"Anii mei - bogatia mea"

De cinci ani a fugit de zgomotul si caldura sufocanta a Bucurestiului, aflandu-si astampar intr-un orasel de la poalele Bucegilor. A lasat totul in urma, alegand altceva, un mod de viata cu totul diferit. Asa este Marina Voica... blanda, blanda, dar si cand o apuca o nebunie...

DOAMNA PENTRU RUSI. Marina Nikolskaia Aleksandrovna! Deoarece, la 19 ani, s-a casatorit cu un roman, nimeni nu a apucat sa-i spuna asa, desi i-ar fi placut!

OLE. Isi facea singura rochiile, pentru ca nimeni nu se incumeta la o asemenea treaba migaloasa!

TINUTA. A facut multi ani gimnastica sportiva, ceea ce s-a putut vedea de-a lungul timpului prin prezenta ei deosebita!

Imediat ce am coborat din masina am zarit-o langa fereastra, asteptandu-ne, toata plina de zambete. Se spune ca trebuie sa atingi o anumita treapta a intelepciunii pentru a nu-ti fi rusine cu varsta pe care o ai. Si Marina Voica da la o parte aste cochetarii inutile, cum le numeste. "Nu imi este jena sa spun ca am implinit 68 de ani, pentru ca anii mei sunt bogatia mea!" In vreme ce vorbeste, ochii nu ii stau locului nici o secunda. Spun si ei multe, daca stii sa-i asculti. Sa-i privesti. Niste ochi migdalati, asa ca ai tatalui ei, barbat din rasa mongolo-tatara. "Seman mult cu tata, cu neamul lui. Sunt oameni blanzi, dar ai dracului. Mama era o frumusete gruzina. Parintii mi-au oferit o educatie, m-au indrumat in viata. Nimeni nu cred ca m-a invidiat vreodata pentru talent, ci pentru acesti minunati parinti pe care i-am avut."

MARINKA. Marina Nikolskaia, pe numele de fata, s-a nascut si a copilarit in orasul Ivanovov, unul din vechile orase ale Rusiei. Tatal era inginer mecanic, la o fabrica de textile, iar mama Marinei lucra ca tehnician chimist. La Ivanovov a facut Marinka - asa cum o alintau parintii - scoala primara si liceul. Pe la vreo opt ani a descoperit ca este in stare sa cante, ca are voce. Si, cand era singura acasa, se apuca sa cante pana cadea jos de oboseala. Dar asta nu a avut nici o legatura cu scoala de muzica la care au dat-o parintii, atat pe ea, cat si pe Aleksandr, fratele ei mai mare cu sapte ani. "Era o scoala paralela cu cea obisnuita pe care trebuia sa o fac. Invatam vioara si pian. Nu-mi placea, era obositor. Ieseam de la o scoala si trebuia sa merg la alta. Dupa patru ani am renuntat." O cunoscuse pe Elena, o spanioloaica ce avea o voce fermecatoare. De la ea a invatat tot felul de cantecele in spaniola. Iar in Lolita Torres - actrita pe care a vazut-o in filmul "Varsta dragostei" - si-a gasit modelul. "Eu nu am facut canto. Nu cred in scolile ce te invata sa fii artist. Talentul, daca exista, il cultivi singur."

IUBIRI SI MUZICA. La 18 ani a plecat la facultate, la Moscova. Are diploma de economist. De altfel are si carte de munca de la ADAS, cu o vechime de un an si jumatate. In facultate l-a cunoscut pe Marcel Voica. "Erau atatea fete frumoase acolo. Nu stiu cum de ma remarcase pe mine... eram uratica..." Nu numai ca o zarise, dar chiar s-a insurat cu ea. Si asa, Marina a repetat soarta mamei ei, venind vreo 2.000 km, din Rusia in Romania. S-a stabilit la Bucuresti, a venit apoi momentul lansarii la TVR si inceputul carierei in muzica usoara. A fost o lansare "la momentul si locul potrivit". Tocmai aparuse televiziunea. Sigur, pentru noi, cei de azi, a avea un televizor este normal. Pe atunci era un lux. Marina venise cu televizorul din Rusia, fiind una din putinele persoane din Bucuresti care avea, pe vremea aia, asemenea aparat sofisticat. "O singura aparitie ma transformase intr-o mare vedeta. Mergeam pe strada, oamenii ma opreau sa stea de vorba cu mine, ma aratau «uite-o pe Marina». Venisem cu ceva nou, cu o mutrita proaspata, cu tinerete." La 26 de ani l-a cunoscut pe Viorel, barbatul care "a furat-o" de la Marcel pentru a se insura cu ea. Au trait impreuna 20 de ani. In plina tinerete, Viorel a murit subit, iar Marina a ramas singura.

