Romania manga - Bautura pe datorie

Ca sa poata supravietui, carciumarii din Oltenita dau bautura pe dato-rie. Acest lucru le convine de minu-ne localnicilor, carora nu le stau prea multe zile banii prin buzunar. Cititi si: Viata stoarsa dintr-un pahar

Ca sa poata supravietui, carciumarii din Oltenita dau bautura pe datorie. Acest lucru le convine de minune localnicilor, carora nu le stau prea multe zile banii prin buzunar. Orasul fostului locatar de la Cotroceni Ion Iliescu este impanzit de bodegi plictisite, unde se consuma bere la halba si coniac ieftin.

Plictiseala, miros de tei si un vant care mangaie frunzele din copaci. Acesta este decorul unei zile obisnuite la Oltenita. Nu e inca ora pranzului si terasele sunt deja deschise. De la gara, prin centru si pana la piata sunt carciumi la tot pasul.

GARA. Una dintre cele mai vechi se afla chiar la BIG. Ca orice oras, si Oltenita are un asemenea loc, mostenire de pe vremea comunismului. Locul nu atrage prin lux, ci prin mirosul de mici. Cativa mosnegi asteapta rata ca sa plece la tara. Trag de o bere la halba, iar pe fundal se aud micii care se parjolesc pe gratar. "Flacau, mai ada o halba!", striga unul dintre meseni, in timp ce mananca insa cu pofta cativa mititei. "Nu pot sa bag in gura fara sa beau. Am venit cu niste rasad de rosii la piata. Mai trebuie sa astept pana pleaca autobuzu’, asa ca stau si eu ca boieru’ la carciuma, ca m-am saturat de atata sapa", spune batranul. Atunci cand vorbeste cu tine iti acorda atentie maxima. Nu uita de halba cu bere, pe care o tine strans de toarta, ca si cum cineva ar vrea sa i-o traga de sub nas. Cu cealalta mana isi scarpina barba sura. "Eu sunt de la Spantov, taica, si a venit apa peste noi. La mine in curte n-a ajuns, dar pe sor-mea a luat-o cu totul. Nu mai are nimic saraca. Acum trebuie sa punem bani si sa ii facem casa, ca altcineva nu are cine sa o ajute", se descarca batranelul in varsta de 73 de ani. La el in sat toata lumea il stie drept Bidoaie, dar numele sau real este Niculae Balea. Spune ca nu prea merge la carciuma. "Am vin acasa si in fiecare dimineata ma duc cu o cana de doi litri la butoi. Nu ma apuc de treaba pana nu o beau pe toata. Sar peste obiceiul asta doar cand mai merg la biserica. Taica, nu e bine sa te duci beat in calea Domnului", marturiseste meseanul, care a mai golit o halba cu bere. Ospatarul este tot timpul pe faza si il serveste imediat cu una plina. "Iti mai livrez ceva, tataicule?", intreaba cel care are grija de clienti, dar mosneagul il potoleste stramband din nas. Carciuma de la BIG seamana mai degraba a peron, unde taranii din jurul Oltenitei isi petrec timpul pana cand pleaca spre casa.

COMUNISTII. Dupa ce pornesti spre centru, la vreo 20 de metri, pe partea stanga, iti sare in ochi o alta carciuma. Pe geamuri sunt insemnele comunismului, secera si ciocanul, iar localul, deschis de curand, se numeste "La nea Nicu", in semn de pretuire pentru defunctul dictator. Fata de BIG, lucrurile sunt un pic altfel. Nu este vorba despre o carciuma obisnuita, ci mai degraba de un club de biliard. Inauntru sunt doar cativa pustani care stau cu berea in mana. Nu stiu prea multe despre Ceausescu. Abia invatau sa mearga atunci cand a venit Revolutia. Unul dintre ei se crede mai filozof si puncteaza in timp ce se uita cu un aer superior spre peretii tapitati cu pozele fostului dictator. "E cam ciudat ca aici, in orasul lui Iliescu, avem o carciuma a lui Ceausescu, dar bine ca nu e a lui Basescu!", spune tanarul, moment in care ceilalti colegi pufnesc in ras. Numele localului a fost ales de patroana, Amelia Borus, o femeie din Constanta, care si-a pornit afacerile tocmai in Oltenita. Adevarat centru comercial, ce dracu’!

