Omul-bomba / A dezamorsat munitie echivalenta cu cateva bombe atomice

Sange peste tot. Inima unui copil care inca misca se vede in corpul despicat de explozia unui proiectil. Capete zdrobite, corpuri mutilate, ochi pur si simplu spulberati. Bucati de trup azvarlite la zeci de metri distanta si incarcate apoi in cosuri de nuiele, ca acelea in care carnea este dusa la piata dupa sacrificarea animalelor.

Astfel de imagini a vazut la serviciu, in 20 de ani de munca, nea Costica Cararusa, cel mai experimentat specialist pirotehnician al tarii. Barbatul de 57 de ani a avut mereu in fata ochilor imagini de cosmar, mai crunte chiar decat cele din filmele de groaza. In crangurile pline de munitie neexplodata ale Moldovei, acolo unde s-au intamplat de-a lungul anilor zeci de nenorociri din cauza tonelor de obuze si bombe abandonate, dar ramase active din timpul celor doua razboaie mondiale. In timpul carierei sale, Cararusa era cel chemat sa constate, apoi sa dispuna evacuarea zonei si dezamorsarea munitiei la fata locului sau in poligoane speciale. Tot el este cel care a salvat vietile a sute de oameni, desi, din pacate, au fost si cazuri in care i s-a cerut ajutorul prea tarziu.

LA CUTREMUR. Piro-tehnicianul poate fi considerat un erou postbelic. Pentru ca a luptat cu moartea de unul singur, in clipe de pace. Cararusa este cel care a coborat printre daramaturi la cutremurul din ’77. Alaturi de cel mai bun cascador al Romaniei, rapus in incercarea de a-i salva pe cei prinsi intre betoane.

Atunci, barbatul a incaruntit. Iar de albit, a albit la vederea grozaviilor din anii ’80, cand a trebuit sa constate decesul a opt copii spulberati de o bomba in comuna nemteana Bara, unde a avut loc cel mai teribil accident cu munitie de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Putea fi si martorul unui carnagiu intr-o comuna ieseana, daca nu se intampla o nenorocire "mai mica". Cativa copii se duceau cu ditamai bomba la scoala, tinand-o intr-o flanea. Dar au scapat-o pe drum si a explodat... Altminteri, ar fi mers cu ea in plina scoala si ar fi pierit, poate, zeci de copii. Si lui Cararusa i s-a intamplat sa treaca razant pe langa moarte. Tarziu, cu putin inainte de a se pensiona, schijele i-au zburat degetele de la o mana intr-un accident stupid, produs, culmea, tocmai cand ii invata pe altii cum trebuie sa manuiasca munitia veche in poligon. "Ce am patit eu nu e nimic. Avem imagini filmate cu copii, dar va garantez ca nu va puteti uita, atat sunt de cumplite. Sunt pur si simplu de neinchipuit", marturiseste Cararusa.

DESTIN. Interesanta este si povestea vietii lui Constantin Cararusa pana sa ajunga sa practice o meserie atat de periculoasa. Avea cativa anisori cand cativa copii din comuna natala s-au jucat cu niste proiectile gasite intr-o groapa din cimitir. El a fost insa precaut si i-a indrumat sa se pazeasca. A salvat poate astfel primele vieti. Dupa gimnaziu a intrat la Scoala Militara din Pitesti, pe care a terminat-o in 1971. Apoi a fost repartizat la Centrul de instructie al Comandamentului de Protectie Civila de la Ciolpani. Pe langa actiuni de instruire, a trebuit sa mearga si la interventii specifice protectiei civile, in cazul a tot felul de calamitati - inundatii, alunecari de teren, cutremure ori incendii. "In 1973, centrul s-a mutat la Garnizoana Mihai Bravu, unde am contribuit si eu la bunul mers al lucrurilor", spune Cararusa. Insa, cand deapana amintiri, nu poate sa nu se intoarca la cutremurul din ’77: "Imi aduc aminte ca atunci interveneam greu cu buldozerele si fel de fel de instalatii de iluminare, acordand ajutor si la stingerea incendiilor. Am fost aproape de acel mare cascador care, incercand sa salveze un om, a cazut de la 20 de metri inaltime de pe ruinele unui bloc de pe Calea Victoriei. Si tocmai pe el nu l-a mai putut salva nimeni..."

