Vandalii

Transportul în comun. O realitate acoperită cu sute de mâzgălituri sau desene graffiti. În cazul fericit. Dar când vandalii trec de la "artele frumoase" la cele marţiale şi încep să dea cu pumnul şi să se uşureze pe tot ceea ce este de folosinţă comună e un coşmar. Luate la mână de şmecheri şi de huligani, autobuzul, metroul, trenul vandalizate sunt plătite din buzunarul fraierilor.

Cine ar vedea pentru prima oară în viaţa lui unui refugiu dintr-o staţie RATB nu şi-ar putea închipui defel că acolo ar trebui să se adăpostească un călător. Situat chiar în inima oraşului, mai avea un singur geam întreg, dar şi acela acoperit cu afişe, plus doi pereţi laterali mâzgăliţi până la ultimul centimetru cu carioca, şi maldăre de gunoaie strânse pe la colţuri. Paradoxal, coşul de gunoi era gol. Izul înţepător de urină te aruncă afară. Noaptea, beţivii şi aurolacii îşi uşurează vezica direct pe pereţii refugiului.


I LOVE YOU LUCICA!
Loc de descărcat nervii (sau vezica urinară) ar putea fi considerat la fel de bine însă şi autobuzul 141, pe care l-am luat din acea staţie.

Am abandonat rapid intenţia de a mă aşeza pe primul loc liber găsit. Atât scaunul, cât şi micul spaţiu din faţa lui erau acoperite cu un strat gros de coji de seminţe, suc vărsat, ambalaje de celofan şi pet-uri. Cum nimeni nu a îndrăznit să înfrunte mizeria, locul a rămas probabil liber până la capătul cursei.

Am găsit un loc pe un scaun acoperit cu mâzgăleli. Cu puţină îndemănare, din încrengătura de semne, puteai scoate o duzină de nume, câteva numere de telefon şi câteva combinaţii de cuvinte în engleză. Toate făcând referire la capacitatea de procreaţie a românului. Dacă asta nu era de ajuns, în dreapta, pe fereastra autobuzului, un îndrăgostit scrisese cu carioca "I love you Lucica". Declaraţie completată de un alt "artist" cu imaginea unui penis imens, chiar pe peretele de sub geam.  

La întoarcere, am ales tot un autobuz al liniei 141. Şi aici ca şi dincolo, pereţi şi scaune "decorate", mochete rupte care se transformă în "obstacole" pentru cei care nu sunt agili, geamuri opace de la atâtea zgârieturi, uşi cu probleme de funcţionare, fiindcă unii au ales să le deschidă cu piciorul şi mai ales murdărie lăsată în urmă de cei care au confundat autobuzul cu groapa de gunoi.
TREN COOL CU PERONUL PE STÂNGA
Desene "artistice" pe pereţi, panouri şi garnituri de metrou, semnul sigur că singura posibilitate de a se exprima al autorilor era carioca sau markerul.
Din staţia de metrou Unirii 2 poţi călători spre restul oraşului cu un tren "redecorate" cap-coadă de grafferi sau de bandele de cartier cu desene şi/sau tag-uri (etichete) cu originea cărora să se laude. Datul cu vopseaua pe trenurile Metrorexului li se pare trendy şi cool.

"Graffiti este o cultură, o formă de-a te exprima, trenurile astea arată mult mai bine acum", după cum încearcă să-mi explice un mai tânăr companion pe peronul de la Gara de Nord. Cu o condiţie: să ai mână, idei... să ai talent. Două staţii mai încolo, pe la Politehnică, un domn se declară sceptic la intenţia acestor lucruri: "Dacă ei consideră asta artă, înseamnă că nu au pus mâna pe o carte în viaţa lor sau nu au intrat vreodată în vreun muzeu".


