Minunile nu se sfârşesc niciodată

Mă gândesc la canotoarele de pe Snagov şi la faptul că domnii cu bani sunt deranjaţi de pre­zen­ţa sportivelor pe "lacul lor". Mă gân­desc la un sprin­ter român care a alergat alături de Asafa Powell şi care acum lucrează în construcţii în Germania, pentru că la noi în ţară murea de foame. Mă gândesc la campioana noas­tră de înot, care vrea să se lase de sport, pentru că federaţia română de specialitate nu are bani să-i mai plă­teas­că antrenorul. Mă gândesc şi la cam­pionul nostru de sărituri în apă, care se întâlneşte cu apa doar la concurs, pentru că atunci când face antrenament sare doar pe bureţi. Şi mă gân­desc mai ales la ipocrizia noastră, la noi, cei care îndrăznim să îi numim "sportivii noştri"; care "ai noştri"? Mircea Badea

România e o ţară de poveste, în care nimic nu este ceea ce pare a fi
La noi, în România, salariile cresc scăzând, pensiile sunt tot mai mari fiind reduse, medicamentele gratuite trebuie cumpărate, la robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut, trăim în frig plătind tot mai mult pentru căldură, plătim asistenţa medicală gratuită, avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună.

Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul-minisrtu. Premierul ştie întotdeauna ce vrea românul fără să-l întrebe niciodată, banii ţării sunt tot mai puţini, dar avem tot mai mulţi miliardari, poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi, cel mai performat Guvern ales de Parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă, fiecare ministru jură azi, cu mâna pe Biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă, salariile profesorilor au crescut cu 50% prin reducerea cu 15%, într-un singur an au fost create 200.000 de locuri de muncă şi ca urmare nu­mă­rul şomerilor a crescut cu 300.000, este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a asculta, în fiecare clipă, telefonul, libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale, s-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi im­po­zi­te­lor, dar plătim cu 20% mai multe ta­xe şi impozite, s-au desfinţat peste 100 de agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor cu circa 10%, cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câteorva zeci de consilieri personali ai primului-mi­nistru, constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional.

Din nou, culmea, la fel proce­dea­ză şi preşedintele; legile cele mai bune în România sunt cele care ne­mul­ţu­mesc pe toată lumea. Avem şi o instituţie denumită Direcţia Na­ţi­o­nală An­ticorupţie care a obţinut re­zul­tate re­marcabile în lupta împotriva co­rup­ţilor, fără să fie condamnat vreun co­rupt, aşa am devenit ţara cea mai co­ruptă din Europa; deşi 60% din ale­gă­torii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, ade­vă­­ra­tul şef al statului a fost desemnat de "flacăra violet"; o campanie elec­torală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane; am fost o ţară fără pre­­mier timp de două luni, având con­comitent în funcţie trei prim-mi­niş­tri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat; împrumuturile ex­ter­ne împovărătoare, menite să scoa­tă ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza; avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară; am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine, dar o ducem de două ori mai prost; speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a moralităţii; şcoala este gratui­tă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe şcolare tot mai mari; pentru pre­şco­lari s-au înfiinţat mai multe grădiniţe prin reducerea drastică a numărului celor existente; ana­lfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar în­vaţă Legea circulaţiei rutiere şi ob­ţin permisul de conducere; speranţa de viaţă este tot mai mare prin creş­te­­rea fără precedent a moralităţii; tu­ris­mul a cunoscut o creştere ne­mai­în­tâl­nită, ca urmare a scăderii nu­mă­rului de turişti cu peste 50% faţă de anul precedent; deşi, prin stră­du­in­ţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi (...)

