Ion Iliescu, in amintirea postasului sau de la Iasi

Pe ploaie, frig sau caldura torida era o prezenta certa pe strazile orasului. Vesnic inhamat la o tolba imensa, pe postas il recunosteai de la o… posta. Sapca, uniforma de postav eleganta, o geanta roasa, lustruita pe toate fetele si bocanci solizi, cu talpa rezistenta. In Iasiul anilor ’70, un astfel de "personaj" ii aducea corespondenta lui Ion Iliescu, pe atunci prim-secretarul judetului, la locuinta sa din Copou - o casa de protocol obisnuita.

La 75 de ani, Vasile Zvoristeanu nu-si tradeaza fosta meserie. Maruntel cum e, nu zici ca in patru decenii de serviciu a inconjurat de cinci ori pamantul. Zilnic cate 15 kilometri, atat ii iese socoteala. Pe cea mai grea ruta, fosta Strada Karl Marx, acum Lascar Catargiu, locul unde locuiau si locuiesc inca oamenii de vaza ai orasului, doctori, profesori universitari, juristi, intr-un cuvant, oamenii bogati ai Iasiului, cel putin in corespondenta.

Un calcul simplu arata ca, in patru decenii de activitate, nea Vasile, cum ii place sa i se spuna, a carat in spate aproape 500 de tone de plicuri, ziare si reviste, cat greutatea a circa 30 de TIR-uri pline cu marfa. Dintre zecile de tolbe pline cu ravase, Vasile Zvoristeanu a descarcat cateva si la locuinta lui Ion Iliescu. "Cel mai bogat in corespondenta era de departe profesorul Rusu, chirurgul de la Spitalul de Neurochirurgie. Lui ii duceam in fiecare zi cate 20 de plicuri si tot atatea reviste", povesteste venerabilul pensionar. Si pe adresa domnului Iliescu sosea mereu cate ceva, insa in cantitati mai mici, mai mult plicuri venite din judet de la oamenii ce-i adresau fel de fel de cereri, dar si cate-o revista. "De Sarbatori era un adevarat calvar. Domnul Iliescu primea o multime de felicitari. Avea abonament la Scanteia si la revista Munca, cum aveau toti oamenii importanti ai partidului. Multe din cele primite de el erau triate inca de la gara si indreptate catre Casa Patrata, acolo unde era sediul Comitetului Judetean de Partid. Eu nu faceam altceva decat sa duc acasa restul", isi aminteste nea Vasile.

SUPARARE. Cand statea de vorba cu "domnul Iliescu", si asta se intampla de cateva ori intr-o luna, tanarul prim-secretar il intreba daca are probleme cu serviciul, cum o duc cei din familia sa, copiii, rudele, ori ce greutati intampina pe "ruta" sa zilnica. "Era un om de treaba, se vedea dupa cum ii trata pe oamenii de rand - se oprea la fiecare sa le asculte pasurile si necazurile, cu toate ca, presupun, avea si el destule pe cap", subliniaza nea Vasile. Batranul postas spune ca pe atunci ar fi putut profita de pozitia domnului Iliescu insa nu a indraznit sa-l roage vreodata ceva. Acum i-ar trimite macar o scrisoare, dar stie sigur ca nu ajunge la el. "Sunt suparat pe domnul Iliescu doar pentru faptul ca a recunoscut Moldova de peste Prut atunci cand era presedinte si pentru ca nu s-a ocupat suficient de soarta pensionarilor. In rest, e bine asa. Alt presedinte mai bun, nici ca am fi putut avea, va spun eu, ca am atata experienta de viata", a mai precizat Vasile Zvoristeanu. In anii cat a functionat in serviciu, nea Vasile a primit aproape de la toti prim-secretarii ce s-au perindat la sefia judetului cate-un bacsis mic, o gustare frugala, sau, in cel mai "rau" caz, o vorba buna, cum a fost in cazul domnului Iliescu. De baut insa, n-a baut niciodata. Colegii de serviciu erau terorizati atunci cand isi lua concediu. Acestia ar fi trebuit sa-i tina locul si toti stiau ca el are corespondenta cu cea mai mare "greutate" si ca-si face munca pe cea mai "secetoasa" ruta a orasului.

