Romania la sosea - Tam-tam printre legume autostopiste

Intre Urziceni, Slobozia, Constanta, pe drumul ce duce spre mare, s-a infiripat un razboi mut, pe alocuri rece, intre taranii care-si muncesc "cu mana lor" leguma cu care ies la margine de asfalt si speculantii care "cumpara de-a gata totu’" si vin sa le ia vadul. Clienti putini, profit "ioc", una peste alta, situatia-i naspa.

Primele cuvinte: "Nu prea merge treaba, avem zile cand nu vindem mai nimic, altele cand scoatem si noi un ban, iar daca ma gandesc la munca pe care o incep de prin martie, cand pun rasadurile, si banii pe care-i scot vara... ce sa? Traiesc de pe o zi pe alta!". Un zarzavagiu din Movilita, loc recunoscut in zona pentru o improvizatie de piata postata pe laturile soselei, cufundata in gunoaie si incropita de sateni sub aripa ingaduintei primarului, care "nu le cere socoteala" si-i lasa sa faca si ei "un ban". Ultimele cuvinte: "Uitati-va la mainile mele, sa vedeti cum sunt de crapate de munca si uitati-va si la ale aluia, care vine aici sa vanda langa noi, care nu face decat sa ia dintr-o parte si sa vanda-n alta... pai e corect?!". Decis sa poarte faclia dreptatii, sateanul turuie cum nu se poate injurii si argumente bazate pe ce stie el mai bine, adica mai mult pe proptelile bunului-simt, decat pe cele ale legii, contra vecinilor de taraba "escroci". Insa pe la colturi, ca sa nu iasa "taraboi". Asa, pe soptite: "Iar noi nu putem sa tinem pretul din cauza lor!". Tanti Niculina e calma, adeziunea la grupul rasculat de cultivatori si-o marcheaza indeobste doar prin simplele-i acte de prezenta, e satula de "barfe". Musca din bucata de paine cu pateu, a carei cheltuiala nu si-a scos-o "inca" din negotul legumelor pe ziua de azi si se margineste sa spuna ca mai continua sa iasa "cu rosiile din gradina in strada", intrucatva pentru propria-i consolare si mai mult experimental. Caci "bani ioc": "tiganii-s multi, clientii putini si nici vara..." nu-i una tocmai manoasa. De partea cealalta a baricadei, un barbat cu trup in exces hranit si dinti poleiti refuza categoric si intr-un mod usor agresiv sa-si pledeze cauza: "Ce-ntrebi, domn’e, ce-ntrebi? Ca facem ce vrem si vindem unde vrem!". La urma urmei, ii priveste.

TIPIC. Drum spre mare mobilat cu toate accesoriile estivale: porumb, pepeni si legume

"S-A RISIPIT VANZAREA!". E soare, e drum spre mare, pepeni, porumb si lubenite formeaza fundalul peisajului pana hat, in zare. Insa si aici, printre negustori, se lasa cu bosumflare: "De cand au iesit astia cu IVEC-urile, care aduc pepeni si-n Bacau, si peste tot, se simte la vanzare. Ca omu’ se duce la piata si cumpara de acolo, io n-am mai vazut clientii mei care veneau si-si umpleau portbagajul cu pepeni de la mine!". Consecintele: "Nu-mi mai convine sa ma duc pana-n Dolj, de unde iau kilogramul de pepene cu cinci mii, si sa vin aici si sa nu-l pot vinde cu opt. Saptamana viitoare plec in piata, in Obor", se lamenteaza Maria, sateanca din Sinesti, in timp ce povesteste despre golul zilelor din "ast an" si cel din buzunare. Asezate de-a valma pe muchia soselei, fructele specifice sezonului stau "neatinse de nimeni pe ziua de azi" si intre o spusa: "s-a risipit vanzarea aia!, s-a risipit vanzarea!..." si alta: "degeaba ne lasa primaru’ fara sa avem punct de lucru, degeaba!", au cel mult un singur scop. S-o scoata din pepeni.

ANTISEPTIC. Catel, pisic si un apicultor, traind pe toata perioada verii intr-o rulota

DULCE CA MIEREA, PUTINA CA... In mai pleaca cu albinele la "salcamul unu", taman la Vatra, langa Turnu-Severin, apoi la "salcamul doi", in Arges, iar apoi la "salcam trei", in Fagaras. Asta-i ultima descindere, langa campul de floarea-soarelui, in apropiere de Slobozia. "Credeti ca mierea se face usor?", intreaba femeia stupar, mai mult retoric. "Nu se face usor!", raspunde tot ea, tot mai mult retoric. Sonoritatea dura pe care o da cuvintelor ii face atat de bine, incat mai rosteste o data: "Credeti ca mierea se face usor?...". Ei bine: "Nu se face usor!". A se scanda silabele: "Nu se fa-ce u-sor!". Iar vanzare... catusi de putin. "Din pasiune" isi omoara timpul cu apicultura, "din pasiune" doarme in rulota trei luni pe an, "din pasiune" vrea sa mearga la emisiune si sa spuna ea despre "situatia apiculturii din Romania, ca pe vremea lu’ Ceausescu costa un kil de miere cat doua de zahar, acu’ e un kil de zahar", din pasiune sta si vinde la sosea, din pasiune vrea sa vanda la sosea. Totul din pasiune.

NEMULTUMIRI
"Uitati-va la mainile mele, sa vedeti cum sunt de crapate de munca si uitati-va si la ale aluia, care vine aci sa vanda langa noi, si care nu face decat sa ia dintr-o parte si sa vanda-n alta... pai, e corect?!" - un satean

SAFTEAUA

Nu poti iesi in strada tam-nisam si sa mai si ai pretentia unei pricopseli, asa, cu una, cu doua! Corcoduse mari si parguite, corcoduse de marime mica si neparguite, corcoduse pe alese si pe culese, rosii, verzi, musai aciuate langa marfa unor zarzavagii mai de soi, si-ntr-un loc cat de cat filmabil. Altfel... "hai, ia la cinci mii cate vrei, sa-mi faci si mie safteaua!". Are "cin’spe" ani si-i lehamita de haladuiala zadarnica prin "tot 23 August", de tam-tam facut de dragul tam-tamului si de atata "ghinion". Asa ca si-a pus si ea cutia la drum, langa o mana de satence, doar "nu le deranjeaza". Mai bolboroseste din cand in cand ceva, in timp ce un turist, doi se apropie de ea: "nu vreau, mai, nu vreau!"... paguba-n ciuperci!