Pădurea de vile din Rezervaţia Repedea

Rezervaţia naturală Repedea, Iaşi. Obiectiv de importanţă internaţională, inventariat de UNESCO. Cu aproape un secol în urmă, Grigore Cobălcescu, întemeietorul şcolii româneşti de geologie, a descoperit aici un bogat zăcământ fosilifer, vechi de 10 milioane de ani, ce demonstra existenţa Mării Sarmatice.

În urma unor defrişări comandate începute acum câţiva ani de prinţii locali ai banului şi ai relaţiilor sus-puse, rezervaţia este astăzi parţial distrusă. Sătenii locului, cât şi orăşenii "iubitori de natură" dau astăzi lovitura de graţie, ducând la bun sfârşit opera de tâlhărire şi pângărire a locului.

Nimeni nu-i păzeşte pe sătenii din apropiere care îşi ornează casele cu pietrele sustrase din carieră. Însă monumentul natural riscă să fie dărâmat şi acoperit în întregime în urma defrişărilor masive efectuate în pădurea din apropiere.

PĂDUREA, CIMITIR AL TINEREŢII REZERVAŢIEI
Furturi de lemn în numele sărăciei, dar şi al bogăţiei. Afacerişti locali de joasă speţă şi-au clădit până în acest an vile chiar în buricul pădurii ce mărgineşte monumentul natural. Măsura prin care, din această primăvară, cele câteva zeci de hectare ale rezervaţiei devin obiectiv "sit Natura 2000", un statut special, protector (dar numai din punct de vedere oficial, pe hârtie), este una totalmente tardivă. Surse din Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare (ITRSV) şi Garda de Mediu susţin că jaful din pădurea apropiată monumentului continuă, crima ştiinţifică este înfăptuită, ba mai mult, defrişările s-au înmulţit o dată cu criza şi au crescut la sosirea anotimpului rece.

Aşa încât, dacă anul trecut, patru copaci din cinci se aflau la pământ, astăzi îţi sunt suficiente degetele de la o mână pentru a număra, în anumite puncte, copacii care au mai rămas.

MONUMENTUL NATURAL, JALON PENTRU RALIURI
Şi parcă nu ar fi de ajuns, chiar pe terenul rezervaţiei, ieşeni neştiutori, nevinovaţi, sunt lăsaţi să vină la picnic. Înalţă mari focuri şi-şi întind mesele de week-end, asezonate cu bere la pet la câţiva paşi de locul unde Cobălcescu, prin descoperirea sa, punea bazele geologiei moderne. La final, oamenii aruncă pungi şi sticle, împingând pe nesimţite la groapa de gunoi a istoriei naturii un monument unic în lume. O blasfemie la adresa ştiinţei.

Ca o cireaşă pe tort, atenţie!: aici s-au organizat şi raliuri. Monumentul de talie internaţională a devenit jalon pentru beizadelele din zonă. Şi în această privinţă, şi în chestiunea defrişărilor, autorităţile ridică din umeri, trădând o oarecare complicitate. Până în martie 2009, singurii care mai făceau ceva în scopul protejării rezervaţiei erau reprezentanţii organizaţiei ecologiste "Turistor".

O dată cu atribuirea statutului de sit Natura 2000, tutela rezervaţiei i-a fost ridicată. Dar chiar şi când avea ce face, Turistorul nu-şi putea achita sarcinile aşa cum ar fi trebuit în ce priveşte stoparea vandalizării locului. Fără logistica necesară şi cu oameni puţini, aceştia constatau defrişările, făceau când puteau şi cum puteau fotografii rădăcinilor golaşe de copaci sau rareori tâlharilor, înaintând apoi sesizări către forurile în măsură să ia iniţiativa, recte instituţiile statului. Însă prea puţine se realizau în acest sens. Autorităţile acţionau când şi când, amenzi puţine, jandarmi puţini, infractori mulţi.

Aşa se face că, între anii 2006-2009, aproape 80% din pădurea adiacentă rezervaţiei a fost distrusă. Şi o dată cu această distrugere au apărut şi efectele. Au apărut primele crăpături mari în pământ. Dealul o poate lua oricând la vale şi întregul monument al naturii datând de 10 milioane de ani ar putea fi distrus, acoperit în întregime.

Până la începutul acestui an, până şi jandarmii, chemaţi de cei de la Garda de Mediu, dădeau rar prin zonă. Şi ştiu ei foarte bine de ce - nu venea nici un ordin de sus în acest sens, dimpotrivă. Aşa se face că cei de la Turistor s-au chinuit şi ei cum au putut. Au realizat zeci de acţiuni de ecologizare, strângeau gunoaiele aruncate de petrecăreţi pe platoul din jurul monumentului, zona tampon a rezervaţiei. Însă problema principală era defrişarea zonei adiacente.

