x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

N-aş pleca nici în ruptul capului

0
Autor: Carmen Dragomir 19 Oct 2010 - 00:00
N-aş pleca nici în ruptul capului


5708-120598-carmendragomir1.jpg

Carmen Dragomir

● Reporter - Reporteri Speciali
● 15.08.1979
● Ploieşti



România e coruptă, murdară, ruptă-n fund, e în toate felurile în care n-ar trebui să fie.
Cu toate motivele pe care le-aş găsi şi le-aş putea înşira pe multe pa­gini, n-aş pleca nici în ruptul capului. Şi-apoi, am crezut întotdeauna că o sinucidere lentă are mai multe perspective decât o moarte bruscă. Mai ai timp să speri că se poate schimba ceva până la final.

N-aş putea pleca pentru că aici am crescut. Pentru că ar trebui să las în urmă tot ceea ce mă defineşte. Pentru că nimeni nu mă cunoaşte aşa cum mă cunosc cei pe care i-aş abandona. Pentru că n-aş putea să-mi pun sufletul pe tavă în altă limbă.

Pentru că am găsit aici toate lu­cru­­rile care contează. Pentru că mi-ar fi prea dor de ceea ce aş lăsa în urmă. Pen­tru că mările din alte părţi au alte parfumuri pe care nu le deslu­şesc. Pen­tru că România înseamnă în pri­mul rând oamenii pe care îi am alături.

Pentru că locurile de vis ale altora le privesc ca pe nişte fotografii, fă­ră să simt nimic. Pentru că la fiecare pas culeg câte o amintire. Pentru că iubesc chiar şi lucrurile care mă dor. Pentru că atât timp cât mai e o şansă merită să lupţi pentru ea.
Citeşte mai multe despre:   ne-am nĂscut În locul potrivit?

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de