Povestea cantecului

"Iubi" a fost o intamplare norocoasa din lungul sir de intamplari care-i definesc viata lui Florin Chilian (foto). Asa pretinde el: ca exista intamplare. Si intalniri la care a ajuns la timp. O astfel de intalnire e "Iubi".

Cine-i "Iubi"? Una dintre femeile care i-au marcat viata. Avand o memorie nu afectiva, ci efectiva proasta, uita frecvent numele. "Tin minte tot felul de tampenii, cum ar fi numerele, dar numele proprii le uit. E foarte neplacut sa-i spui Andreei Catalina. Dupa. Si atunci «iubi» este o cale misto de a aplana un conflict gata sa izbucneasca."

A compus "Iubi" in ’98 si e destul de discret sa nu-mi spuna cum o chema pe "Iubi" de pe vremea aia. "Sigur ca-mi amintesc cum o cheama si, daca vrei, iti si spun. Numai ca, dupa aceea, va trebui sa te ucid!" OK, nu insist...

A avut noroc cu femeile din viata lui. Trei la numar. Evident, cele mai importante. Evident, pe rand. Trei femei, trei linii. Nu in forma de triunghi, ci de linie fracturata in timp. El a fost punctul inscris intre ele, care l-au definit pe el, barbatul Florin Chilian. "Iubi" a fost a doua.

Daca tot a fost o intamplare, trebuie sa fi avut un sens. Ce a invatat el de la "Iubi", cat a durat relatia lor? "Nu stiu daca am invatat, dar stiu ca m-am ales cu foarte multe. Cu piesa, in sine, care-i mai intai a mea. Pe urma reusesc s-o fac sa fie si a voastra... Cu foarte multe m-am ales: cu muzica, cu prezenta ta, cu putere de decizie. Ea a coagulat foarte multe, au fost intamplari pe care le-am trait dupa ce m-am despartit de ea, datorita ei. M-a imbogatit cu foarte multe. Multa lume feminina sare-n sus cand le zic «iubi». Dar «iubi» n-are nimic peiorativ. Are ceva de dragaleala, de plictis, de caldura. Relatia a durat un an. Cand am simtit ca e gata, practic, m-am ridicat de langa ea, m-am dus in bucatarie, unde-mi place mie sa stau, mi-am luat chitara si am scris un cantec care se cheama «Intoarce-te cand dorm», desi ea era langa mine. Am stiut ca-n clipa aia totul s-a terminat. Care a fost vina mea, la despartire? Nu stiu, cred ca am un temperament destul de straniu. Ce-nseamna straniu? Nu stiu, intreab-o pe ea. Dar, avand in vedere ca n-o cunosti, sa lasam un mister... Cred ca viata ne-a luat la suturi. Eu nu stiu sa ma despart decent de oameni. Am mai vorbit de-atunci, dar atat." (Claudia Daboveanu)