Pentru că la Repedea, povestea, circuitul lemnului în bătătură îmbrăca forme radicale, suprarealiste, ori chiar ridicole. Vom lega fir cu fir pentru a explica cum a fost posibilă tărăşenia. În această dificilă întreprindere, ne-au fost interlocutori, şi implicit au contribuit la obţinerea informaţiilor: Alexandru Cătălin Tomescu, fost comisar la Garda de Mediu, Valeriu Cernei, preşedintele Turistor, C. Târgovăţu - şef Ocol Silvic Ciurea, oameni de la ITRSV Iaşi, afacerişti din zonă, politicieni şi şefi ai unor instituţii ieşene, unii dintre ei ţinând să-şi păstreze anonimatul.

LEGEA 18, A BUNULUI PLAC
Aţi auzit una ca asta? Să-ţi doreşti să te calce hoţii. Să plângi că nu-ţi doboară tâlharii stejarul din curte. Că nu-ţi face una cu pământul pădurea falnică din colţul bătăturii. În România, iată că se poate. După 1990, conform îmbârligatei şi prea liberalei Legi 18, zona împădurită a fost retrocedată cui a dorit şi mai ales cui a bătut mai "verde" cu pumnul în masă.

Dar haideţi să vedeţi despre ce monument situat în preajma defrişărilor este vorba. Ca să ştim despre ce fel de batjocură vorbim. În 1955, Rezervaţia Repedea a fost declarată monument al naturii printr-un decret al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române. Dealul Repedea a fost inventariat de UNESCO. Rezervaţia aparţinea Academiei Române şi până în 2009 se afla sub jurisdicţia Primăriei Bârnova şi a Consiliului Judeţean Iaşi.




Este considerat un străjer al Iaşiului, fiind una dintre cele şapte coline pe care se întinde bătrâna oază a târgului. Cu milioane de ani în urmă aici a fost fundul Mării Sarmatice. Mărturii sunt milioanele de scoici pietrificate şi grotele. La începutul anilor '90, sălăşluiau prin ele liliecii. Hoardele de picnic i-au alungat şi au cotropit prima rezervaţie geologică din ţară.

FURAŢI-MĂ, CĂ VĂ PLĂTESC!
Aşadar, proprietarii de terenuri îndemnau hoţii să le "cureţe" pădurea de copaci. În numele banului, al bunului şi al sfântului gheşeft, pădurea din zona tampon a fost repede doborâtă la pământ. Măcelul s-a intensificat începând din 2006. Acum, când începe sezonul rece, "abatorul" merge la foc continuu. Doborâţi, frezaţi, apretaţi şi îmbălsămaţi, neînsufleţiţii butuci iau drumul gaterelor aceloraşi fraţi de sânge într-ale banului. Aşa încât aurul verde al zonei limitrofe a municipiului Iaşi e distrus cu metodă.

 La fiecare oră a zilei trece câte o căruţă plină cu lemn tăiat ilegal. 700 de lei bucata, e ultimul preţ. Construcţiile neautorizate au răsărit până la mijlocul acestui an ca ciupercile după ploaie.

CULMEA VAMEŞULUI
Valeriu Cernei, şeful Turistor Iaşi, ne-a povestit cum în rezervaţie, chiar pe terenul unic, un fost şef al Direcţiei Vamale a amenajat un camping, pentru înălţarea sa fiind dată ca sigură doborârea multor copaci. Ilegală din capul locului, iniţiativa privată a fost protejată de evacuare, acum căpătând statut legal. Mai mult, Comisia pentru Monumente de la Consiliul Judeţean Iaşi a dat aprobare fără nici o problemă ca în rezervaţie să se amplaseze antena unei firme de telefonie.

Cum am arătat deja mai sus, rezervaţia este folosită şi ca pistă pentru raliuri. Din 2007 şi până astăzi având loc destule curse nebuneşti. Unii participanţi au fost prinşi în flagrant şi daţi pe mâna celor de la APM. Degeaba. Au venit alţii. Tot prin rezervaţie trec, deşi nu este voie, şi cei care locuiesc în satele comunei Bârnova, zone rezidenţiale de altfel, oameni care preferă astfel să scurteze calea către casă şi să evite drumul oficial, plin de noroi. Cernei povesteşte că de ani buni se fură până şi pietrele din rezervaţie pentru a se folosi la faţada caselor. Am observat şi noi sosind la faţa locului.