BOMBE. Cararusa este mandru ca l-a avut ca dascal pe colonelul Gheorghe Marinescu, un adevarat profesionist in domeniu. A invatat despre toate felurile de munitie, pentru ca a fost indemnat sa faca un curs de specializare in pirotehnie. Asa a ajuns numarul unu in domeniu, desi nu a facut scoala sau armata la geniu. In 1980 a venit la Iasi, la Inspectoratul de Protectie Civila si acolo a ramas pana la pensionarea din anul 2001. "Baza materiala a fost si este rudimentara peste tot si nu s-au facut prea multe dotari pentru recoltarea ori dezamorsarea munitiei, adica pentru punerea la adapost a munitiei neexplodate. In zona Moldovei este foarte multa, de toate tipurile, pentru ca aici au avut loc lupte comasate, iar dupa ce populatia a fost evacuata s-au facut depozite de tot felul de explozivi si armament existente la acea ora", a explicat Cararusa. Din acest motiv, in cele doua decenii in care a lucrat Cararusa, au avut loc mereu accidente, soldate cu 2.716 de victime. Au fost raniti si subofiteri, si civili, iar pirotehnistul a participat la actiuni organizate in aproape toate localitatile Moldovei, dar si in Ardeal. Practic, a intervenit in 18 judete si a neutralizat munitie cat sa incarce o garnitura de tren cu 100 de vagoane. Munitie echivalenta cu cateva bombe atomice. A vazut tot felul de imagini dure, dar spune ca cele care ii vor ramane pregnant in minte pana la sfarsitul vietii sunt cele din 1987, cand patru copii din comuna ieseana Totoiesti au fost atinsi de explozia unei bombe. Atunci a vazut inima unui copil care inca batea, desi trupul era despicat de schije.

IRONIE
"La cutremurul din ’77 interveneam greu cu buldozerele si fel de fel de instalatii de iluminare, acordand ajutor si la stingerea incendiilor. Am fost aproape de acel mare cascador care, incercand sa salveze un om, a cazut de la 20 de metri inaltime. Si tocmai pe el nu l-a mai putut salva nimeni"

PERICOL
"Nu s-au facut prea multe dotari pentru recoltarea ori dezamorsarea munitiei neexplodate. In zona Moldovei este foarte multa, de toate tipurile, pentru ca aici au avut loc lupte comasate, iar dupa ce populatia a fost evacuata s-au facut depozite de tot felul de explozivi si armament"

DEVOTAMENT
"Ca sa fii pirotehnician, trebuie nu doar sa fii foarte bine pregatit din punct de vedere teoretic, ci si sa poti sa actionezi cu hotarare si incredere. Iar increderea vine din profesionalism. Au existat si momente de epuizare fizica, si de depresie, dar nu am vrut sa renunt" - nea Costica Cararusa

DIN SECRETELE PROFESIEI

"Ca sa fii pirotehnician si sa faci ce am facut eu trebuie nu doar sa fii foarte bine pregatit din punct de vedere teoretic, ci si sa poti sa actionezi calm si cu hotarare, cu precizie si incredere. Iar increderea vine din profesionalism", spune el. Desi la prima impresie poate parea o profesie spectaculoasa, sacrificiile pe care le faci in viata sunt mari: "Am fost ani intregi oaspete in familie, dar sotia m-a inteles. Au existat si momente dificile, cand ajunsesem in stare de epuizare fizica si in prag de depresie, iar sotia mi-a cerut sa renunt la meserie. Dar nu am vrut si am continuat". Cararusa este dezamagit ca cei din fruntea tarii nu fac nimic pentru protejarea oamenilor care lucreaza in domeniul protectiei civile. "In Occident se actioneaza cu mijloace moderne, pe cand noi nu avem nici macar o amarata de asigurare in caz de invaliditate", aminteste el. Mai mult, desi si-a riscat tot timpul viata, el are o pensie mai mica decat cea a unui ofiter care si-a desfasurat intreaga viata intr-un birou. Insa este multumit, si asta pentru ca a trecut prin toate cu bine si cu credinta in Dumnezeu. "Pentru ca am crezut si m-am rugat am fost atentionat chiar si in sedintele de partid. Dar am continuat sa-mi fac cruce inainte de a interveni, am continuat sa cred in Dumnezeu si sunt sigur ca am avut parte de o protectie divina, pentru ca am simtit-o", a marturisit Cararusa. Acum, desi pensionar, inca e solicitat, pentru ca a fost si ramane cel mai bun in domeniul sau, desi vin si altii, mai tineri, din urma. Il cheama cei de la firmele de constructii, de demolari, cei care organizeaza focuri de artificii ori care au nevoie de tot felul de studii. Este cunoscut in intreaga tara ca fiind specialistul numarul 1 in dezamorsari. FITILE. Reprezentantii Inspectoratului National pentru Situatii de Urgenta confirma ca, la nivelul tarii, 80% din dotarea necesara interventiilor este mult depasita fizic si moral. In judetul Iasi, autoritatile se chinuie de cativa ani sa cumpere un dispozitiv de detectare a munitiei neexplodate aflata la adancime, dar ofertele venite din strainatate le-au dat toate planurile peste cap, posibilitatile financiare locale fiind insuficiente.