Căluşarii de la Olt

Obiceiul Căluşului s-a păstrat foarte bine in judeţul Olt. Strigoii şi ielele n-au ce să caute la Cămpu Mare, in comuna Dobroteasa. Acolo se joacă in duminica Rusaliilor Căluşul cu atăta patimă, incăt orice spirit rău se duce pe pustii. Dacă ar fi să credem ce se zice din bătrăni. Căluşarii participă la concursul de la bălci şi se luptă pentru premiul cel mare.
• Căluşul ca la Optaşi Şi la Optaşi, in fiecare an, curţile oamenilor devin neincăpătoare cănd dau năvală căluşarii. Ceata satului a primit forţe proaspete. Copiii sunt foarte pricepuţi şi duc tradiţia mai departe. Oamenii de la sat incă mai cred in binefacerile Căluşului.

Strigoii şi ielele de la Cămpu Mare

Căluşarii alungă strigoii şi ielele cu jocul lor. La Cămpu Mare, in nordul judeţului Olt, se joacă la tărg in duminica Rusaliilor. Şi jocul lor e atăt de infocat, că nici un spirit rău n-ar putea rămăne acolo. Oamenii se străng in cercuri gălăgioase să-i vadă incă mai cred cu tărie in puterea Căluşului.


Şi de fiecare dată se aşteaptă cu sufletul la gură hora căluşarilor de la sfărşitul jocului. "Duceţi-vă şi voi să jucaţi acolo-n horă, că e bine. Hai, duceţi-vă!", le-ndemna pe fetele ei o femeie la vreo 40 de ani. "Dar de ce e bine să joace-n horă?", a-ntrebat-o colega mea, Karina Knapek. "Ei, nu ştiu. Da’ aşa se zice din bătrăni la noi", incerca să se scuze femeia, retrăgăndu-se instinctiv din faţa camerei foto şi lăsănd capul in jos. Dar cănd a văzut că noi insistam şi nu prea mai avea loc de-ntors, iar Karina işi mutase obiectivul in altă direcţie, a prins curaj şi ne-a spus că-i bine "pentru boli, să-i apere de toate relele".


SĂLBATICII VS FASTUL FESTIVIST. Asta se-ntămpla duminică, pe la 11:00, la spartul tărgului de la Cămpu Mare, in hora cetei de căluşari de la Dejeşti. Iar fetele, care au intrat in horă in cele din urmă, nu prea erau atrase de respectiva ceată, pentru că aceştia erau murdari şi nu arătau ca la televizor sau ca la Căminul Cultural. Cele cinci domnişoare imbrăcate de sărbătoare işi dădeau coate: "Nu-mi plac ăştia. Sunt jegoşi. Mai frumoşi sunt ai noştri". Păi da! Pentru că "ai lor", de la Dobroteasa, au făcut un joc lejer, destul de bun, dar fără prea mult "foc". Pe cănd "jegoşii" de la Dejeşti s-au tăvălit prin ţărănă ca acum 1.000 de ani. Şi n-au mai văzut nimic din ce se-ntămpla in jurul lor, pănă la sfărşitul jocului. Nu se mai citea nici o urmă umană pe feţele lor. Erau total transpuşi in ritual. Şi au arătat cum era Căluşul pe vremuri. "Hai aşa! Hai aşa! Şi-nc-odată toa aşa! / I-auzi, i-auzi, i-auzi, ia! / Ţine-o, ţine-o tot aşa / I-auzi, i-auzi, i-auzi, ia! (...) Hei-hei! / Una-una! Hei-hei! I-auzi, i-auzi!" Transpuşi cu totul in joc, au suportat bătaia Mutului, săriturile dureroase peste ei şi au dus pănă la capăt ritualul. "Ce joacă fata asta, Doamne!", se-nchina lăngă mine o bătrănă, luată şi ea de "val", ca toţi ceilalţi săteni strănşi in cerc să-i vadă pe căluşari. "Nu mai da, mă, aşa tare, că le rupi picioarele! Mă! N-auzi, Mutule?", mai incerca una să-i apere, de pe margine. Dar fără folos. Ei făceau tot ce ştiau mai bine. "Ăştia poartă fesuri. Sunt ca-nainte. Au renunţat la pălăriile ceauşiste", mi-a şoptit entuziasmat Visi, in timp ce incercam amăndoi să nu fim striviţi de zecile de curioşi care-şi dădeau coate şi se călcau pe picioare, dorindu-şi să ajungă mai in faţă.

Ar fi trebuit să se-ntreacă nouă cete la bălci. Dar au venit doar patru. Din trei sate. Unii s-au supărat pe juriul de anul trecut şi n-au mai vrut să participe. Altora le-a murit un căluşar. Mulţi n-au avut bani de transport. Unul dintre sate a venit cu două "dacii" vechi şi un "teveu". Altul a ales o căruţă, mult mai ieftină, care-a adus toată ceata. Căruţa a rămas, in secolul XXI, cel mai bun mijloc de transport pentru romăni.