LUPUL, PAZNIC LA OI
Cum s-a ajuns în situaţia aceasta şi cine a dictat din umbră? Până la jumătatea acestui an, când s-a schimbat statutul legal al rezervaţiei, devenind sit "Natura 2000", comisarii de mediu, scumpi la vedere, alergau din când în când cu vreun jandarm, doi pe lângă ei după vreo căruţă rătăcită plină cu lemne, dar fără rezultat. Grosul copacilor se taie şi astăzi, în special noaptea.

Cei care ar trebui să o păzească, pentru că fiind retrocedată a devenit o pădure particulară, sunt cei de la Inspectoratul Silvic. Sunt trei oameni la dispoziţie pentru a păzi sute de hectare. Mai fac ei câte o pândă noaptea, dar degeaba. Toată lumea de la Bârnova ştie că din pădure se fură pe rupte. "Sunt zeci de hoţi care fură sub ochii îngăduitori ai autorităţilor", spune un localnic din Păun, un sat din apropiere. Fostul comisar Alexandru Cătălin Tufescu, ieşit de curând la pensie, povesteşte ce metode foloseau până mai an proprietarii de pământuri pentru a le defrişa şi transforma în zone rezidenţiale.

Aceştia îi încurajau cum am spus pe hoţi să le fure din bătătură, dar alţii erau mai ingenioşi. Unii dintre proprietarii de pădure, în loc să îşi pună pază, cum spunea legea, treceau cu vederea tăierile ilegale din propria ogradă. Mai mult decât atât, recurgeau la tot felul de tertipuri pentru a obţine şi ei acordul să pună la pământ copacii. Tufescu de la Garda de Mediu ne dezvăluie şi o metodă de transformare chiar şi a viroagelor cu copaci în terenuri pentru construcţie.

Întreprinzătorii taie de formă câţiva arbori, după care transportă pământ şi îl varsă în văioagă, acoperind pomii rămaşi, care în cele din urmă se usucă. De multe ori, în satul Păun, pe terenuri improprii pentru construcţii, a fost adus pământ şi depozitat în zona respectivă, care era împădurită. Unii copaci fuseseră tăiaţi, iar alţii s-au uscat sub cei 5-6 metri de pământ cu care fuseseră acoperiţi. Acel loc s-a vândut tot în scopul construirii unor vile.

Din fericire, acum câteva luni s-a pus capăt construcţiilor prin schimbarea statutului zonei, însă defrişările efectuate pentru furarea lemnului pentru foc şi în scopuri comerciale nu au încetat. Mai mult, ele s-au înteţit în noiembrie. Tufescu spune că astfel de fapte ar trebui să fie amendate drastic chiar şi de Poliţie, de autorităţile săteşti locale, dacă nu de cine ar trebui: Inspectoratul Silvic. Până la începutul anului, şi de cei de la Garda de Mediu.

Însă Garda de Mediu a dat în ultimii ani doar câteva amenzi. Nici acestea nu sunt plătite. Ele sunt iniţial contestate, iar în final li se dă câştig de cauză vinovaţilor. Mai precis, unii se fac că sancţionează, ceilalţi se fac că sunt afectaţi.

STEJAR, EXTREMĂ NEGLIJENŢĂ
Cei de la Gardă, cât şi de la Direcţia Silvică ne-au povestit că lucrurile stau la fel şi în alte locaţii. De exemplu, la Ipatele s-au tăiat 600 ha de pădure, ca şi în zona Grajduri-Valea Satului, Mogoşeşti, Sireţel ori Pietrărie. În total, s-au pus la pământ peste 1.000 de hectare de pădure, pădurarii descoperind într-o singură zi sustragerea tuturor copacilor de pe 80 de hectare. Autorităţile spun că singura soluţie care a mai rărit furturile a fost controlarea constantă a gaterelor şi verificarea copacilor dacă au fost marcaţi de un inginer silvicultor.

Singurele zone de la Bârnova care au mai scăpat de defrişări sunt cele cu copaci bătrâni şi deşi. Este o presiune mare să se scoată din circuitul forestier anumite terenuri, în condiţiile în care legile silvice permit ca doar 5% din suprafaţă, dar nu mai mult de 200 mp, să fie scoasă din circuitul forestier pentru a se ridica anumite construcţii. Au fost emise avize, dar cei de la Gardă nu s-au putut împotrivi pe baza autorizaţiilor de scoatere din fondul forestier emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare (ITRSV).




