Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ORAŞE DOAR CU NUMELE
Vile splendide, mustind de bunăstare, şi zone unde costul unui metru pătrat de pămănt atinge şi 1.500 de euro. Voluntari, localitate la un pas de Capitală, a devenit oraş in 2004, deşi nu indeplinea condiţiile necesare. Primarul Costel Pandele uită de zonele mizere ale oraşului forţat şi bagă bani in lucrări aiuritoare. A tras trotuare de lux peste cămp, uitănd că localitatea nu are canalizare.
Vile splendide, mustind de bunăstare, şi zone unde costul unui metru pătrat de pămănt atinge şi 1.500 de euro. Voluntari, localitate la un pas de Capitală, a devenit oraş in 2004, deşi nu indeplinea condiţiile necesare. Primarul Costel Pandele uită de zonele mizere ale oraşului forţat şi bagă bani in lucrări aiuritoare. A tras trotuare de lux peste cămp, uitănd că localitatea nu are canalizare.
ORAŞE DOAR CU NUMELE
Vile splendide mustind de bunăstare şi zone unde costul unui metru pătrat de pămănt atinge şi 1.500 de euro. Nu, nu ne aflăm intr-o staţiune de fiţe de pe Riviera Franceză, ci in Voluntari, la un pas de Capitală. Autorităţile locale au ridicat localitatea la rang de oraş in 2004, deşi nu indeplinea condiţiile necesare, iar acum se zbat să ţină pasul cu faima pe care ei inşişi au creat-o locului.
Voluntariul este o localitate clar delimitată pe harta statutului social. De-o parte se află Voluntariul vechi, zonă ce păstrează un pronunţat aspect de comună, iar de celaltă parte, despărţite de un cămp mlăştinos, se află Pipera - locul inaccesibil omului care munceşte pentru salariul mediu pe economie. Intre ele se intinde un pustiu intrerupt din loc in loc de pălcuri de vile, stinghere şi neumbrite de vreun copăcel, de parcă s-ar fi inălţat din nimic in buricul Bărăganului.
ŞI BOGAŢII PLĂNG... O vorbă din bătrăni spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Aşa ar putea spune şi o parte din cei care au cheltuit zeci de mii de euro pe proprietăţi in Pipera şi Voluntari. Dacă cei din Voluntariul sărăcuţ privesc cu jind la culorile strălucitoare ale vilelor impozante in care locuiesc VIP-uri peste VIP-uri, şi cei care au răvnit la o casă in zona cea mai de fiţe a momentului, fără a se interesa de infrastructură şi utilităţi, au la răndul lor motive de invidie. In Pipera, dar şi in alte cartiere de vile de pe cămpul care desparte cele două lumi, sunt case care nu au canalizare, apă la robinete, gaze. Primarul ne dă un exemplu, cartierul Madrid. "Oamenii au anticipat, cănd s-au decis să construiască, faptul că infrastructura va veni şi ea." Numai că, de la an la an, Primăria s-a intins mai mult decăt ii permite plapuma şi ii e din ce in ce mai greu să ţină pasul cu ritmul de dezvoltare. "Anual, inVoluntari se construiesc in medie 3.000 de locuinţe", declară edilul Voluntariului, Costel Pandele. Ca să nu fie luat prin surprindere de avansul infloritoarei urbe şi, mai ales, ca să unească cele două cartiere, primarul a făcut trotuare pe marginea cămpului, acolo unde visează să se ridice oraşul nou. "Am vrut să unim cele două Romănii. Iar aici, prin mijlocul cămpului, vom face un bulevard larg, cu şase benzi", proiectează Pandele cu precizie pe harta din biroul Primăriei.
