Salvatorul de vieti plange doar langa copii

Cristian Pandrea este la 34 de ani un om caruia spitalul i-a aratat deja toate fetele durerii, neputintei si bucuriei unui soldat al stetoscopului. Intre doua alarme date de sirenele de pe masina de ambulanta, medicul si-a amintit franturi din viata de roman a celui ce munceste in vecinatatea mortii.

Departamentul de Garda a Spitalului de Urgenta Floreasca este locul unde suferintele isi cauta alinarea si unde medicii stau minut cu minut fata in fata cu durerea. "Este locul unde vezi toate cele pe care poti sa ti le imaginezi, dar si mai multe", marturiseste medicul primar de medicina de urgenta Cristian Gabriel Pandrea. Are 34 de ani, din care mai mult de sapte petrecuti in Spitalul Floreasca. Aproape 500 de oameni trec in fiecare zi pe la Camera de Garda si aproximativ 100 dintre acestia reprezinta urgente medicale.

Pacientii din salvarile care ruleaza prin Bucuresti in tromba ajung de cele mai multe ori tot pe mainile medicilor din Camera de Garda de la Floreasca, doar putine dintr-o suta avand alta destinatie. Usile in permanenta deschise ale spitalului primesc orice om aflat in suferinta, iar dincolo de ele, haosul creat de vanzoleala oamenilor, fie pacienti, fie rude, se domoleste sub indemnurile purtatorilor de halate albe.

Sentimente tocite

Cristian Pandrea are doar cativa centimetri peste 1,80 metri, dar halatul alb si corpolenta ii dau statura unui barbat pregatit sa lupte pe front, nu printre flacoanele de seruri si medicamente. Vocea tunatoare il caracterizeaza pe omul invatat sa vorbeasca peste agitatia celorlalti si sa ia decizii in timp ce munceste. A vazut toate ororile spitalului si nu se codeste sa admita ca face parte dintr-o tagma de profesionisti cu sentimente tocite in fata unor lucruri care pe ceilalti ii emotioneaza: oase rupte, sange si umflaturi cat o gutuie. Cristian Pandrea spune ca exista o categorie de pacienti cu care nu s-a putut obisnui si care il vor emotiona pana la capatul zilelor din cartea de munca: copiii cu politraumatisme, cum sunt ei identificati medical, victime ale accidentelor rutiere, in mod special. Micutii ii dau fiori medicului, parinte al unei fetite de 6 ani, Maria Teodora.

Prioritati de "gardist"

Cariera lui Cristian Pandrea aproape ca se confunda cu istoria Medicinei de Urgenta infiintata cu doar doi ani inainte ca el sa absolve Facultatea de Medicina Bucuresti. "La inceput nu era decat o masa unde stateau rezidentii "urgentisti" si pe care era o placuta cu "Punct de triaj"", marturiseste medicul. Din ’98, sectia nou infiintata - o data cu disciplina medicala de urgenta in Romania - s-a mutat in locatia din cladirea noua a spitalului. Noua locatie, dotata dupa modele din afara, le-a conferit tinerilor medici, toti la inceput de cariera, dar si de disciplina, posibilitati de lucru, dar si mai multa autoritate. Cei 24 medici primari de urgenta de la Floreasca au toti varste intre 32 si 36 de ani si s-au adunat pe rand in aceasta sectie, invatand unii de la altii cum sa raspunda cu promptitudine la nevoie.

Cu fiecare pacient, zi, anotimp experienta tinerilor medici a crescut, iar sectia a inceput sa functioneze in mod real in scopul pentru care a fost creata: medicii preiau cazurile, acorda primul ajutor si trimit fiecare pacient spre medicul specialist cel mai potrivit. Atunci cand pacientul ajunge in stare critica, doua sunt prioritatile pentru Cristian Pandrea, ca pentru orice "urgentist": functiile respiratorie si circulatorie. Daca ele sunt in regula, medicii din Camera de Garda se asigura ca pacientul castiga timpul necesar pentru a primi ingrijiri din partea medicilor specialisti.

Amenintari si solicitari

Unul dintre cazurile cele mai mediatizate cu care s-a confruntat Cristian Pandrea a fost cel al lui Stefan Vrabioru de la Astra Ploiesti. In minutul 68 al partidei Rapid - Astra, fotbalistul de numai 23 de ani a suferit o hemoragie interna si a murit in drum spre spital. "Eram de garda atunci. Am facut resuscitare pentru aproape o ora (n.r. - procedura de resuscitare dureaza maximum 20 de minute). Era tanar si ne-am fi dorit sa-l salvam." Toata stradania a fost insa in zadar, iar medicul a trebuit sa faca fata unei presiuni uriase. A familiei fotbalistului, dar si a ziaristilor.