Cei de la Gardă se plâng că îi pot amenda pe cei care taie ilegal, nu şi pe cei care au acordul ITRSV. Cei de la Gardă spun că patronii care vor să-şi aranjeze terenul acţionează inducând în eroare. Ei taie copacii care îi deranjează astfel: îşi împrejmuiesc proprietatea spunând că îşi fac casă pe o suprafaţă mică şi că lasă arborii. Dar, în timp, nu stă nimeni să-i păzească şi să numere zilnic cum copacii se împuţinează. Că au rămas azi patru copaci, că mâine sunt doar doi şi aşa mai departe.

Garda a prins un astfel de caz, dar cei de la Inspectoratul pentru Construcţii au spus că omul are voie să-şi împrejmuiască proprietatea. Fiecare instituţie se bazează pe interpretarea greşită a legii pentru a-şi susţine interesele.

AMBIGUITĂŢI
Contracte pentru pază nu încheie nimeni. Chiar pădurarul de care ţine această zonă ne-a spus că nu s-a încheiat nici un contract. Fiind pământ privat, numai ITRSV Suceava se poate implica şi poate să amendeze. Agenţia pentru Protecţia Mediului spune că nu are ce face pentru că terenurile sunt private. În cazul pădurilor proprietate a statului, se autosesizează, dar fiind vorba de particulari, nu are acces în zonă. Valeriu Cernei susţine că nici organizaţia ecologistă Turistor, care a fost până de curând custode al rezervaţiei de gradul I Repedea, nu poate face prea multe.

"Pădurea era în afara rezervaţiei şi, dacă am fi încercat să intervenim, e ca şi cum ne-am fi interesat de casa vecinului. E adevărat însă că monumentul naturii pe care l-am monitorizat până de curând este influenţat de împrejurimi", spune Cernei, care dă de înţeles că doborârea pădurii va influenţa în timp evoluţia sitului natural.

CERC VICIOS
Sancţiunile financiare sunt între 1.000 şi 5.000 de RON, cuantumul fiind de cinci ori mai mare pentru persoane juridice, dar autorităţile aplică de obicei suma minimă. Până una-alta, nimeni nu semnalează tăierile ilegale, deşi toată lumea le ştie. Reprezentanţii ITRSV spun că nici poliţiştii, nici Primăria Bârnova, din partea căreia, de altfel, nu prea a existat colaborare de-a lungul timpului, nu prea au semnalat ilegalităţi.

"Cei de la Bârnova puteau să ne spună care este situaţia proprietarilor, pentru că ei au retrocedat terenurile pe baza Legii 18, însă au refuzat. Cam toate potlogăriile efectuate în zonă au la bază autorităţile de la Bârnova. Până şi Poliţia de acolo ar putea să amendeze, că îi ştiu pe toţi care şi ce terenuri au, îi ştiu pe toţi cei care fură, dar nu ridică nici un deget, aşa cum au făcut-o şi în trecut, când acţionam şi eu în calitate de comisar de mediu", spune fostul comisar Alexandru Tufescu.

ÎNCRENGĂTURI
El îşi aminteşte de unele controale efectuate împreună cu pădurarii şi cu inspectorii Gărzii de Mediu în urma unor sesizări, care de fapt nu vin şi nici înainte nu prea veneau. Odată s-a constatat tăierea a 216 arbori de pe cinci proprietăţi. Inginerii de la ITRSV spun că sunt sufocaţi de delictele care se produc în mod curent la Repedea, dar recunosc că merg foarte rar pe acolo. Motivează prin lipsa de personal.

Şi aşa nu pot face mare lucru: decât să constate că procesul masiv de tăieri continuă. Ei se plâng şi de proasta colaborare cu edilii locali. Până la ultimele alegeri locale, cu Victor Chirilă. Acum acesta, probabil pentru că a stăpânit cu măiestrie furtul efectuat în zonă, a fost promovat la Consiliul Judeţean Iaşi.

"Să nu mai aud de fostul primar, că-mi vine să-i dau cu bocancii în cap. Făcea afaceri cu terenurile, nu ne punea la dispoziţie actele proprietarilor de acolo să ştim cu cine vorbim, care ce teren are, să îi putem controla, şi nu este legal acest lucru", ne spune un inginer silvic.

ÎN UMBRA MAFIEI
El precizează că majoritatea terenurilor au fost vândute şi revândute pentru a se pierde urma proprietarului, pentru obţinerea de profituri şi derutarea organelor de ordine. "Sunt parcele vândute şi la mâna a şasea. Mafia de acolo nu mai comunică vânzările la Primărie, nu raportează datele topometrice nici măcar specialiştilor de la Cadastru", subliniază inginerul, sugerând că Repedea a fost şi este o patrie a nimănui de care beneficiază un anumit număr de oameni. Inginerul a dat vina doar pe un singur pădurar care colaborează cu vandalii, lăsând să se înţeleagă că în spatele său s-ar afla mulţi alţii, dar s-a ferit să nominalizeze pe cineva.