CELE DOUA MARINE. A avut o viata tumultuoasa, dupa cum marturiseste. Astazi putea sa-i fie bine, maine - sa se darame totul in jurul ei. "In mine exista doua firi, cea de artista, plina de viata, veselie, si una de toate zilele, obisnuita, Marina cea cu probleme banale..."

Ooops... pauza! Bibi, motanul, un personaj important in viata de azi a Marinei Voica, tocmai si-a facut loc, elegant, nimic de zis, la mine in brate. "Uita-te la el, vrea sa te cunoasca! E tare lipicios! Dar sa stii ca ma tradeaza, in fiecare noapte pleaca de acasa... Eh, ca orice barbat..." Plictisit, Bibi a acceptat, intr-un final, sa treaca in bratele stapanei.

Cu Bibi, cu muzica preferata, cu carti si noiane de amintiri, Marina se simte minunat. Traieste asa cum doreste. "Cand m-am mutat aici, oamenii credeau ca o sa fie o petrecere continua. Iar eu - nimic. Mi-am vandut masina, merg pe jos la piata si ma intorc repede acasa. Ma mai opreste cineva si ma intreaba: «S-a intamplat ceva, sunteti bine?» Mi-am dat seama ca oamenii cunosteau doar imaginea mea de artist, cantareata care raspandeste mereu veselie in jur. Sunt si eu om, am problemele mele. In plus, eu nu pot sa fiu optimista." De altfel, spune ca "optimismul este superficialitate, iar omul nu are dreptul sa fie optimist, pentru ca viata este foarte grea si trebuie sa fii vigilent, mereu pregatit sa nu ratezi momentul bun. Sa stai la panda". Sigur, poarta speranta in suflet, dar nu optimism. Ca nu e bine.

NON, RIEN DE RIEN... Nu regreta nimic. Pentru ca a facut ce i-a placut in viata. La Breaza si-a recapatat linistea sufleteasca. Asculta muzica, mai canta uneori - la castanietele primite de la Elena si la alte zeci cumparate de ea. Si nu gateste niciodata. De aceea, mai ofteaza din cand in cand dupa Kralina si Maria, dragele ei bucatarese pe care le-a avut in Capitala. Dar e multumita. Pentru ca nu stie sa se plictiseasca.

O KARENINA

"Sunt pasionala. Am talentul de a suferi ingrozitor de mult, ma chinui necontenit, la mine totul e «drama si tragedie». Si numai de asta am avut parte. Cand aveam asemenea momente, imi spuneam, am doua variante: fie ma sinucid, fie astept sa-mi treaca. Pana la urma reuseam sa ma linistesc, ca doar nu ma arunca nimeni de pe planeta. Imi ziceam, ce se poate intampla mai rau decat sa mor? Mor! Si? Toti murim!"

BELEAUA

"Nu e nimic frumos in iubire. Cu firea mea, pasiunea in dragoste ma tine 6-7 luni. Nu mananc, nu-mi mai prieste nimic. Este o boala, o belea. Nu zic, e frumos sa fii indragostit, dar trece. Si nu se poate pune baza pe iubire. Mai ales daca traiesti intens, asa cum traiesc eu"

RESPECTUL

"In viata poti sa ai sau nu noroc. E loterie. Cred ca cel mai valoros lucru este respectul din partea oamenilor. Si sa ai un tel ca sa poti lasa ceva in urma ta. Eu m-am fiert in propriul sos. Nu am imitat pe nimeni, nu m-am modelat dupa nimeni. Am luat sfaturile si lucrurile bune, ce am considerat ca este potrivit pentru mine"

BLANDA…

Si cum spune... "sunt blanda, linistita, comoda, dar cand ma apuca o nebunie, ma minunez si eu ce pot sa fac". In urma cu vreo opt ani a mers la concertul Pulp din Londra. "Nu ma cunostea nimeni, am facut ce mi-a trecut prin cap. Mi-am luat o bere si, doua ore, cat a durat concertul, am stat in picioare, cantand tot timpul. M-am intors cu 1.500$ mai putin in buzunar, dar mi-a placut. Mi-am facut damblaua." S-a plimbat prin Londra, s-a pozat cu celebrele limuzine, a fost la Muzeul Madame Tussaud, unde i-a intalnit pe Hitler, Ayrton Senna, Dracula. Si, la iesire, vrand-nevrand, a trebuit sa se traga in poza si cu... Terminator. Din ceara, desigur.