PONT. De fapt, in orasul de pe Dunare, cine vrea sa porneasca o afacere profitabila isi deschide rapid o carciuma. Succesul este garantat. Chiar daca nu traiesc deloc bine, orasul fiind la pamant din punct de vedere economic dupa ce Ion Iliescu i-a lasat loc lui Basescu la Cotroceni, oltenitenii sunt mari devoratori de bere si seminte de floarea-soarelui. Aproape ca nu e crasma unde sa nu se gaseasca "bomboane agricole". "La nea Nicu" se bea foarte putin. Locul este vizitat mai mult din curiozitate, fiecare oltenitean fiind atras mai degraba de numele afisat de firma de care s-au agatat deja cateva panze de paianjen.

SALARIU. Vlaicu castiga lunar cate 500 RON

MAHALA. La Oltenita, daca vrei sa ai carciuma plina in permanenta, chiar si la prima ora, trebuie musai sa dai pe datorie. Cu caietul sub tejghea, carciumarii noteaza fiecare paharel dat celor ce nu au bani decat in ziua in care postasul suna la usa cu ajutorul de somaj sau cu pensia. O bodega cu mare cautare printre cei trecuti de prima tinerete este Remzy. Aflata pe unul dintre bulevardele centrale, carciuma reprezinta locul de intalnire a fostilor muncitori din santierul naval si turnatorie. Acum s-a ales praful de tot. In aceasta perioada, cel mai cautat produs este berea la halba, care nu costa mai mult de 1 RON. "Zece mii dai, zece mii face", spune unul dintre meseni. Vasile Dogaru il cheama si vine zi de zi la Remzy. Bea "pe caiet" si plateste cand ii vine pensia. A lucrat toata viata la santierul naval. "Pana sa ma pensionez nu am venit niciodata aici. Aveam alt vad, la Pitigoi, langa Pompieri. Ma intorceam cu bicicleta de la serviciu si ne opream acolo. Nu mergeam doar eu, ci toti muncitorii din santier", isi aminteste olteniteanul, care nu uita sa ii injure pe cei care au dus de rapa locul unde a muncit toata viata. La o alta masa e circ mare. Un cetatean mai tuciuriu, plin de sudoare, bea halba dupa halba. Abia a sosit de la tara si o asteapta pe nevasta-sa sa vina de la biserica. "Haide fa, cat ma tii aici? Ce ai stat la biserica pana la ora asta? V-a zis popa bancuri? Ma tii nemancat pana la ora asta?", se da el in spectacol. Este o strategie prin care incearca sa isi faca nevasta sa nu isi dea seama ca este deja beat. Nu are nici o sansa. Femeia il cunoaste de atatia ani si l-a invatat. "Taci, Doamne iarta-ma, din gura! Ia si mie un bidon cu bere si hai acasa sa iti dau sa mananci, jigodia dracu’", il potoleste ea.

VECINI. Scandalul dintre cei doi ii deranjeaza pe ceilalti clienti, care sunt prinsi la o partida de rummy. "Bre, nea Gogule, ai baut o bere si te-ai imbatat? De cand ai venit aici nu mi-a mai intrat nici o carte. Acum te certi cu nevasta-ta si nu pot sa ma concentrez deloc. Lasa-ne dracu’ in pace si du-te acasa ca m-ai enervat", rabufneste Doru, dupa care arunca cu placa pe masa, nervos ca a mai pierdut inca o mana. Are fruntea plina de riduri si de suparare mai cere 100 de grame de coniac Unirea. Carciumarita il serveste imediat, nu inainte de a-l lua la misto. "Ia, ma, si bea, ca poate te misti mai cu talent." Nu este la primul paharel, iar acest lucru il afli din rumenul obrajilor. Are si ochii rosii, dar nu stii daca e de la bautura sau de la atata privit in piesele de rummy. Nu suporta ca sa il urmareasca cineva cand este la masa, asa ca eventualii spectatori sunt alungati cu o simpla privire.