POPULAR. Dupa atatia ani de activitate, postasul s-a retras in casuta sa modesta de pe strada Sararie, unde isi oblojeste picioarele trudite, cuprinse de reumatism. "Nici acum nu stau un minut degeaba, ma misc prin curte, prin casa, merg in oras, aproape zilnic". Umezeala si gerul indurat in atatia ani de serviciu nu aveau cum sa-l ierte. Ca pensionar are un venit modest, insa se descurca, si e mandru de respectul pe care i-l arata tinerii postasi. Insa perioada care i-a marcat definitiv viata este cea in care Ion Iliescu a fost prim-secretar la Iasi. "S-a vorbit destul dupa 1989 si se stie ca Iliescu era o figura populara in Iasul anilor ’70. Eu ii stiam si programul - dimineata, pe la 7:00, o masina il ducea la Casa Patrata apoi, daca nu era prea ocupat, se intorcea acasa, pe la ora 14:00. Manca aproape de fiecare data cu sotia, doamna Nina, uneori isi schimba si hainele. Cand avea timp mai zabovea pe afara, la o vorba cu vecinii, sau chiar cu mine, daca ma nimeream pe acolo, ca nu era deloc cu nasul pe sus... In alte dimineti pleca pe jos, fara a fi insotit de cineva si cobora dealul Copoului pana-n piata. Vorbea cu oamenii care se plangeau uneori ba ca un pret e prea mare, ba de una, de alta. Stiu ca insista uneori ca taranii sa mai lase din pret, sa fie multumiti cumparatorii. In schimb, doamna era un picut mai tacuta si nu se amesteca in treburile domniei sale. Avea grija tot timpul sa fie imbracat la patru ace", isi aminteste nea Vasile.

Batranul postas spune ca de-a lungul anilor s-a infiripat o legatura extraordinara cu abonatii. "Le aduceam in casa vesti, si bune si rele. Oamenii radeau ori plangeau, dupa situatie, insa, neindoielnic, in timp, se atasau de noi. Asa m-am apropiat eu in 4 ani si de Ion Iliescu, care era un prim-secretar deosebit fata de ceilalti prin modul de a aborda oamenii, de a asculta si de a fi politicos cu fiecare in parte".

TOLBA
"De Sarbatori era un adevarat calvar. Domnul Iliescu primea o multime de felicitari. Avea abonament la Scanteia si la revista Munca de partid, cum aveau toti oamenii importanti ai partidului. Multe din cele primite de el erau triate inca de la gara si indreptate catre Casa Patrata, acolo unde era sediul Comitetului Judetean de Partid. Eu nu faceam altceva decat sa duc acasa restul"

PROGRAM
"Manca aproape de fiecare data cu sotia, doamna Nina, uneori isi schimba si hainele. Cand avea timp, mai zabovea pe afara, la o vorba cu vecinii, sau chiar cu mine, daca ma nimeream pe acolo, ca nu era deloc cu nasul pe sus... In alte dimineti pleca pe jos, fara a fi insotit de cineva si cobora Dealul Copoului pana-n piata" - Vasile Zvoristeanu

"MA AJUTA CU MULTE"

BILANT. In ziua in care l-am vizitat, postasul sarbatorea 15 ani de la pensionare Batranul Zvoristeanu a fost activ o viata. Si astazi are grija de gradina sa ca de ochii din cap. Inca de iarna isi procura din piata semintele pentru insamantarile de primavara. Isi asaza grijuliu uneltele curatate si unse cu ulei in magazie si toata iarna le verifica, le admira tacticos. Dar chiar si cand e frig afara isi gaseste de lucru prin casa. Repara cate ceva, se ocupa de aprovizionare, daca mai trebuie alimente merge si face piata. Ce mai, e gospodarul familiei, cum am spus, face si treburile sotiei care e bolnava (cardiaca), prepara chiar si mancare. Vasile Zvoristeanu e iubit de intreaga familie si chiar de vecini pentru corectitudinea sa. Toata lumea il stie in Sararie, cartierul unde locuieste ca omul care i-a carat corespondenta celui mai cunoscut om politic de pana in 2005. "Avea momente cand era foarte dur. Si eu eram vigilent, o data i-am facut observatie ca portarul de la vila sa de protocol nu-si face datoria si de a doua zi l-a dat afara. Avea mare incredere in mine, ma asculta si ii placea sa ma asculte. Dar era si foarte prudent in ce priveste securitatea sa. Ma ajuta cu multe, cumparam portocale si muschi tiganesc de la cantina partidului. Am reusit sa-mi cumpar locuinta din Sararie in care am stat cu chirie. E casuta micuta si frumoasa. Dar acum valoreaza miliarde.