"Ia morunasu’, neamule!"

Morunasul, somnoteiul, bibanelul, stiucanul, crapalaul, salaul. Toti sunt de vanzare in satele situate de-a lungul Dunarii. Garnisiti cu bile si rulmenti metalici, pestii sunt cantariti cu unelte masluite si vanduti pe marginea drumului chiar sub ochii ingaduitori ai politistilor.

OBICEI. Pestele de la Giurgeni este masluit la cantar si plin de bile din metal. Cu toate astea, multi romani opresc masina sa cumpere

Morunasul, somnoteiul, bibanelul, stiucanul, crapalaul, salaul. Toti sunt de vanzare in satele situate de-a lungul Dunarii. Garnisiti cu bile metalice, pestii sunt cantariti cu unelte masluite si vanduti pe marginea drumului chiar sub ochii ingaduitori ai politistilor.

Regula e simpla la romani: cine se duce in Delta sau la Tulcea trebuie sa aduca peste pentru prieteni sau rubedenii. Adevarul este insa ca peste proaspat se poate achizitiona din mai multe locuri din tara, fara sa fie nevoie sa ajungi la Tulcea.

TRADITIE. Indeletnicirile traditionale ale pescarilor romani nu mai sunt ce-au fost pe vremuri. Odata, oamenii isi pregateau unditele, stecile, vintirele si celelalte scule de cu seara. Se trezeau cu noaptea in cap si plecau la pescuit. Se intorceau la ceasurile dupa-amiezii cu barcile pline-ochi. O parte din captura o puneau pe masa, restul la ghetaria din fundul curtii - un bordei sapat in pamant, captusit cu paie si stuf in care se pastrau de cu iarna bucati mari de gheata. Asta pana la urmatorul iarmaroc, cand duceau pestele sa-l vanda. In zilele noastre, pescarii se trezesc tot cu noaptea in cap, dar pescuitul e mult mai usor. Desi interzise prin lege, plasele monofilament cu ochi mic - vandute in complexul Europa ca obiecte decorative - , instalatiile electrice si explozibilul usureaza munca traditionala a pescarului.

O parte din captura e folosita si astazi pentru un bors de peste, dar cea mai mare parte ia drumul comertului. Intorsi de la pescuit, pescarii condimenteaza pestele cu niscaiva rulmenti sau bile din metal, manevreaza si cantarul si astfel inarmati ies pe marginea drumului ca sa vanda pestele la fraieri.

SAT DE PESCARI. Giurgeni - Ialomita. Un sat aruncat pe malul Dunarii care a avut norocul sa se afle pe drumul vechi catre mare (Bucuresti - Urziceni - Slobozia - Harsova - Constanta). In plus, e si drumul spre Delta. Sat de pescari cu traditie. De cateva zeci de ani, satenii de aici ies zi de zi la marginea drumului sa vanda peste. De dimineata de la primele ore si pana la apusul-soarelui, stau pe firul de mers dinspre Harsova. Nu conteaza vremea de-afara, cat peste au prins, ce treburi mai au de facut prin casa sau ca politia da tarcoale prin localitate.

CLIENTI. Daca vrei sa cumperi, pescarii te cheama musai la ei in curte ca sa-ti arate pestele. Pe strada pot avea probleme cu politia

SEMNUL INTERNATIONAL AL PESTELUI. De-a lungul a cateva sute de metri, intinsi pe marginea drumului sau in picioare, mai multi barbati se uita patrunzator spre masinile care trec si dupa ce se asigura ca nu e nimic suspect fac un gest larg, cu mainile deschise inainte. E "semnul international al pestelui" - semnul pe care oricine il intelege, dupa cum spun pescarii. In vorbe inseamna: "Hai, conasule, hai vino sa-ti dau peste!". Nu putini sunt cei care opresc. "Ce bine c-ati oprit! Aveti noroc de peste proaspat! Am de care vreti! Intrati, intrati in curte sa va arat!", spun tare, luan-du-te de brat si ducandu-te spre gospodarii. E imposibil sa-i convingi sa scoata pestele in strada. Trebuie sa intri la ei in curte.

DE TOATE. In lazi frigorifice de pe vremea lui Ceausescu, ruginite, scrijelite, indoite si cu toate astea inca functionale, se afla depozitate kilograme intregi de peste. De toate speciile. "Crapalau, somnotei, salau, morunasi, stiucan de care vrei, conasule? Sunt toti proaspeti", incepe negocierea pescarul, etalandu-si prada capturata peste noapte. Pestele e sortat pe specii si grupat in saci. O parte e tinut in lada frigorifica din curte, alta parte este in frigiderul din casa, la nevoie si vecinul poate sa tinta cativa saci in congelatorul din bucataria de vara. "Nu vindem decat asa: 5 kilograme, 6 kilograme, 10 kilograme, nu vindem la bucata, ca ramanem cu marfa. Ori vrei asa, ori n-am ce-ti face", iti spune pescarul plimbandu-ti prin fata ochilor sacii cu peste. Il da sub pretul de la pescarii: intre 70.000 de lei si 150.000 de lei vechi pe kilogram, in functie de specie. Cei mai scumpi sunt, evident, sturionii. Cu miscari iuti - aduce alti saci, iti cantareste, iti arata pestele, se duce pana in casa, iar iti aduce niste saci - pescarul cauta sa-ti ia ochii si sa te faca sa cumperi. Daca te vede nehotarat, scade din pret, dar nu cat sa ramana el in paguba. In cateva secunde e dispus sa-ti ofere reduceri si de 200.000 de lei vechi fata de pretul initial.

Ajunsi acasa insa vor constata ca unii pesti au in burta obiecte metalice - rulmenti sau bile - bagate de pescari pentru a-i creste greutatea si a-l putea vinde mai scump decat face.

PROHIBITIE Incepand din primavara, in Romania nu se mai pot recolta sturioni. Pentru zece ani. Cel care captureaza accidental sturioni este obligat sa-i arunce inapoi in apa, chiar daca pestele e mort. In realitate insa nimic nu s-a schimbat. Pescarii de la Dunare recolteaza la fel de multi sturioni ca si pana acum. "Ce prohibitie, dom""le, asta-i o tampenie a alora de Bucuresti! Adica de ce sa nu pescuim cand este peste foarte mult? Ucrainenii pescuiesc, da? Bulgarii pescuiesc, da? Noi suntem mai fra- ieri?", spun cu of pescarii. De altfel, si la vanzare se vede ca lucrurile nu s-au schimbat. Un kilogram de sturion costa intre 100.000 si 150.000 de lei vechi.

CANTARUL Nici unul dintre pescari nu are cantar de piata, cu greutati. E simplu. Ala nu poate fi masluit prea usor. Toti au in schimb cantar cu arc. Si toti, fara exceptie, il au masluit. Manevra e banala, dar merge doar pentru cantitati mari. Resortul cantarului este scurtat la capat, astfel ca de la trei kilograme in sus se intinde mai mult si arata o greutate mai mare. De-asta vand pestele cu sacul. Cantitatile mici nu le pot manevra. Ca sa dovedeasca buna-credinta in fata clientilor, multi pescari au un bidon de doi litri si ti-l cantaresc in fata: "Vezi ca nu te pacalesc? Hai, cumpara!". Convinsi si nu prea de corectitudinea afisajului metalic, multi cumpara.