CLASIC. Batranii nu isi schimba obiceiurile si raman indragostiti de berea la halba

CAPAT. Zona cu cele mai multe carciumi este la Piata Centrala. Discoteca seara, pizzerie pe timp de zi si nenumarate bodegi cu gratare care parca sfaraie in gol. Rar vezi cate o fleica de carne aruncata pe ele. Aici gasesti cea mai ieftina bautura, dar si cei mai multi betivi. Trimisi la piata dupa o legatura de patrunjel, multi olteniteni ajung sa bea la carciumioarele din zona. Unii dintre ei fac lucrul asta de dimineata pana seara. "Eu nu sunt beat, ci doar un pic afumat. Trebuie sa ma intalnesc cu cineva diseara, la 8, dar nu stiu locul. Stau aici ca sigur vine si el sa bea cu mine", se balbaie Goe. Are camasa cu guler inalt si spune ca are chip de actor de cinema. Il asteapta pe Marin, care trebuie sa ii schimbe niste robinete la instalatia de apa calda. Ii leaga o prietenie veche. "Am lucrat amandoi la turnatorie cand eram tineri si am ramas prieteni. De cand ne stim, numai aici venim. Nu tradam locul." Cea mai tare intamplare cu prietenul sau tot in jurul paharului se invarte. "Acum vreo 20 de ani am plecat amandoi la Chirnogi, un sat unde aveam un coleg. Ne-a chemat ala sa ne dea de baut ca era ziua lui. Am baut vreo doua vedre de vin in trei insi. La intoarcere, inainte sa trecem podul de peste Arges, ne-am oprit sa ne facem nevoile. Eram atat de beti, incat atunci cand ne-am urcat pe biciclete am luat-o inapoi, spre Chirnogi, in loc sa trecem podul spre Oltenita. Ne-am dat seama ca nu suntem pe drumul cel bun abia dupa ce am ajuns la intrarea in sat", povesteste olteniteanul, caruia i s-a facut dor de atmosfera din turnatorie. "Bai, nene, voi astia care sunteti tineri acum nu aveti minte deloc. Ce va trebuie, ba, sa va drogati? Beti, ma, pana cadeti sub masa, ma, ca nu patiti nimic, nu va face militia nimic. E amenda doispe mii! Ce dracu’ mai e doispe mii acum? O bere!", vorbeste betivul, luandu-si un aer peda-gogic. Pentru el, orice suma de bani se converteste in bautura.

BONDOC SERVESTE LA BIG

Tinuta ospatarilor de la terasa deschisa in fiecare vara la BIG este una ca la plaja. Iulian Vlaicu, un flacau care nu are mai mult de 1,60 metri, te intampina imbracat sumar. Papuci, sort si tricou visiniu. A debutat in meseria asta la Bucuresti, dar s-a intors la "vatra" dupa ce si-a dat seama ca tot mai bine este la mama acasa. De altfel, in Oltenita este o mica vedeta locala. Toata lumea il stie drept "Bondoc" si este o masinarie de bancuri. E mai vorbaret decat toti clientii sai la un loc. Mai are inca un coleg, dar nu se intalneste cu el decat atunci cand fac schimb de tura. "Avem un program ca in vise aici. Doua zile prestez eu, doua zile colegul meu. Ne intelegem perfect. Luna iunie o sa fie una de foc pentru noi. Toata lumea o sa vina la noi, pentru ca sefu’ o sa monteze un ecran cu plasma, ca sa urmareasca clientii meciurile de la Campionatul Mondial de fotbal", spune Iulian Vlaicu.