 

Soluţii utopice la probleme reale
Referindu-se în general la furturile din sectorul silvic al judeţului Iaşi, toţi oficialii spun că este greu să se curme dintr-odată defrişările, întrucât oamenii vor să obţină beneficii de pe proprietatea lor. Acum li s-a mai stopat din avânt, dat fiind noul statut al zonei de sit Natura 2000. Şi nici construcţii nu mai au voie să facă.

 

Dar vânzările au loc şi ilegal într-un soi de stat în stat cu gândul că vor veni şi vremuri mai bune ori vor obţine vreo "stipendie" peste legile ţării, peste cele europene şi chiar ale funcţionării Universului. Da, chiar aşa gândesc oamenii de afaceri bogaţi, astăzi. "Şi e greu să-i identificăm: de exemplu, proprietarul a 25 de hectare de pădure a vândut terenul altor 50 de oameni. Mai mult, la Ocolul Silvic Paşcani, care e zona cea mai grea, sunt 15.000 de proprietari". Referitor la această zonă, inginerul a spus că a fost chemat de proprietarul a opt hectare care a reclamat că pădurea aproape i-a fost doborâtă.

Teoretic, deţinătorii de păduri trebuiau încă din anii trecuţi să solicite ocoalelor silvice încheierea unor contracte de pază, dar foarte puţini au făcut acest lucru, deşi obligativitatea a intrat în vigoare încă din 2005. Silvicultorii susţin însă că majorarea cuantumului amenzilor n-ar rezolva problema, soluţia acesteia fiind doar "un simţ civic mai dezvoltat şi schimbarea mentalităţii oamenilor, care să înţeleagă că trebuie să-şi păzească pădurile".

 

Pădurea a ajuns păşune
Pădurea se regenerează în 30-40 de ani, dar numai în anumite condiţii. Şi, cum în multe zone defrişate animalele au fost duse la păscut, au fost distruşi şi lăstarii, deci copacii nu vor mai putea creşte.
În plus, vin şi oamenii în week-end şi distrug, fac grătare, lasă deşeuri. Organizaţia ecologistă Turistor încearcă să lupte cu aceste probleme de atitudine.

S-au făcut eforturi în acest sens în zadar pentru a trezi conştiinţa civică, să afle populaţia ce monument natural distruge atunci când se distrează la fiecare sfârşit de săptămână. O mână de oameni inimoşi de la Turistor au pus până de curând pancarte de avertizare, dar şi ele sunt vandalizate sau scoase de cei care şi-au construit ilegal campingul de pe platoul monumentului.

 

Renume internaţional, batjocorit
Amplasată în partea de sud a Iaşiului, Rezervaţia Geologică şi Paleontologică Repedea se întinde pe o suprafaţă de 5,8 ha, fiind ocrotită de o pădure-tampon de 38,5 ha. Toată suprafaţa are renumele de simbol al geologiei româneşti, întrucât aici a fost, în urmă cu milioane de ani, Marea Sarmatică. În 1955, Rezervaţia Repedea a fost declarată monument al naturii printr-un decret al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române.

Dealul Repedea a fost inventariat de UNESCO, fiind obiectiv de importanţă internaţională. Până în 2009 când a fost declarat sit "Natura 2000", Rezervaţia Repedea aparţinea Academiei Române şi se afla sub jurisdicţia Primăriei Bârnova şi a Consiliului Judeţean Iaşi. Pe Dealul Repedea se întindea cândva bătrâna oază a Târgului Ieşilor. Cu circa 10 milioane de ani în urmă a fost fundul Mării Sarmatice. Mărturii sunt milioanele de scoici pietrificate şi grotele.

Aceasta a fost prima rezervaţie geologică din ţară, fiind cercetată încă din 1862 de profesorul Grigore Cobălcescu. Acum, defrişarea masivă duce la poluare prin apropierea şi contactul direct cu zona populată şi la alunecări de teren.

"Cei de la Bârnova puteau să ne spună care este situaţia proprietarilor, pentru că ei au retrocedat terenurile pe baza Legii 18, însă au refuzat. Cam toate potlogăriile efectuate în zonă au la bază autorităţile de la Bârnova. Până şi Poliţia de acolo ar putea să amendeze, că îi ştie pe toţi care şi ce terenuri au, îi ştie pe toţi cei care fură, dar nu ridică nici un deget"
Alexandru Tufescu, comisar