MERGE ŞI AŞA. Povestea oraşului Voluntari incepe in primăvara anului 2004. Atunci s-a dat legea prin care localitatea de la marginea Bucureştiului a fost ridicată la rangul de oraş. Din cele 16 criterii pe care o localitate trebuie să le indeplinească pentru a face saltul, Voluntariul indeplinea două fără echivoc: populaţia, in jur de 35.000 de oameni, dar cu veneticii care şi-au făcut case in localitate populaţia se dublează, şi faptul că majoritatea locuitorilor este angajată in activităţi neagricole, cei mai mulţi muncind in Capitală. Restul s-a strecurat printr-o sită generoasă. "Prin 2003 deja exista o anumită stare de spirit in Voluntari, iar pe cărţile de identitate scria satul Voluntari. Eticheta de comună ar fi o ghiulea de piciorul nostru", explică primarul Pandele. Pe cetăţeni nu i-a intrebat nimeni, deşi autorităţile locale declară că a fost făcut un referendum, la care au participat 60 de procente din populaţia localităţii, dintre care 80 de procente s-au declarat pentru transformarea mai ceva ca in Matrix a fostei comune de muncitori. Nea Dumitru poate să bage măna in foc că ochii lui n-au văzut un afiş care să anunţe referendumul pentru oraş şi urechile lui n-au auzit de aşa ceva. Şi l-ar fi interesat să afle, că stă de 53 de ani in Voluntari. "Am aflat de la Primărie că Voluntariul e oraş, am văzut că mi s-a dublat impozitul şi aşa m-a luminat şi pe mine cineva", zămbeşte in timp ce coteşte din strada făloasă pe uliţa plină de noroi pe care-şi are căsuţa. Soţia lui, Alexandra, spune că şi-au băgat gaz pe cont propriu, canalizare nu au. "Au băgat anul trecut canalizare pănă la stălpul acela din spatele casei noastre şi s-au oprit. Am un băiat care munceşte in Spania şi a venit cu un spaniol, mi-a fost şi ruşine să-l bag pe străduţa noastră", se vaită femeia. Doamna Olga, de pe Strada Cugetătorii, e mulţumită de ce se intămplă in Voluntari. Mai ales că, ne arată groapa de sub poarta ei, a ajuns canalizarea şi la ea. A avut noroc şi de gaze, vara trecută s-a asfaltat strada pe care stă. Suflet milostiv, se găndeşte la oamenii mai puţin norocoşi care şi-au trăntit viloaiele in cămp şi, a auzit ea, la cele galbene de după dămb abia s-a băgat curent electric.
LEGEA COMPENSAŢIEI. Dacă in 2004, la data declarării Voluntariului oraş, localitatea trebuia să aibă 50% din străzi asfaltate, in anul de graţie 2007 oraşul se poate lăuda doar cu aproximativ un sfert din total, conform datelor oferite de Primărie. Pe mai multe s-a pus pietriş, pentru că "erau uliţe unde se intra toamna şi se ieşea primăvara", recunoaşte edilul. De asemenea, dotarea a peste 70% din locuinţe cu instalaţii de alimentare cu apă sau cu baie şi WC e un vis frumos. Atunci cum a putut fi aprobată fişa localităţii? "Probabil că cei din comisie au considerat că Voluntariul compensează pe alte planuri. Graba noastră de a ne declara oraş s-a datorat şi faptului că era vorba că o porţiune - ne indică pe hartă o halcă din zona de nord-est a Capitalei - trebuia să ajungă in administraţia Sectorului 1 şi o altă bucată ar fi trecut la Sectorul 2. Dacă ai statut de oraş, aşa ceva nu se mai intămplă", explică primarul.
MAI SUS... LA MUNâCIPIU. In zona de lux a Voluntariului e greu să vorbeşti cu oamenii: rar vezi un suflet pe străduţele inguste sau la ferestre. Nici n-ar avea la ce peisaj să se uite. Panorama unui cartier de vile este fosta groapă de gunoi, acum astupată sub dămburi negre de pămănt, fără vegetaţie. Nu poţi să nu te intrebi dacă nu cumva numele de "Pipera" are ca unică justificare preţul piperat al terenurilor, unde un metru pătrat de pămănt se vinde cu sume cuprinse intre 400 şi 1.500 de euro. Pe anumite străzi, maşinile apar de după colţ ca nişte surprize şi te minunezi că intr-o asemenea strămtoare incap două autoturisme. Pe Strada Popasului, cănd plouă, mirosul devine de nesuportat. Localnicii spun că nu e singura stradă cu probleme care-ţi mută nasul. Un drum de la un cap la altul al acestui oraş dezlănat te poartă pe lăngă sedii de firmă culmea luxului, mormane de gunoaie la marginea şoselei, străzi ticsite de case grandioase, dar cu noroi printre ele, uliţe mizere. "Noi construim aici un oraş. Am vrut chiar să declarăm Voluntariul municipiu, dar nu ne-au lăsat, pe criterii politice. Ce-or vrea acum, să devenim iar cătun?", intreabă retoric primarul.
