Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● o cititoare fidelă
Se ia una bucată primar şmecher. Se adaugă cinci, şase prieteni sau rude îndepărtate. Fiecare îşi face firmă de construcţii şi/sau prestări servicii. Cât de puţine ingrediente pentru a face o budincă grasă, plină de bani, demnă de Cartea Recordurilor!
Imediat se dă startul la achiziţii. Listele de cantităţi sunt umflate maxim, preţurile din devize depăşesc valorile pieţei, în fişa de date a achiziţiei se pun condiţii care să împiedice concurenţa care ar putea avea tupeul să se prezinte cu preţuri reale şi de bun-simţ.
Se ia o stradă în care ar trebui să se înlocuiască reţeaua de apă potabilă, să se reabiliteze reţeaua de canalizare şi cea de scurgere pluvială. Toate lucrările se pot face odată, dacă tot spargi carosabilul, dacă tot scoţi biscuiţii din trotuar, faci săpături etc. Dar nu. Se încropesc trei licitaţii, fiecare lucrare cu valoarea ei, se încheie contractele cu trei forme diferite aservite, la distanţă de o lună. Lucrarea o face o singură firmă, o singură dată, aşa cum este firesc, dar banii se dau pentru trei lucrări diferite. Şi nu sunt puţini. Iată cum se fură banii fără să ai probleme, că doar nu vine nimeni să întrebe dacă ai săpat de trei ori.
De asta nu aş vrea să mai rămân în România, că sunt sătulă de lupi râgâind a fleică grasă, în timp ce nouă ne recomandă lăptucă.
De ce vreau să rămân în România? Cine a zis că mai vreau?
