x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Viata mea e un roman Sluga fara simbrie - Un veteran de razboi a pierdut 10 ani din viata pentru o blasfemie

Sluga fara simbrie - Un veteran de razboi a pierdut 10 ani din viata pentru o blasfemie

de Ionut Dulamita    |    20 Feb 2006   •   00:00
Sluga fara simbrie - Un veteran de razboi a pierdut 10 ani din viata pentru o blasfemie

Bucatar la popota regimentului. Combatant pe front, unde s-a spetit la un tun mare cat doi soldati pusi cap la cap. "Prizonier politic" in inchisorile comuniste de la Craiova, Aiud, Gherla si in colonia de munca Poarta Alba. Asa suna viata unui barbat cu diploma de chelner.

Pensionar din 1982, Ion Dogaru nu pare sa-si gaseasca nici la 87 de ani linistea. Dupa ce a luptat pentru tara in al doilea razboi mondial, acum se lupta cu statul pentru o despagubire. Injura inversunat securistii care i-au rapit zece ani din viata, dar pastreaza "vorbe bune" si pentru justitia zilelor noastre. Cu o caciula tricotata in varful capului sta zi de zi aplecat peste mormane de hartoage pentru a obtine mai repede ceea ce i se cuvine si deplange o viata privata de libertate.

PRIETEN CU REGELE. