Viata intre ghisee - Si la coada, si cu banii luati

Bucuresti. Anul 2006, luna dedicata francofoniei. Intre blocuri, oamenii stau la coada ca sa dea bani. Isi pla-tesc abonamentele la televiziunea prin cablu. Un reality-show national.

Romania. Bucuresti, Piata Gorjului. Anul 2006. Luna dedicata francofoniei. Intre blocuri, oamenii stau la coada ca sa dea bani. In fiecare luna, aceeasi poveste. Uneori, coada ia forme surprinzatoare, ca un sarpe urias, incolacit in jurul catorva copaci, ocolind masinile parcate pe trotuar, destramandu-se spre intersectie.

Ce-ti trebuie ca sa te uiti la meciuri, la telenovele, la stiri sau la vreun film? Pai, inainte de toate, trebuie sa-ti cumperi un televizor. Dupa asta te duci frumusel la compania de cablu care si-a intins reteaua in blocul tau cu o copie de pe buletin, cu vreo 30 de lei noi si cu actul de proprietate al locuintei.

TIPU’ DE LA CABLU. Faci un contract, iar firma de cablu te anunta ca la data de cutare, la ora cutare, tipul de la cablu o sa-ti faca o vizita ca sa te conecteze. In ziua respectiva te invoiesti de la serviciu si te pui pe asteptat. Bineinteles, tipul vine cu o intarziere de cel putin doua ore, mai ceva ca personalul de Pietrosita. Dupa ce-ti gaureste cel putin doi pereti si iti mai percepe o taxa, esti fericit, ai cablu si multe canale pe care sa zappezi seara, dupa ce te-ai intors de la serviciu. Si dupa asta? Ei bine, dupa asta trebuie sa platesti abonamentul lunar, ca sa nu vina acelasi tip, care ti-a gaurit peretii, sa-ti taie fericirea. Dar nu e asa de simplu sa platesti. In Militari, de exemplu, trebuie sa-ti pierzi vreo doua ore din viata in fiecare luna pentru a ajunge in fata unei casierii.

Coada la plata cablului din Militari o bate in lungime si in lentoare pe cea de la lumina sau pe cea de la politie. In zilele cele mai putin aglomerate, codoiul nu scade sub 20 de metri lungime. Luni dupa-amiaza ne-am asezat si noi la coada. E tocmai momentul cand lumea iese de la serviciu si in drum spre casa se opreste sa mai cumpere o paine, un kil de cartofi, sa mai plateasca o factura. Coada are vreo 30 de metri si nu pare sa se miste prea repede. De fapt nu se misca deloc, dar chiar deloc. Din locul unde ne-am asezat noi si pana la apartamentul modificat in care functioneaza "centrul de incasari" sunt vreo 15 metri, dar coada ocoleste dupa colt, trecand prin fata unei intrari de bloc, asa ca asteptarea e inselatoare. Poti crede ca ai doar 20 de persoane in fata, cand, de fapt, mai sunt inca 40. Langa coada e un gardut care imprejmuieste cativa copaci si pe care batranii abonati se pot odihni.

DE PLICTISEALA. Dupa cinci minute, in spate se asezasera alte cinci persoane, dupa zece minute, coada inaintase cu aproape o jumatate de metru. Ca sa treaca timpul, nenea din fata se pregatea sa-si bata recordul la jocurile de pe mobil. Doamna din spate insa nu avea mobil si cauta un subiect de conversatie cu vecina. Dupa alte zece minute inaintasem inca o jumatate de metru si doamna din spate nu mai avea nici un subiect de conversatie. In lipsa, incearca o revolta in grup. "Da’ de ce merge asa greu nu pot sa inteleg, doamna?", se adreseaza ea vecinei care devine brusc interesata, pentru ca, am aflat mai tarziu, o batea un pantof si statul in picioare era un adevarat chin. "Nu stiu, doamna, dar sunt niste nenorociti. Profita de tine, ca n-ai ce sa faci, ca-ti trebuie cablu si internet. Si, cum ploua, a si cazut cablul. Chiar ieri a cazut internetul si de-abia seara a mers iar", ii raspunde femeia fierband in propriii pantofi prea stramti. "E bataie de joc! Trebuiau sa deschida dracului mai multe ghisee ca sa incaseze abonamentele. Am stat luna trecuta, intr-o sambata, doua ore la coada asta si era cald rau, nu ca acum. Acum e bine", continua femeia, multumita intr-un fel ca macar are conditii omenesti de stat la coada. Si conversatia lor se opreste aici, lucru ciudat, pentru ca la o coada in fata unui ghiseu de stat se protesteaza mai mult si mai indarjit.

