Nu mă voi descuraja, pentru că aşa mi-am impus

Rămân în ţara în care am primit 500 de lei amendă, pentru că am cântat Imnul Naţional. Rămân în ţara în care mama nu are un loc de muncă şi din această cauză este sclavă pe pământ străin. Rămân în ţara care nu se bazează pe valori reale, ci pe "cârtiţe". Nu mă voi descuraja, pentru că aşa mi-am impus. Mi-am impus să ajut cumva, acum sau poate peste ceva timp, ţara care mi-a dat o pâine.

Oare ce spun înaintaşii noştri care şi-au vărsat sângele ca noi să fim liberi acum? Oare sunt mândri? Suntem liberi, oameni buni! Liberi şi nu mişcăm un deget pentru a ne fi mai bine! Ne complacem într-o stare de indolenţă profundă. Când ăia ne-au mituit cu alimente expirate până am făcut toxiinfecţie alimentară, când ne călcam în picioare pentru un pix şi când primeam 5 lei pentru un vot era bine? Atunci nu ne-am gândit... Acum ne e rău şi plângem. Nu aveţi dreptul moral de a contesta!
Pe veci aici, sperând într-o Românie mai demnă, mai mândră şi mai civilizată!