x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Viata mea e un roman Pescuitorul de vise

Pescuitorul de vise

01 Iul 2004   •   00:00

Din copilarie Sylvain visa sa pescuiasca crapi uriasi. A venit anul trecut la un concurs in Delta. A prins un crap de 20 kg si de bucurie n-a vrut sa se mai intoarca in Franta. Dunarea l-a vrajit cu meandrele ei.

RADU TUTUIANU

Un barbat puternic, vanjos, cu dinti sanatosi si zambet larg, cu ochi albastri de alsacian incuscrit cu neamul germanilor. Francezul din Strasbourg piloteaza o barca motorizata, patruland singuratic pe lacul Sarulesti. "De mic mi-a placut sa pescuiesc. In Alsacia, aveam Rinul si mergeam zilnic sa dau la peste. Am crescut pe malul apei", povesteste Sylvain. A urmat cursurile Scolii Americane de Comert din Strasbourg, pe care a absolvit-o cu rezultate de exceptie. S-a angajat la o firma americana de comercializat sisteme de supraveghere. In scurt timp a devenit seful diviziei pe orasul Strasbourg. "Aveam un salar de 5.000 euro pe luna, conduceam cele mai scumpe masini. Ma imbracam cu cele mai scumpe haine. Cand lucrezi in vanzari trebuie sa te ingrijesti de tinuta, sa stii cum sa te vinzi mai bine", povesteste francezul cu ochi de cristal. S-a saturat insa sa mai traiasca in snobism si a ales sa vina in Romania. S-a refugiat in Delta Dunarii, langa Periprava.

Dezamagit de prieteni

Inainte de a pleca din Franta, Sylvain a incercat sa puna la punct o afacere impreuna cu cei mai buni prieteni ai lui. Aveau o firma de import-export in care cei trei prieteni isi puneau speranta de a conduce propria lor afacere, independent de capriciile vreunui patron. Insa au aparut neintelegeri, se certau in privinta strategiei de marketing. Remetter a vazut ca n-o scoate la capat cu pretentiile prietenilor si s-a retras dezamagit ca nu poate sa duca la bun sfarsit o simpla afacere alaturi de cei mai buni prieteni. Firma americana a incercat sa-l readuca in staff-ul ei, dar Sylvain avea alte ganduri. Si-a amintit de cat i-a placut Delta Dunarii. Cu sase ani in urma, a fost pentru prima data in Delta, in vizita la un amic. De-atunci un ghimpe i-a ramas in inima. Voia cu orice pret sa traiasca dupa cum ii place: sa aiba grija de lacuri si de pesti.

Mama ii stia de mult patima

Prietenul din Romania, Robert Raduta, a prins momentul cand alsacianul plutea in deriva pe apele Rinului si l-a chemat la un concurs international de pescuit crap, pe lacul Sarulesti. "Faceam echipa cu un alt alsacian, Eric Braun, si el impatimit de Delta. Tin minte si-acum ziua aceea. Intr-o luni, am inceput sa prindem crapi pe la 5:00 dupa-amiaza si la 20:30 aveam deja 20 de crapi. A doua zi am prins un crap de 20 kg, adica aceeasi cantitate cu care Franta a castigat Campionatul mondial. Numai ca echipa Frantei prinsese 21 kg in 7 pesti. Noi am prins unul de 20 kg", spune francezul. Dupa asemenea succes, Sylvain s-a intors in Franta. Si-a anuntat familia ca vrea sa se retraga in Delta. Sotia s-a suparat, fiica l-a admirat. Iar mama l-a inteles, caci ii stia de mult patima. "Daca nu faci cat timp traiesti ceea ce vrei, ceea ce-ti place, atunci n-are rost sa te mai bucuri de viata", l-a sustinut mama.

Vechiul costum de pescar

Din trecutul sau in Franta, Sylvain si-a adus doar un costum de gala. Sacoul si pantalonii negri, camasa alba si pantofii netezi si lacuiti il prind de minune. Incheindu-si butonii, alsacianul isi aminteste de vremurile cand era director de vanzari, cand se intalnea cu importanti oameni de afaceri din Franta si Germania, carora le vindea sisteme sofisticate de supraveghere. A parasit zgarie-norii si limuzinele pentru o camaruta la parterul unei vile pe malul Dunarii. "Am venit sa traiesc in Delta. Nu stiu daca ma voi mai intoarce vreodata in Franta.

Oricum, ai mei si firma americana la care am lucrat m-au asigurat ca la intoarcere voi fi primit ca si inainte. Habar n-am cat voi sta aici", spune Sylvain. Deocamdata, considera ca malurile cu salcii, "le bleu Danube" (Dunarea albastra) cu crapii ei uriasi inseamna o avere mai scumpa decat salariul lui de 5 mii de euro/luna.

Fara ambitie

Sylvain Remetter s-a inteles cu Robert Raduta sa aiba grija de lacurile si luciurile de apa unde investitorul roman a concesionat activitatea de pescuit. Alsacianul se plange de mentalitatea pe care a intalnit-o in randul localnicilor. "Nu sunt ambitiosi, nu vor sa munceasca, sa respecte legea care e una pentru toti. Nu exista destui oameni intreprinzatori in zona Deltei Dunarii. Vor veni strainii sa investeasca aici si e pacat. Localnicii ar fi trebuit sa aiba deja obisnuinta de a scoate bani multi din Delta Dunarii. Dar nu au ambitie. Daca le spui sa creasca o floare, ei se ingrijesc doar de o singura floare. Nu vor incerca sa faca mai multe flori si sa scoata mai multi bani. Se multumesc cu putin", spune Sylvain.

IDEAL

"As fi regretat toata viata daca n-as fi venit in Delta sa raman atat cat imi doresc. Chiar daca ma intorc in Franta maine sau peste zece ani, stiu ca mi-am dus visul pana la capat" - Sylvain Remetter

CAPTURI

Lui Sylvain ii place sa pescuiasca insotit de cainele-lup, botezat Oca. Pleaca dimineata sau pe inserate cu barca motorizata si in 20 de minute ajunge la locul preferat. Intra cu prova in stufaris, se ascunde sub salcii, innoada pescareste franghiile de la pupa si prova, ancorand barca de stalpii batuti in mal.

Pentru ca administreaza luciurile de apa concesioante de prietenul roman, Sylvain patruleaza zilnic pe luciul apei, supravegheaza orice miscare de pe zona incredintata lui. "Am prins braconieri care foloseau navoade cu monofilament, periculoase.

Am avut noroc de Oca, m-a ajutat sa-i potolesc, sa le confisc uneltele de pescuit", povesteste francezul.
×
Subiecte în articol: franta delta viata mea e un roman sylvain