x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O sută de mii ora de frig şi beznă la CFR

0
Autor: Rozana Mihalache 27 Ian 2010 - 00:00



Gara de Nord, zi de ianuarie, ninge. Plecăm spre Sibiu din Bucureşti cu un accelerat de prânz. Ne-am luat bilete de la agenţie, ne-am făcut sendvişuri şi ne-am pus cărţile la îndemână, ca să nu ne plictisim pe drum. La gară, ca la gară.Toată lumea îmbrâncea pe toată lumea (că, na, e chiar surprinzător să ningă în plină iarnă), iar conductorii habar n-aveau să-i îndrume pe călători spre vagoanele potrivite, în sensul ca nu-i interesa s-o facă. Haosul s-a prelungit şi în tren, fiindcă mai întotdeauna ai parte de călători care îşi fac apariţia cu 5 valize într-un compartiment de 6 persoane. Întrucât se miră că nu au loc pentru ele, începe balamucul. Eu şi prietenii mei am adoptat de mult înţelepciunea "învaţă să te obişnuieşti cu toate", ne-am instalat deci pe scaune, bucuroşi că ne aflam în intimitatea unui compartiment. La întoarceree, aflaţi într-un vagon necompartimentat, a trebuit să suportăm tot drumul circul unor ţigănci fără bilet, care se alergau şi se certau cu controlorii ca în angroul de la Europa.

Acceleratul se mişca pe Valea Prahovei ca melcul, însă ne-am luat cu vorba, cititul etc, astfel că în primele două ore nu am simţit frigul şi... am avut lumină. Atât a durat starea de graţie: două ore. Restul de şapte, cu întârzieri şi opriri în câmp, le-am petrecut pe întuneric, "la rece" ­ fără lumină, fără căldură. Noi ca noi, stăteam în compartiment, dar holurile erau pline de oameni care îşi luaseră bilete în picioare. CFR-ul a făcut ce ştia mai bine. În loc să bage mai multe trenuri (era după sărbători) a vândut în neştire bilete fără loc. La Sinaia, o undă de speranţă, controlorul ne-a anunţat mândru că "s-a rezolvat problema". Aveam lumină. Doar pentru trei minute. Pentru trei minute am avut ger, dar şi lumină. După ce a ieşit trenul din gară s-a reluat coşmarul. Pe şapte sute de mii de lei vechi am zăcut în congelatorul de Sibiu fără să ne vedem la faţă. O sută de mii de lei pe oră de coşmar în indiferenţa naşului, care oricum n-avea ce face. Cu excepţia scumpirii tichetelor de călătorie, constant de douăzeci de ani încoace, CFR-ul şi-a păstrat tradiţia. Bani mulţi pentru prestaţie mizerabilă.

Citeşte mai multe despre:   mişcarea de rezistenţă

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de