Marea de oameni şi restul lumii

MAGNIFIC ● Apogeul Festivalului Folk You!: nouă ore de cîntat şi de ascultat
Noaptea de vineri 8 spre 9 august 2008 poate fi considerată apogeul Festivalului Folk You! din toate cele patru ediţii. Timp de nouă ore, de la 7 seara pînă la 4 diminea-ţa, 7.000 de oameni au stat pe nisip cuminţi şi răbdători ca să asculte poezie cîntată.

MAGNIFIC ● Apogeul Festivalului Folk You!: nouă ore de cîntat şi de ascultat
Noaptea de vineri 8 spre 9 august 2008 poate fi considerată apogeul Festivalului Folk You! din toate cele patru ediţii. Timp de nouă ore, de la 7 seara pînă la 4 diminea-ţa, 7.000 de oameni au stat pe nisip cuminţi şi răbdători ca să asculte poezie cîntată.

Deosebirea dintre folkul de la Folk You! şi folkul în general (adică cel cîntat în orice alt spaţiu) este ca aceea dintre fasolea făcută în casă şi cea făcută la cazan, în armată. Este neînchipuit de greu să determini atît de mulţi oameni să-şi dorească acelaşi fel de mîncare. Şi cu atît mai mult este greu să le şi oferi, iar ei să fie mulţumiţi.

O BANDITĂ. A doua seară de Folk You! 2008 a fost peste toate aşteptările oricui şi ale tuturor, atît prin anvergura fără precendent, cît şi ca încărcătură artistică şi emoţională. Parcă şi artiştii erau înspăimîntaţi de ceea ce li se întîmplă. Niciodată, Florin Chilian nu a fost atît de grav şi de profund în atitudine. Niciodată, Maria Gheorghiu n-a fost atît de emoţionată. Tot niciodată, Maria Magdalena Dănăilă n-a avut 7.000 de spectatori în faţă. Fata cu "picioarele pînă la stele" s-a urcat cuminte pe scenă, dar nu înainte de a se descălţa. Şi a făcut prezentările: "Eu sînt Maria Magdalena, iar ea este chitara mea, Bandita". O comandase special pentru Folk You! şi o primise chiar în ziua concertului. Era, aşadar, prima ieşire în lume a Banditei, iar chitara s-a comportat ireproşabil.  

ÎN OGLINDĂ. Cu două ore înainte de spectacol, Florin Chilian era trist. Un prieten l-a întrebat dacă are probleme, iar el i-a răspuns: "Mi-e sufletul cam greu, dar nu-i nimic, mi s-a mai întîmplat, trebuie să mă las în pace". "Dacă ţi-e sufletul greu, lasă-l să iasă pe corzi" – i-a zis amicul. Nu ştim dacă neapărat din cauza presiunii acelei stări sau poate pentru că stelele erau incredibil de aproape sau poate că forţa acea imensă şi liniştită, publicul, l-a impulsionat să dea ce e mai bun din el, dar, pe scenă, pur şi simplu, Chilian a fost colosal. Era ca şi cînd ar fi fost gol în faţa miilor de oameni. Gol, adică fără convenţia hainelor de circumstanţă, a şmecheriilor şi a "cîrligelor" de spectacol. Gol, adică artistul curat în exerciţiul său ritualic. Din toate punctele de vedere, Florin Chilian a fost impecabil. Am avut senzaţia că "Iubi", faţă în faţă cu imensitatea publicului de la Corsaru, se privea pentru prima oară într-o oglindă întreagă. Şi era impresionat (şi responsabilizat) de propria lui statură.

FERICIRE. Folkistul multietnic Emeric Imre încerca şi el o stare de perplexitate. Publicul îi ştia repertoriul şi îl cînta o dată cu el... "Şi te iubesc cu milă şi cu groază/ Tot ce-i al tău mi se cuvine mie/ Ca un nebun de alb ce capturează/ Regina neagră pentru veşncie"...

Graţie Folk You!, Imi a realizat un recital de portofoliu. O să-i crească probabil cota de piaţă, ceea ce-i dorim din suflet. Doar să nu-i crească şi coarnele vanităţii!

Sighişoreanul Adrian Ivaniţchi, ultimul reprezentant al folkului preclasic din România: sobru, sigur pe el, profesionist în prestaţie şi modest în atitudinea faţă de public. Spectatorii l-au întîmpinat frumos, cu căldură şi cu aplauze prelungite la piesele pregătite de "bătrînul mohican" pentru a-i emoţiona.

Maria Gheorghiu s-a primenit de Folk You! 2008 cu patru piese noi (ceea ce le dorim şi altora, dacă îi ţin curelele inspiraţiei!). "Acum vă ofer un cîntec cu totul şi cu totul special, aşa cum e şi cu poetul care l-a scris. Este vorba despre un jurnalist cu care, la un moment dat, am făcut o emisiune la radio despre Adrian Pintea. Nici nu bănuiam la vremea respectivă ce poet sensibil se ascunde în umbra jurnalistului Miron Manega (n.r – unul dintre semnatarii acestui articol)." Piesa la care făcea referire Maria se numeşte "Adună-mi, mamă, umbra cu lopata".

Un amănunt important în legătură cu recitalul Mariei Gheorghiu este acela că, spre deosebire de interpretările de pînă acum, artista a cîntat cu o bucurie şi o blîndeţe pe care nu i le ştiam. Era fericită şi reuşea să şi transmită această stare. Îi lipsea cu desăvîrşire înverşunarea. Ştim că ea are motive să fie fericită, iar noi sîntem fericiţi că a putut să comunice acest lucru prin cîntec.

RESPECT. Ducu Bertzi s-a bucurat de acelaşi mare succes pe care îl are de fiecare dată şi n-a uitat să-l omagieze şi el pe Florian Pittiş cu celebra piesă "Sfîrşitul nu-i aici!".  

Venită în România din Boston (SUA) special pentru Folk You!, Adriana Ausch a cîntat ca în tinereţe, cu precizarea că a fost mult mai completă şi mai profundă în mesaj. Atunci doar simţea ce cîntă, acum şi ştie. "Livada", "O, rămîi", "Învaţă", "Aleluia", "Calul albastru" sînt cîteva dintre melodiile vechiului şi noului repertoriu al Adrianei Ausch. Am putea spune că ea a cîntat cu Puiu în braţe. Este o glumă nevinovată, pentru că este vorba, de fapt, de chitara lui Puiu Ivaniţchi. Încă un aspect: deşi cei mai mulţi spectatori erau tineri şi nu-i cunoşteau piesele (unii, probabil, nici nu auziseră de ea), Adriana a cîntat cu un aplomb şi cu o precizie profesională prin care a impus un respect unanim. Dar nu un respect scolastic, ci unul voluntar şi fierbinte. Adică au iubit-o. Folk You! avea nevoie de Adriana Ausch, dar sîntem convinşi că şi ea avea nevoie de un asemenea spectacol, ca o confirmare la maturitate a valorii ei.  

Mihai Mărgineanu a avut un recital minunat, cu un succes la fel de minunat. Una dintre piese a fost chiar folk. Căci asta cînta el înainte să le resusciteze pe Paraschiva şi pe Jana...  

S-A FĂCUT LUMINĂ! Vasile Şeicaru a intrat în scenă la ora 3 dimineaţa. Apărea în faţa unui public pe care unii l-ar fi putut considera adormit. Oamenii se aflau acolo de opt ore, timp în care ascultaseră lucruri minunate. Şeicaru a dovedit că mai are ceva de adăugat la acest maraton. Pe la jumătatea recitalului, publicul s-a ridicat în picioare şi nu s-a mai aşezat pînă la sfîrşit. A avut o determinare cu totul şi cu totul ieşită din comun la acest festival. A primit de la public toată bucuria pe care acesta o acumulase în cele opt ore de folk şi a reuşit să i-o întoarcă înzecit. La "Vinovaţii fără vină" (piesa lui Pittiş pe care Vale a interpretat-o magistral), emoţia spectatorilor a fost atît de puternică, încît aceştia au scandat minute în şir "Pittiş, Pittiş, Pittiş!", ca şi cînd Moţu ar fi fost acolo, în faţa lor. Aplauzele, care nu se mai opreau, au fost pentru amîndoi. Şi era 4 dimineaţa! Iar la versul "Şi s-a făcut lumină!" operatorii tehnici, care au simţit şi ei momentul, au inundat plaja cu lumina reflectoarelor. Toţi au fost buni, toţi au fost cei mai buni, toţi au fost mai buni decît ei înşişi! Există şi o explicaţie metafizică a acestui triumf al folkului. Folk You! 2008 a avut Marea Neagră în dreapta, marea de oameni în faţă şi, doar în stînga, restul lumii!

Dincolo de orice vamă... ham-ham!

Dinu Olăraşu a reamintit în fiecare seară publicului că festivalul are şi un imn: "Dincolo de orice vamă/ Dincolo de DA sau NU/ Dincolo de toată lumea/ Folk You!". Şi a mai reamintit ceva: că el nu este doar un cîntăreţ de muzică folk, ci şi poet. A şi avut cîteva intervenţii în acest sens, citind din ultimele sale poezii.
A fost recompensat cu aplauze şi o sticlă... cu apă.
Un efect colateral al Festivalului Folk You! a fost şi stimularea creaţiei plastice. Cătălin Zisu este un inginer naval, pasionat de alpinism. Mai este pasionat şi de grafică, dar numai atunci cînd ascultă muzică. La lumina lunii şi a reflectoarelor, el făcea desene ciudate pe care le dăruia spectatorilor. Practic, desena melodii. Desenele lui sînt veritabile portrete-robot ale pieselor cîntate în cele trei seri la Folk You!
Festivalul a declanşat melomania şi printre patrupedele canine. Un cîine se aşezase respectuos şi cuminte printre spectatorii din Vamă şi asculta fericit. Probabil venise să se documenteze despre stadiul actual al folkului. Părea mulţumit de artişti şi de calitatea spectacolului. Ham-ham!