Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să plec? Să rămân? O dilemă aproape shakespeariană, dar extrem de serioasă. Ce nu am aici şi presupun că aş putea avea dincolo? Oare dincolo sunt aşteptat cu braţele deschise? Mi se va pune totul pe tavă, mă voi adapta rigorilor de acolo? Plec singur, plec cu familia, pentru cât timp? Voi depăşi problemele de limbă şi de mentalitate? Etc. etc. etc. Toate sunt doar o infimă parte din angoasele şi întrebările normale înaintea începerii unei aventuri în necunoscut. Nu cred că pot da mai mult decât un răspuns extrem de subiectiv, influenţat substanţial de vârstă, succes în carieră, un anumit confort financiar şi, nu în ultimul rând, de faptul că am văzut lumea cu tot ce are ea mai strălucitor şi spectaculos, dar şi cu tot ceea ce poate, din punctul meu de vedere, umbri această strălucire. Acolo, undeva, departe, este mai bine numai dacă voi reuşi să am capacitatea de adaptare pe care mi-o cer cei de acolo, dacă reuşesc să învăţ foarte repede nişte reguli pe care de multe ori nu le înţeleg, dacă din prima zi înţeleg cea mai importantă regulă, că democraţia înseamnă în primul rând disciplină şi respect pentru legea de multe ori aparent rigidă. Spiritul nostru latin, dezinvolt, exuberant şi boem intră mai greu în profilul social sau psihosocial agreat în cele mai multe ţări din lumea civilizată. Mulţi dintre compatrioţii noştri au reuşit, dar şi mai mulţi nu. Am cunoscut şi din prima categorie, şi dintr-a doua. Poate aceste lecţii de viaţă mi-au conturat altfel un mod de a privi aceste probleme, o anumită viziune personală şi mai ales semnalele din ultima vreme legate de acele principii implacabile (reglarea economiei după cerere şi ofertă) mi-au conturat şi mai mult şi poate definitiv atitudinea de înţelegere şi admirativă pentru cei care doresc să se supună unor evaluări specifice într-o altă societate, o altă scară de valori, şi de respect sincer pentru ceilalţi care cred sau mai cred că încă nu au fost epuizate soluţiile pentru a ne fi mai bine aici, acasă. Nu există societate perfectă. M-au impresionat oameni care au revenit în România după 50 de ani şi vorbeau perfect româneşte şi nu au avut aceeaşi reacţie precum alţii care s-au răzbunat pe limba română, pe nişte valori tradiţionale ale istoriei României.
Fenomenul de globalizare, libera circulaţie în spaţiul comunitar, şi nu numai, procesul continuu de eliminare a vizelor şi multe alte facilităţi care uşurează deplasarea dintr-o ţară în alta şi de pe un continent pe altul lasă liberă iniţiativa de a-ţi exploata la maximum statutul de cetăţean al Terrei şi nimeni nu te poate obliga să nu-ţi pui în valoare abilităţile oriunde în lume. Cu atât mai mult efortul de a face ceva pentru tine aici şi prin tine şi ceilalţi pentru ţară este de admirat. Vedeţi de ce nu pot face analize care să recomande o opţiune sau alta. Fiecare este liber să hotărască (cred că destinul ne este hotărât de altcineva, altundeva) şi ar fi liber să impună o anumită atitudine. Pot spune însă cu toată responsabilitatea că am apreciat de fiecare dată echilibrul dintre tentaţia aventurii şi realismul situaţiei sociale din celelalte ţări. Poate tocmai cunoaşterea situaţiei din "paradisul de dincolo" m-a făcut de fiecare dată să găsesc argumente suficient de puternice ca să... RĂMÂN AICI...
Citește pe Antena3.ro