De multe ori, rudele celor adusi din Camera de Garda fac probleme mai multe decat pacientii. Medicii de aici sunt amenintati in toate felurile, agresati verbal si chiar fizic de cei care vor sa-si ajute rudele, dar nu stiu cum sa o faca.

In schimb, medicul are datoria sa ramana mereu in alerta si atent la nevoile pacientului. Si nu de putine ori, el este solicitat sa ajute chiar in timpul sau liber. "La inceput, cand inca eram rezident in spital si tocmai iesisem din garda, o femeie m-a luat din drum si m-a chemat pentru ca sotul ei facuse infarct." Cu timpul, medicul s-a obisnuit sa fie solicitat in cele mai diverse situatii.

Imbatranire prematura

Intre accidente de tot felul, rutiere cele mai multe, stopuri cardiace, ulcere si victime ale loviturilor sub tot felul de pretexte, tentative de sinucideri si alcoolisti, viata medicului din Camera de Garda curge cu o viteza accelerata, iar timpul se imparte intre toti cei care cer ingrijiri. Munca urgentistului este una stresanta si care te seaca de energie, iar Cristian Pandrea recunoaste ca se simte deja obosit: "La inceput, sotia a fost incantata cand am ales aceasta specializare, dar acum este de cu totul alta parere... Ajung prea putin acasa si atunci sunt obosit". Marturisirea capata tonul unei capitulari, iar vocea medicului are o rezonanta tocita de data aceasta. Medicii in care pacientii si familiile isi pun sperantele cand intra pe usa Spitalului de Urgenta au totusi limite. Cel putin fata de ei insisi. "Regimul de viata este unul incordat, de stres si riscam sa ne pierdem eficienta", recunoaste tanarul medic. Nimeni nu a prevazut, in schemele de angajare ale spitalului, cat timp poate sa ramana un medic in prima linie a luptei cu moartea.

Caz ciudat

"Intr-o zi eram cu doctorul Oprita (n.r. - seful Departamentului de Garda), cand in fata noastra o masina a lovit un motociclist. Motociclistul a zburat prin aer si a cazut lat pe spate. Doctorul Oprita a chemat prin telefon salvarea si eu m-am dus sa vad cum il putem ajuta. Numa’ ca asta si-a venit in fire, s-a ridicat, ne-a injurat pe limba lui si a plecat mai departe. Noi am ramas cu gura cascata si cu salvarea chemata" - Cristian Pandrea Medic

Contabilitate amara

Cea mai neagra statistica din activitatea unui "urgentist" este aceea a pacientilor care sufera stopuri cardiace. Din cauza timpului scurs pana acesti pacienti ajung pe mana medicilor, de cele mai multe ori, interventiilor sunt tardive. Pandrea spune ca, in cifre, sub 1% dintre pacientii victime ale unui stop cardiac care ajung inconstienti in Camera de Garda mai pleaca de acolo pe propriile picioare. Medicul compara aceste date cu rezultatele obtinute de specialistii din Seattle, unde rata de succes este semnificativ mai mare si spune ca diferenta este data de organizare. Facand contabilitatea seaca a raportului dintre bani si vieti salvate, medicul adauga cu regret: "Acolo, paramedicii ajung la un caz in 4 minute, la noi salvarii ii trebuie, in medie, 20 de minute. In plus, paramedicii au dotarea si pregatirea sa-i ajute pe pacienti in timp util. Si costurile nici nu sunt mari...".

Condamnat sa fie medic

Medicul joaca fotbal in curtea Liceului de matematica-fizica "Al.I. Cuza", unde a batut mingea si in copilarie, "in aproape aceeasi formatie". Cu undita ajunge in Delta in fiecare vara, macar o data. Este casatorit cu o colega de facultate. Desi era din alta grupa, Ioana Gabriela a decis sa mearga cu colegii lui Cristian in excursie la munte, iar acolo cei doi s-au imprietenit, iar in anul al VI-lea si-au jurat credinta. Ioana este astazi medic la Spitalul Colentina, Sectia de Boli Infectioase. Tatal lui Cristian Pandrea este medic veterinar, iar mama, chimist, a fost sefa laboratorului de la SANEPID. Atat el, cat si fratele sau au stiut "din clasa a IV-a" ca vor urma Facultatea de Medicina. In Spitalul Floreasca a intrat inca din copilarie, pentru ca aici lucra nasul sau. Examenul de admitere l-a dat in ’89, intr-o vreme cand Facultatea de Medicina era prestigioasa si la moda.