Oricare altă ţară cu atâtea mi­nuni adunate laolaltă ar fi dispărut demult. Noi încă existăm. Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România minunile nu se sfârşesc niciodată. Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Poveste adevărată a unui cetăţean al acestei ţări adevărate. (Georgică)
IMPOZITAŢI MUNCA LA NEGRU
Sub o formă sau alta, un sistem de control mai sever al veniturilor cuvenite statului este necesar. O ţară în care evaziunea, munca la negru şi contrabanda şi alte infracţiuni concentrează în subteran 40% din PIB nu poate avea viitor democratic, oricât şi-ar schimba faţa prin legi, instituţii şi reforme. Pentru că ele ar fi şi sunt formale, de vreme ce banii negri controlează tot atâtea cifre din totalul economiei. Se pot face reduceri ale administraţiei, îngheţări de salarii şi pensii în zadar, avantajul revine tot economiei subterane. Aceasta este ca un saprofit care încolăceşte copacul sănătos şi îi subtilizează seva până la uscăciune. Numai că evaziunea este şi mai acerbă în alte domenii, precum construcţiile, servicii de tot felul, în care rareori ţi se taxează legal plata, moteluri şi altele care la nivelul întregii ţări înseamnă imens. Altfel degeaba scoatem în şomaj. Ne zbatem în gol. Paralel cu economiile bugetare trebuie scos cât mai mult tezaurul de la întuneric la suprafaţă. Fiindcă riscăm să devenim singura ţară sud-americană plasată din greşeală în periferia Europei. Vânzări de maşini ori stradale de orice fel, în bazaruri, parcările în toate municipiile cel puţin sunt doar câteva căi facile de aducţiuni serioase de bani la bugetul statului şi de echitate socială. Ce fac ministerele de resort în aceste direcţii? (Baum)


PERICOL
Uniunea Europeană ar trebui să per­ceapă taxa României, pentru po­lu­a­rea produsă de cea mai toxică con­du­cere politico-manelistă din istoria acestui prăpădit popor. (Green)


ACUM E MOMENTUL
Hai să ieşim în stradă şi să le arătăm incompetenţilor care nu guvernează ce înseamnă puterea oamenilor cu cap. Sunt uimit cum nimeni din ţară nu reacţionează la ideile şi la acţiunile lor bazate numai pe hoţie. Îi rog insistent pe toţi românii care nu se simt bine în ţara lor să reacţioneze. Nu mai munciţi pe gratis, nu vă mai creşteţi copiii în mizerie, nu mai mergeţi pe şosele simpatice, nu mai respiraţi praful produs de construcţiile mafiote. (Alex)


BISERICA ŞI FĂRĂDELEGILE
De ce au ajuns personaje ca Solomon, Gutău sau Becali să fie "corupţii din inimile noastre"? De ce Biserica sau personalităţile culturale se aliază mişcărilor de protest pentru eliberarea unui personaj prins cu 50.000 de euro şpagă? Simplu. În in­certitudinea în care trăieşte românul se aliază cu oricine în spe­ranţa obţinerii de beneficii. Se ştie că biserica, a doua putere în stat a obţinut continuu, după revoluţie, suportul necesar proliferării şi îndoctrinării religioase a populaţiei. Astfel, populaţia a fost orbită de realismul unei vieţi sociale şi comunitare fără sens, în speranţa unei vieţi mai bune dincolo, pe lumea cealaltă. Aşa au apărut săracii care pentru un bol de făină, un kil de zahăr şi un litru de ulei îşi vând sufletele celor ca Solomon, Becali etc. Mafie concertată în a face donaţii celor care mânuiesc destinele prostimii. Asta am vrut oare după '89? Nu cred!  (Gabriel Florea)


SPER SĂ NU FIE PREA TÂRZIU
Ce minunăţii avem! Unii împrejmuiesc o rădăcină scorburoasă de salcie sau ce-o fi, construiesc un kiosk unde pun poze cu rădăcina şi un ho­tel pentru turişti. Şi noi avem atâtea lucruri nemaipomenite... sper să nu se distrugă şi să fie prea târziu. (Vera)

Răspunderea pentru opiniile exprimate în această pagină aparţine exclusiv autorilor


Ce este Mişcarea de Rezistenţă? Ce ar trebui să fac pentru a susţine această Mişcare? Cum mă pot înscrie în Mişcarea de Rezistenţă? Aveţi întrebări, nelămuriri, sugestii în legătură cu Mişcarea de Rezistenţă? Scrieţi-ne şi noi vă răspundem. Spuneţi-ne ce reprezintă această campanie pentru dumneavoastră şi ce aşteptări aveţi de la ea pe mişcareaderezistenta@jurnalul.ro sau pe adresa redacţiei: Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr 1, Sector 1, corp D, etaj VIII.