «hai sa furam», sa stiti ca eu il si bat", explica unul din baietii internati la Buzias.

"Sunt copiii care dupa ce pleaca din centru ne suna sa ne spuna cat e de greu afara si-si cer scuze pentru ca ne-au facut greutati", spune Florin Serpe, directorul centrului.

PE DRUMUL BUN. La Buzias au venit si copii care pareau sa nu mai aiba nici o sansa de a fi pusi pe drumul cel bun. Unul dintre cei internati nu voia sa vorbeasca cu nimeni, nu se spala, iar la masa, cand vedea bucata de carne din farfurie, o baga in buzunar.

Dar educatorii au avut rabdare cu el. Rezultatele s-au vazut de Ziua Indragostitilor, la "Balul inimioarelor", pe care baietii de la centru l-au tinut impreuna cu fetele de la liceul din Buzias.

Salbaticul care ascundea mancarea in buzunar a venit ferchezuit si nu numai ca a dansat de minune, dar... surpriza, la final, i-a sarutat mana fetei cu care facea pereche. Au castigat locul doi la concursul de dans. Educatorii isi amintesc ca baiatul "a plutit vreo trei zile" de fericit ce era.

"Dar... daca ne intalniti pe strada, cand iesim de aici, o sa ne mai cunoasteti? Sau o sa va fie rusine sa aratati ca ne stiti?" Aceasta a fost intrebarea cu care si-au luat "la revedere" de la noi copiii de la Buzias.

VIATA
"Mie mi-e teama de cand o sa trebuiasca sa ies de aici, pentru ca nu prea am unde sa ma duc si nu cred ca o sa am unde sa muncesc. Si mai am si un copil de crescut!" - minor, Centrul pentru reeducare Buzias

O INTREBARE
"Dar... daca ne intalniti pe strada, cand iesim de aici, o sa ne mai cunoasteti? Sau o sa va fie rusine sa aratati ca ne stiti?" - minor, Centrul pentru reeducare Buzias

REEDUCARE

In Romania exista trei centre de reeducare - la Gaesti, Targu Ocna si Buzias. Penitenciare pentru minori si tineri sunt doua - la Craiova si la Tichilesti. Asta nu inseamna ca toti detinutii minori care sunt condamnati ajung doar in aceste doua penitenciare, in care au, sa spunem, conditii mai speciale. Ei pot fi trimisi in orice penitenciar. Dovada ca in mai toate puscariile din tara exista celule cu detinuti minori. Centrul de la Buzias s-a nascut pe locul unei foste unitati de tancuri. Ideea a pornit de la Ioan Bala, directorul penitenciarului de la Timisoara. In numai un an, prin munca detinutilor care isi ispaseau pedeapsa la "Popa Sapca", au fost ridicate toate cladirile care astazi alcatuiesc centrul pentru reeducarea minorilor de la Buzias. Cu ce se deosebeste centrul de la Buzias de un penitenciar pentru minori? Nu are celule, deci nici gratii. Si nici sarma ghimpata. Singurul gard mai inalt e cel de langa terenul de fotbal, iar rolul lui nu are legatura cu securitatea, ci cu oprirea mingilor care zboara din spatiul de joc.

Instantele prefera sa-i trimita in penitenciare

ADAPOST. Centrul ar putea primi 120 de minori, dar deocamdata nu sunt ocupate nici jumatate din locuri

Mircea Gligor este directorul adjunct al Centrului de Reeducare Minori - CRM Buzias si in acelasi timp directorul scolii. Inainte de a veni aici a lucrat cu detinutii din Penitenciarul de Maxima Siguranta Timisoara.

"Nici un singur elev din Caras-Severin nu a fost trimis in acest centru. Aceasta inseamna ca practica judiciara de la instantele de acolo lasa de dorit. Se merge pe extreme: fie ii lasa sub supravegherea parintilor, fie ii trimit direct la inchisoare. Nu inteleg de ce este diferit Caras-Severinul de Arad, Hunedoara, Cluj, Sibiu sau alte judete din aria noastra de competenta, de unde primim minori? Am trimis pliante in toate cele 13 judete arondate, pliant prin care s-a explicat beneficiul internarii in centrul de reeducare. Singurii magistrati care nici nu ne-au bagat in seama sunt cei din Caras-Severin", spune directorul Gligor. Cei mai multi dintre minorii care sunt internati aici provin din familii dezorganizate sau au fost copii ai strazii. In aceste conditii se pune intrebarea: daca parintii nu i-au putut tine sub control, cum vor putea face acest lucru in urma unei hotarari judecatoresti?

Judetele care sunt arondate CRM Buzias sunt Arad, Timis, Caras-Severin, Mehedinti, Gorj, Hunedoara, Alba, Sibiu, Salaj, Cluj, Maramures, Satu-Mare si Bihor.

"Cand ies de aici nu au o problema de recuperare continua. Pedeapsa pentru un raport este de zece zile separare de colectiv, aceasta insemnand ca in timpul zilei isi desfasoara activitatile normale pe care le face impreuna cu ceilalti, dar de la ora 18:30 pana dimineata sta singur intr-o camera", explica directorul scolii.

Si apoi se pierd in lume...

Emanuel are 17 ani si e pasionat de engleza. Asa ca nu o lasa un minut pe doamna profesoara, ca sa poata prinde cat mai multe din limba lui Shakespeare.

A trait intr-un orfelinat. In 1990, l-a infiat o familie, care l-a abandonat trei ani mai tarziu. "Eu sunt de pe strada, nu am unde sa ma duc cand o sa fac 18 ani. Chiar daca stiu engleza si-mi place scoala, nu cred ca o sa am vreo sansa cand ies de aici. Cine sa aiba incredere in mine si sa-mi dea un loc de munca?", spune, trist, copilul.

Aceasta este, de fapt, principala problema cu care se confrunta cei de la centru. "In momentul in care implinesc 18 ani, noi nu mai avem cum sa-i ajutam. Nu exista fonduri nici macar pentru a-i monitoriza mai departe. Am avea nevoie de ajutorul unor fundatii, care sa ne ajute sa-i reintegram in societate pe acesti copii. Pentru ca altfel munca noastra de aici a fost zadarnica", spune Florin Serpe.

Cei care vor sa-i ajute pe copiii din centrul de reeducare, cu o incurajare, o vorba buna, o idee, le pot scrie pe adresa: Centrul de reeducare pentru minori, Strada Florilor nr. 14, Buzias, judetul Timis.