BOMBA ECOLOGICĂ, LA PERONUL 1
Primul lucru pe care îl simţi după ce te-ai urcat în acceleratul Bucureşti - Braşov este mirosul infernal ce răzbate din toaleta vagonului. Utilizatorii au "marcat" cu excremente aproape toată toaleta, ratând cu precizie vasul de wc. Mizeria completează însă de minune instalaţiile sanitare care au mai rămas şi fac casă bună cu oglinda spartă. Ajuns în compartimentul unde aveam bilet, am timp totuşi să mă contrazic vreo câteva minute cu vecinii de drum. Cum plăcuţele cu numere fuseseră şterpelite de mult, fiecare se aşează în ordinea sosirii. Eu, fiindcă sunt întârziat, primesc prin consens general locul de la uşă. Poziţie destul de incomodă din cauza acelei "bombe biologice" de la capătul culoarului şi din cauza curentului de pe hol. După semnele pe care le avea pe ea, uşa fusese cândva "automatizată" cu lovituri de pumni şi picioare ca să se deschidă-închidă. Cum în prezent se mai închide doar pe jumătate, frigul şi mirosul urât fac legea în cupeu.

Drept compesaţie, beneficiez, în schimb, de un loc pe canapeaua cu mai puţine tăieturi. În concluzie, mai puţine şanse să fiu tras în "ţeapă" de vreun arc sau vreun alt obiect me­talic care iese prin pânza făcută zdrenţe. În schimb, de mizerie avem parte în mod socialist cu toţii. Fie sub forma cojilor de seminţe şi resturilor de mâncare, fie a ambalajelor care au fost ascunse între despărţiturile canapelei sau poate a draperiilor, acelea nefurate încă, şi care după petele galben-maronii pe care le prezintă, fuseseră folosite probabil pe post de serveţele de masă. După Predeal-Azuga, vagonul s-a umplut de răcnete de oameni pe cale să moară în chinuri. Nimic deosebit, comunică între ei răgnind chiar dacă stau la jumătate de metru unul de celălalt.
CINE PLĂTEŞTE NOTA DE PLATĂ?
Recent, un grup de suporteri care se îndreptau spre Stadionul Dinamo au făcut praf un tramvai al liniei 34, undeva între Piaţa Sudului şi Lizeanu. Confraţii lor de la Steaua au pus la "pământ" un vagon remorcă de pe linia 25 pe Şoseaua Progresului. Pe la începutul anului, şase băieţi de cartier au devastat o garnitură de metrou ce aştepta în staţia Griviţa. CFR-ul înregistrează pierderi datorită vandalizărilor pe absolut toate rutele şi toate trenurile, cele personale fiind şi cele mai afectate.  

În teorie, cel prins asupra faptului este obli­gat să plătească distrugerile pe care le-a făcut. Realitatea este cum nu se poate mai diferită: RATB a avut de la începutul anului trecut şi până anul acesta, până în august, 2.229 incidente de vandalism soldate cu distrugeri semnificative. Câţi huligani au fost prinşi? Condu­cerea RATB recunoaşte că are deschise circa 50 de procese contra acestor indivizi. Câţi şi-au recunoscut vina şi au plătit pagubele pentru a nu se ajunge la proces? Doar 9 persoane din 2.229 cazuri.

Aceeaşi poveste la CFR: până la 31 august 2009 se înregistraseră 2.826 dosare întocmite pentru distrugere. Dintre acestea 56 au fost rezolvate, plafonul despăgubirilor încasat de regie de la vandali fiind de 5.502 lei. Din pier­de­rile totale suferite până la aceeaşi dată de 468.371 de lei. Pe de altă parte, conducerea Metrorex re­cu­noaş­te cazurile de vandalism din trecut, dar susţine că "incidente soldate cu pa­gu­be materiale în ultimii 2 ani au fost două-trei şi se dato­rea­z­ă unor teribilisme ale adolescenţilor care consumă alcool". Curăţarea unui tren de me­trou atins de tuburile cu vop­sea costă aproximativ 9.000 de euro. Deci tre­nurile vopsite nu vor fi curăţate prea curând.  

După numărul celor prinşi în flagrant, prinde orbul, scoate-i ochii. Singura so­lu­ţie găsită de regiile de transport: paza nonstop. RATB-ul a apelat la sprijinul Jandarmeriei, cu care coope­rează 24 de ore din 24. Metrorexul, la o firmă privată care face de veghe după acelaşi orar. Costurile se regăsesc în bilete. Vandalii ne costă de ne-ndoaie.