OBOSEALA. In lipsa unor banci, rabdatorii telespectatori se odihnesc pe unde apuca

POPASURI. Dupa inca 20 de minute ajungem la colt, adica mai parcurgem trei metri, suficienti insa pentru a estima ca pana la intrare mai sunt vreo 20 de persoane. In casierie nu se intra oricum. Mai intai e un fel de balcon inchis cu ferestre de termopan. Acolo intra cate trei persoane, care se opresc in fata unei usi pe care e lipit un anunt prin care clientii sunt rugati sa ia aminte ca sediul e dotat cu aer conditionat. Daca treci si de aceasta usa, supliciul e aproape gata, te afli in fata unor functionare care-si plimba rapid degetele pe niste tastaturi slinoase.

Pana una-alta, apare un nou motiv de enervare pentru platitorii de televiziune prin cablu. O doamna crede ca a descoperit una din cauzele incetinelii: cei care platesc mai multe facturi odata si ii face semn cu cotul domnului de langa ea, cu care se cunoaste mai de mult. Un batran numara facturile pe care vrea sa le plateasca: sunt vreo zece. Adica omul plateste cablul pentru toata scara de bloc in care locuieste. E clar pentru oricine ca pe femeie o cuprinde enervarea pe masura ce-l priveste pe pensionar invartind facturile. Si cu toate acestea, printr-un efort urias care i se poate citi pe chip, se abtine. Poate ca are de gand sa faca scandal atunci cand vor ajunge la ghiseu si omul va incerca sa plateasca a doua factura. Dupa alte 25 de minute am reusit sa parcurgem cei sapte metri pana la usa in spatele careia adia aerul conditionat. Acolo, aplecati peste ghiseu, numarand banii, abonatii la televiziune, internet si telefonie, zambeau transfigurati.

"STATI SA VA FAC LEGATURA!"

PIATA GORJULUI. Casieria e asezata intr-un loc "ideal" pentru asteptatul pe timp de vara: la umbra Ajunsi la redactie, am cautat un numar de telefon al companiei. Pe site-ul firmei exista un singur numar pentru "sugestii si reclamatii". Dupa ce am sunat o jumatate de ora, am incercat sa gasim un alt numar, pentru ca linia era mereu ocupata. Am gasit in cartea de telefoane un alt numar si am inceput iar sa sunam. Dupa vreo zece incercari ne-a raspuns un robot care ne-a rugat sa asteptam, apoi ne-a pus o muzica de camera calmanta. Din cand in cand, robotelul isi cerea scuze repetand obsesiv ca un operator ne va prelua. Dupa vreo cinci minute, s-a intamplat minunea: am reusit sa-i explicam unui operator problema, dar vocea ne-a dat alte doua numere de telefon, de la "secretariat", sa incercam acolo. Am sunat la ambele numere, dar amandoua erau ocupate. Dupa 20 de minute de incercari ne-a raspuns cineva. I-am povestit de coada, dar operatoarea ne-a spus ca am sunat la un departament care nu ne poate ajuta in aceasta problema, apoi ne-a indicat sa sunam la marketing. Am cerut un numar, dar l-am primit pe primul, acela la care telefonaseram, fara succes, o jumatate de ora. I-am spus ca acolo nu raspunde nimeni si s-a milostivit sa ne faca ea legatura. A raspuns o alta persoana, careia i-am povestit inca o data de coada la cablu. Am cerut sa ne faca o legatura la marketing, dar acolo nu a raspuns nimeni. Dupa ce telefonul a sunat cinci minute degeaba, legatura s-a intrerupt. Dupa o jumatate de ora de stat cu receptorul la ureche, n-am reusit sa trecem de cateva operatoare si sa vorbim cu cineva dispus macar sa asculte.

SCRIETI-NE Asteptam mesajele dumneavoastra, cu povesti adevarate despre cozile la care ati stat, pe adresa redactiei, la numarul de fax: 021/318.20.22, pe forumul ziarului sau pe e-mail: lacoada@jurnalul.ro. Cele mai interesante mesaje vor fi publicate in Jurnalul National.

VA URMA In ziarul de luni cititi despre calvarul celor care stau la coada pentru o pensie de boala.