MAREA SUMĂ: 500 DE LEI! Cei de la Dejeşti au căştigat şi marele premiu, la sfărşitul concursului. Pentru că Visi Ghencea, directorul Centrului de Conservare a Culturii Tradiţionale Olt, care ne-a insoţit pe teren, a reuşit şi anul acesta să-i convingă pe organizatori să păstreze concursul cetelor de căluşari "pe ţărănă". Fără să-i urce pe scenă. Iar concursurile de la bălciul de Rusalii au deja tradiţie. Şi tot Visi Ghencea a reuşit să-i convingă pe organizatori să nu se implice politic in acordarea premiilor, iar juriul să fie format din specialişti. Şi, uite-aşa, căluşarii de la Dejeşti, cei mai buni de anul ăsta, au plăns de fericire la sfărşit, pentru că nu se aşteptau să căştige in faţa fraţilor lor din comuna organizatoare. Orgoliu de căluşari. Faimă. Recunoaştere. Şi bani, pe care ei i-au considerat mulţi: 5 milioane! Adică 500 de lei noi. De la Centru şi de la Primăria Dobroteasa. Pentru 22 de căluşari, căţi are ceata de la Dejeşti. "Noi avem costumele tradiţionale. Mai luăm o cămaşă de la cineva din sat, o fustă de la altul", spunea vătaful lor, inainte de concurs, cănd i-am luat la intrebări. Şi-am mai văzut şi noi: mai o perdea, lucrată ca şi cum. Ca şi cum ar fi fost o fustă de căluşar. Mai un ciucure strident, prins la picior. Mai o improvizaţie de clopoţel la adidaşi chinezeşti - pentru că opincile sunt scumpe... Nu-şi permit să-şi facă supercostume de căluşari. Ar fi o investiţie prea mare pentru orice om de la ţară care se luptă zilnic pentru supravieţuire. Dar s-au chinuit să refacă toate elementele costumului tradiţional. Şi toate erau acolo, chiar dacă, la prima vedere, arătau kitschos. Aşa, cu plastic şi culori violente, au reuşit să aibă tot ce le trebuie căluşarilor. Ceilalţi, de la Dobroteasa, au renunţat la iile tradiţionale şi s-au imbrăcat in cămăşi albe, curate şi numai bune de cadru festiv. Şi ei au venit cu improvizaţii, din lipsă acută de bani, dar au renunţat la multe elemente. De-aia au ajuns pe locul doi. Pentru că erau pregătiţi de spectacol şi nu de Căluş. Jocul e, intr-adevăr, spectaculos, dar la Cămpu Mare s-a premiat autenticitatea.


CE E AUTENTIC? Premianţii de la Dejeşti mai aveau căte ceva in "neregulă": o fată in ceată, care ştie şi secretele Căluşului, nu doar joacă. Un tricolor ataşat la steag, iar anul trecut avuseseră, la indemnul neinspirat al primarului lor, şi un steag UE! Şi număr par al membrilor cetei, cu toate că tradiţia spune că trebuie să fie impar. Dar răspunsul cel mai frumos la mofturile mele cu iz critic mi l-a dat tot vătaful lor, Marin Marin, de 32 de ani: "Noi aşa simţim că trebuie să facem. Fata joacă in ceată de la 3 ani, pentru că e din familie de căluşari şi a trebuit să o primim. Tricolorul l-am pus la steag pentru că suntem romăni şi vrem să arătăm asta. Aşa simţim noi! Tradiţia s-a schimbat". Ei au avut şi cel mai spectaculos joc al Mutului. Teatrul-pantomimă făcut cu Mutul, foarte asemănător cu tradiţiile din Italia, din care s-a născut Commedia dell’arte, sancţionează hoţia, eşecul şi comportamentul persoanelor importante din sat: inginerul nepriceput care le-a măncat banii degeaba pentru a face un pod, popa cu nasul roşu care ştie doar să ceară bani, de care s-a săturat şi Necuratul. Şi alte nelegiuiri ale autorităţilor locale. Pantomima a durat aproape o oră şi a redat, in stil carnavalesc autohton, toată istoria recentă a satului. După spartul tărgului, căluşarii s-au dus să colinde şi prin sate, unde-i mai primesc doar familiile instărite. Restul ar vrea să-i aibă in curte, dar n-au bani să-i plătească.

Intre autenticitate şi festival

Ce se intămplă de 6 ani la Cămpu Mare este un spectacol la limita dintre tradiţional şi festivism. Rămăne autentic, in lipsa scenei, dar este totuşi organizat de primăria gazdă, de la Dobroteasa. Asta se datorează primarului, care pune totul la dispoziţia participanţilor, inclusiv banii de premii, dar şi unui căluşar vechi in breaslă, care a venit cu ideea. Căluşarul este Nichita Dragomira. Joacă de 50 de ani Căluşul, este directorul ansamblului "Plaiurile Oltului" şi ştie ce face fiecare ceată in parte. Este omul care se ocupă de formaţiile care ajung pe marile scene. Cel care a trimis şi formaţiile de căluşari duminică, la Sibiu. Pentru că ii cunoaşte pe toţi, le ştie jocul şi valoarea.