Vile splendide mustind de bunăstare şi zone unde costul unui metru pătrat de pămănt atinge şi 1.500 de euro. Nu, nu ne aflăm intr-o staţiune de fiţe de pe Riviera Franceză, ci in Voluntari, la un pas de Capitală. Autorităţile locale au ridicat localitatea la rang de oraş in 2004, deşi nu indeplinea condiţiile necesare, iar acum se zbat să ţină pasul cu faima pe care ei inşişi au creat-o locului.
Voluntariul este o localitate clar delimitată pe harta statutului social. De-o parte se află Voluntariul vechi, zonă ce păstrează un pronunţat aspect de comună, iar de celaltă parte, despărţite de un cămp mlăştinos, se află Pipera - locul inaccesibil omului care munceşte pentru salariul mediu pe economie. Intre ele se intinde un pustiu intrerupt din loc in loc de pălcuri de vile, stinghere şi neumbrite de vreun copăcel, de parcă s-ar fi inălţat din nimic in buricul Bărăganului.
ŞI BOGAŢII PLĂNG... O vorbă din bătrăni spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Aşa ar putea spune şi o parte din cei care au cheltuit zeci de mii de euro pe proprietăţi in Pipera şi Voluntari. Dacă cei din Voluntariul sărăcuţ privesc cu jind la culorile strălucitoare ale vilelor impozante in care locuiesc VIP-uri peste VIP-uri, şi cei care au răvnit la o casă in zona cea mai de fiţe a momentului, fără a se interesa de infrastructură şi utilităţi, au la răndul lor motive de invidie. In Pipera, dar şi in alte cartiere de vile de pe cămpul care desparte cele două lumi, sunt case care nu au canalizare, apă la robinete, gaze. Primarul ne dă un exemplu, cartierul Madrid. "Oamenii au anticipat, cănd s-au decis să construiască, faptul că infrastructura va veni şi ea." Numai că, de la an la an, Primăria s-a intins mai mult decăt ii permite plapuma şi ii e din ce in ce mai greu să ţină pasul cu ritmul de dezvoltare. "Anual, inVoluntari se construiesc in medie 3.000 de locuinţe", declară edilul Voluntariului, Costel Pandele. Ca să nu fie luat prin surprindere de avansul infloritoarei urbe şi, mai ales, ca să unească cele două cartiere, primarul a făcut trotuare pe marginea cămpului, acolo unde visează să se ridice oraşul nou. "Am vrut să unim cele două Romănii. Iar aici, prin mijlocul cămpului, vom face un bulevard larg, cu şase benzi", proiectează Pandele cu precizie pe harta din biroul Primăriei.
