Homeopatie Supermanul octogenar

"Vindecati si de cancer? Da!" Medicul dr. homeopat Gheorghe Dumitru Bungetzianu vindeca de plamani, de fiere, de lesin si mancarimi, de arsuri intestinale sau eruptii epidermice, de lene si de ameteli. Doar de noroc in dragoste si faliment, nu.

Un coleg, sper sa nu se supere ca mi-am permis sa-l numesc asa, mi-a spus de omul care se da cu parapanta la 88 de ani si a scapat si de cancer. Gogonata rau, zic. O fi batut brusc o rafala de vant si l-a prins cu umbrela deschisa. Cat poate sa cantareasca un batranel fara o bucata zdravana de colon?

Haide, dom’le, ca-i prea de tot, ia sa-l vedem pe asta care spune basme si sa-i tragem un perdaf. Asa l-am cunoscut pe supermanul octogenar care ne-a lasat cu gura cascata. Nu numai ca "s-a dat" cu parapanta, dar a si schiat constant pana acum cativa ani si a urcat pe munte. Nu pana cand n-a mai putut, ci pana in momentul in care nu a mai avut cu cine. N-o fi facut excese, n-a baut, n-a fumat etc. Explicabil. Valabil, daca socoti lunile petrecute pe front drept un regim normal de viata. Cu dormitul pe pamantul inghetat, cu popota de campanie care niciodata nu ajungea cand era nevoie de ea, cu mortii si ranitii care se perindau prin fata si mintea doctorului.

In timpul marsurilor lungi, 110 km in doua zile, avea mereu alaturi hoarde de paduchi nervosi care se dezmortisera de la caldura trupului in continua miscare. Pamantul in schimb era bocna si caii se cracanau pe ghetus de cadeau sub apasarea samarelor. 17, Vanatori de munte. Batalionul unei arme pe care dr. Bungetzianu o considera distinsa, in care a cunoscut adevaratul spirit de camaraderie si a avut revelatia nivelului la care pot ajunge relatiile interumane. Bla, bla. Texte. Fraze d’astea mai inseamna ceva pentru foarte putini, dar unul dintre ofiterii ingrijiti de el i-a ramas prieten si tovaras de ascensiuni pe intreaga viata. Doi camarazi de front, la apus, pe culmea muntelui, nici Sven Hassel nu poate spune mai frumos.

HOMEOPATIA. Cam prin anul I de medicina a inceput sa aiba sangerari la o nara. Asistentul de la curs i-a bagat fierul inrosit in nas si l-a cauterizat. Dupa o saptamana a inceput sa-i curga sange din nara cealalta. Cand i-a apropiat iarasi cauterul amenintator de nas, asistentul i-a zis: "Uite, mai baiete... De fiecare data cand o sa ai probleme, eu tot asta o sa-ti fac. De ce nu incerci un tratament homeopat?". Asta a fost scanteia.

Intors de pe frontul din Crimeea, dr. Bungetziau a prins o specializare in Italia, unde, in particular, a urmat si cursuri de homeopatie. In dupa-amiezile cand n-avea treaba la spital fugea la seminarii (?). Pana la pensionare a facut in paralel medicina alopata si homeopata, dupa care s-a dedicat in intregime tratamentelor "blande". Le-a numit astfel dupa ce l-am intrebat daca vindeca si de cancer: "N-am facut o statistica exacta, dar, in principiu, am obtinut aceleasi rezultate ca si colegii mei, alopatii. Diferenta este ca tratamentele din medicina traditionala sunt mult mai agresive cu rezultate secundare puternice si de nedorit".

Evident, nici medicul Bungetzianu nu face minuni. Cazurile fara speranta raman fara speranta, dar cele pentru care se gaseste remediu evolueaza in conditii mai "omenesti". De fapt, medicul nostru cauta sa intareasca organismul in lupta cu boala si nu sa atace cauzele afectiunii. Ca un fel de vaccin. La usa cabinetului este o coada infernala, pentru ca oamenii stiu ca n-au sa fie refuzati. Cei care au mancarimi in palma, intre orele 14:00 si 15:30, si care au fost dati afara cam de prin toate policlinicile prin care au trecut, cu explicatia "Mofturi, stimabile!", gasesc in el un om care sa-i ajute. Pentru fiecare face un studiu amanuntit, intr-atat de atent incat patru frati, cu aceeasi boala, au primit tratamente diferite. Fiecaruia dupa preocupari, regim de alimentatie, nivel de stres si mai stiu eu ce altceva. Un dosar de informatii de caciula.

