De ce? De drag...

Daniel Ionaşcu
● redactor - Economic
● 25.01.1982
● Scorniceşti, judeţul Olt




De ce aş emigra din România?
De mult m-am întrebat, dar niciodată nu am dus raţionamentul până la capăt. Mi-ar fi mai bine în Vest pentru că au sisteme de sănătate în care oamenii sunt îngrijiţi, nu omorâţi prin spitale sau trataţi cu scârbă până se dă pachetul de cafea mită; pentru studii la universităţi de prestigiu şi, în gene­ral, mai multă cunoaştere; pentru drumuri fără gropi; pentru respect între oameni. Dacă ar fi undeva în lumea asta un loc unde să îmi placă să ajung, ar fi Australia şi Coreea de Sud. Australia pentru că sunt mare fan: dintr-o naţiune de criminali, un continent-închisoare, şi-au făcut prin muncă o ţară de G8. Pentru că e un continent întreg, dar are doar o populaţie puţin mai mare ca a României, astfel că sunt vaste locuri sălbatice. În plus, are numeroase locuri de pescuit. Bomboana de pe tort ar fi că eu sunt şi mare fan al reptilelor, iar Australia este locul potrivit pentru a le vedea în mediul lor. În Coreea de Sud aş merge pentru modalitatea lor de a combina viaţa cu tehnologia. În SUA sau Canada nu aş pleca pentru că sunt pe dos: au mile în loc de kilometri, grade Fahrenheit în loc de Celsius, picioare în loc de metri, galon în loc de litru.


De ce rămân? Pentru că sunt român şi ţara mea e România. Pentru că iu­besc limba română. Am mai fost plecat prin diverse locuri şi orice deplasare de peste o săptămână este o povară din cauza limbii. Ştiu engleză, ştiu fran­ceză, dar nimic nu e mai dulce ca înjurătura în română. E frumos să vizitezi, dar nu să trăieşti acolo. Pentru că, dacă mă uit înapoi la cum eram în anii '90 sau cum e Basarabia acum, asta îmi arată că suntem pe drumul cel bun. Nu sun­­tem noi buricul lumii, deşi ne place să credem asta, nu avem cei mai mulţi olim­pici şi nici cei mai deştepţi, dar suntem şi noi oameni şi ne urmăm drumul nostru. Nu avem cea mai modernă armată, dar avem curajul de a lupta cu oricine ne cotropeşte, suntem petrecăreţi, dar ne putem organiza când trebu­ie, avem gena trădării de la Burebista, dar şi pe cea a rezistenţei în munţi, pentru că urâm minciuna deşi toţi o practicăm, pentru că ne plângem de mi­tă deşi am inventat-o ca să ne fie mai uşor, pentru că suntem săraci, dar ne com­portăm ca şi cum avem tot, pentru că alţii ne fac să plângem, dar noi luăm viaţa în râs...  Pentru că miroase a România. Pentru că la ei îngrijirea e scumpă; pentru că în statele dezvoltate fiecare e expert într-o şaibă şi din şaibă se trage şi la şai­bă se va întoarce, acum şi pururea şi-n şaiba şaibelor, Amin! Pentru că Occidentul este magnet de creiere, iar eu nu vreau ca investiţia statului şi a fami­li­ei mele în mine să ajungă să producă pentru corporaţia/statul unde aş putea ajunge, chiar dacă şi mie mi-ar fi, material, ceva mai bine. N-au murit Burebista, Decebal, Ţepeş, Mihai Viteazul, Brâncoveanu şi toţi Ionaşcu din satul meu pentru mine şi eu să nu dau înapoi nimic. Pentru că drumurile noastre sunt cu gropi, dar sunt ale noastre.Dacii care blochează construcţia autostrăzilor, mi-ar lipsi. Pentru că acolo există respect, dar nu există căldură între oameni. În Occident oamenii sunt roboţi, nu au poveşti, ridicări, căderi, tragedii. Sunt perfecţi. Iar dacă nu sunt, trebuie să lase impresia asta. Nu în ultimul rând, pentru că aici pot face o diferenţă. În Occident dacă aş ajunge va trebui să o iau de la spă­lat vase, şters podele, curăţat italieni la fund, cules căpşune. Voi fi totdeauna un paria, cu toate studiile şi performanţele mele. Aici pot schimba lu­cru­rile în bine. Pentru că ade­văraţii ex­ploratori sunt cei care nu umblă pe cărări bătătorite. Şi pentru că re­voluţiile despre care nu se scrie niciodată se fac din interior.