MERGE ŞI AŞA. Povestea oraşului Voluntari incepe in primăvara anului 2004. Atunci s-a dat legea prin care localitatea de la marginea Bucureştiului a fost ridicată la rangul de oraş. Din cele 16 criterii pe care o localitate trebuie să le indeplinească pentru a face saltul, Voluntariul indeplinea două fără echivoc: populaţia, in jur de 35.000 de oameni, dar cu veneticii care şi-au făcut case in localitate populaţia se dublează, şi faptul că majoritatea locuitorilor este angajată in activităţi neagricole, cei mai mulţi muncind in Capitală. Restul s-a strecurat printr-o sită generoasă. "Prin 2003 deja exista o anumită stare de spirit in Voluntari, iar pe cărţile de identitate scria satul Voluntari. Eticheta de comună ar fi o ghiulea de piciorul nostru", explică primarul Pandele. Pe cetăţeni nu i-a intrebat nimeni, deşi autorităţile locale declară că a fost făcut un referendum, la care au participat 60 de procente din populaţia localităţii, dintre care 80 de procente s-au declarat pentru transformarea mai ceva ca in Matrix a fostei comune de muncitori. Nea Dumitru poate să bage măna in foc că ochii lui n-au văzut un afiş care să anunţe referendumul pentru oraş şi urechile lui n-au auzit de aşa ceva. Şi l-ar fi interesat să afle, că stă de 53 de ani in Voluntari. "Am aflat de la Primărie că Voluntariul e oraş, am văzut că mi s-a dublat impozitul şi aşa m-a luminat şi pe mine cineva", zămbeşte in timp ce coteşte din strada făloasă pe uliţa plină de noroi pe care-şi are căsuţa. Soţia lui, Alexandra, spune că şi-au băgat gaz pe cont propriu, canalizare nu au. "Au băgat anul trecut canalizare pănă la stălpul acela din spatele casei noastre şi s-au oprit. Am un băiat care munceşte in Spania şi a venit cu un spaniol, mi-a fost şi ruşine să-l bag pe străduţa noastră", se vaită femeia. Doamna Olga, de pe Strada Cugetătorii, e mulţumită de ce se intămplă in Voluntari. Mai ales că, ne arată groapa de sub poarta ei, a ajuns canalizarea şi la ea. A avut noroc şi de gaze, vara trecută s-a asfaltat strada pe care stă. Suflet milostiv, se găndeşte la oamenii mai puţin norocoşi care şi-au trăntit viloaiele in cămp şi, a auzit ea, la cele galbene de după dămb abia s-a băgat curent electric.
LEGEA COMPENSAŢIEI. Dacă in 2004, la data declarării Voluntariului oraş, localitatea trebuia să aibă 50% din străzi asfaltate, in anul de graţie 2007 oraşul se poate lăuda doar cu aproximativ un sfert din total, conform datelor oferite de Primărie. Pe mai multe s-a pus pietriş, pentru că "erau uliţe unde se intra toamna şi se ieşea primăvara", recunoaşte edilul. De asemenea, dotarea a peste 70% din locuinţe cu instalaţii de alimentare cu apă sau cu baie şi WC e un vis frumos. Atunci cum a putut fi aprobată fişa localităţii? "Probabil că cei din comisie au considerat că Voluntariul compensează pe alte planuri. Graba noastră de a ne declara oraş s-a datorat şi faptului că era vorba că o porţiune - ne indică pe hartă o halcă din zona de nord-est a Capitalei - trebuia să ajungă in administraţia Sectorului 1 şi o altă bucată ar fi trecut la Sectorul 2. Dacă ai statut de oraş, aşa ceva nu se mai intămplă", explică primarul.
MAI SUS... LA MUNâCIPIU. In zona de lux a Voluntariului e greu să vorbeşti cu oamenii: rar vezi un suflet pe străduţele inguste sau la ferestre. Nici n-ar avea la ce peisaj să se uite. Panorama unui cartier de vile este fosta groapă de gunoi, acum astupată sub dămburi negre de pămănt, fără vegetaţie. Nu poţi să nu te intrebi dacă nu cumva numele de "Pipera" are ca unică justificare preţul piperat al terenurilor, unde un metru pătrat de pămănt se vinde cu sume cuprinse intre 400 şi 1.500 de euro. Pe anumite străzi, maşinile apar de după colţ ca nişte surprize şi te minunezi că intr-o asemenea strămtoare incap două autoturisme. Pe Strada Popasului, cănd plouă, mirosul devine de nesuportat. Localnicii spun că nu e singura stradă cu probleme care-ţi mută nasul. Un drum de la un cap la altul al acestui oraş dezlănat te poartă pe lăngă sedii de firmă culmea luxului, mormane de gunoaie la marginea şoselei, străzi ticsite de case grandioase, dar cu noroi printre ele, uliţe mizere. "Noi construim aici un oraş. Am vrut chiar să declarăm Voluntariul municipiu, dar nu ne-au lăsat, pe criterii politice. Ce-or vrea acum, să devenim iar cătun?", intreabă retoric primarul.
Citește pe Antena3.ro