TIMP LIBER. Doua zile pe saptamana, timp de 12-13 ore, este bataie la el la consultatii. Prefera sa stea o zi intreaga la cabinet ca sa aiba mai apoi vreme pentru cercetare, pentru revista la care este redactor-sef (Homeopatia), pentru cartile pe care le scrie. Nu are nevoie de timp liber. Oricum nu ar avea cu cine sa si-l petreaca. Este singurul supravietuitor dintre membrii fondatori ai Societatii Romane de Homeopatie, infiintata in 1948.

Fiul sau, fost inginer de aeronave, locuieste in Germania si il viziteaza cand poate. Raritatea se compenseaza cu evenimente. Anul trecut au zburat cu parapanta. Un prieten al fiului sau i-a luat la Ghimbav. L-a instruit un minut pe doctor, i-a pus in spate 20 de kilograme de echipament si au zburat. "E o senzatie divina! Au mai atenuat-o doar suisurile si coborasurile repezi care-mi tulburau stomacul." De 21 de ani e vaduv. O data pe saptamana ii intra in locuinta un cuplu care vede de treburile casei parintesti. Doar trei sferturi din parterul vilei sale cu etaj au mai ramas in proprietatea doctorului. De restu’ a avut grija regimul trecut. Acelasi care l-a condamnat la un an si sase luni de inchisoare cu suspendare.

Isi pastrase pistolul sperand ca va avea prilejul sa vada Romania scapata intr-o zi de comunisti si ar fi dat o mana de ajutor. Anii au trecut, luminita de la capatul tunelului se stinsese, a luat pistolul si l-a aruncat intr-o pubela. A doua zi a ridicat capacul tomberonului si fierul era tot acolo. L-a luat din gunoi si l-a azvarlit dupa o grinda a podului. Niste "prieteni" l-au denuntat ca ascunde aur. Au venit cu detectorul de mine si i-au rascolit toata casa si podul. Trei saptamani, atat el cat si sotia au stat in arest. Copilul se hranea cu ce-i aducea diriginta, si ea mama.

Si-acum scena de film: asta micu’ s-a dus la posta si i-a trimis telegrama lui Ceausescu! (cica pe vremea aia, pentru asa mesaje era pret promotional cu 50% reducere). Doua geci de piele s-au prezentat instantaneu, au cercetat si le-au dat drumul sotilor Bungetzianu, urmand sa fie judecati in stare de libertate. "Dusmanul poporului" a avut parte de un avocat cu sclipiri care a cerut o expertiza balistica. La tragere, culasa a cazut, gloantele s-au imprastiat pe pardoseala, iar vechitura s-a facut farame faramite. Un an si jumatate cu suspendare a fost pomana curata!

SINGURATATE MULTUMITOARE. "Nu ma apasa ca sunt singur. Ba chiar, dupa ce primesc vreo vizita prelungita la cateva zile, rasuflu usurat." Intr-o camera zac mormane de carti si materiale documentare. Unele dintre acestea au folosit la elaborarea a 600 de pagini de "Materie Medicala Clinica Homeopatica", primul volum dintr-o serie de patru sau cinci care vor urma. Teancuri de reviste Homeopatia, la care este redactor-sef, li se alatura. O lupa cu lanterna se odihneste peste multe hartii, probabil cursuri pe care le preda la "postuniversitara" de homeopatie sau studentilor de la o universitate particulara. Probabil unii dintre ei se intreaba "ce cauta fosila in sala". Probabil cei care n-ar avea vreodata curaj sa urce-n cer si nu-si vor deschide niciodata aripile sa zboare.

LINIA-NTAI

"De multe ori eram in linia intai. Comandantul isi cauta un punct de observatie sus pe deal, iar eu coboram cu personalul medical si spitalul de campanie in valea luptelor. Era greu pentru brancardieri sa coboare dupa raniti si apoi sa-i urce la loc pe cota" - Gheorghe Dumitru Bungetzianu

MERIT

Doctorul Bungetzianu a fost decorat cu cea mai mare distinctie acordata necombatantilor din razboi: "Crucea Regina Maria"

Specialist pneumolog, specialist homeopat, prof. dr. doc.

Laureat al Premiului "Victor Babes" al Academiei Romane

Presedintele de onoare al Societatii Romane de Homeopatie

Membru fondator al societatii mentionate, singurul care astazi mai traieste

NOROC

Din Crimeea, Batalionul 17 Vanatori de munte a fost trimis spre zona Kerci. Sanitarii se deplasau ca de obicei in coada formatiei, cu ambulantele cu raniti si carutele cu echipament medical. S-au oprit inainte de trecerea ultimului pod spre aria luptelor. De medicul Bungetzianu, asezat pe o piatra spre odihna, s-a apropiat un furier si i-a inmanat ordinul de transfer catre o alta unitate. Doctorul si-a strans cele cateva efecte personale si a luat drumul catre noua destinatie, lasandu-si in urma camarazii. Despre nici unul dintre ei nu se va mai afla nimic, niciodata.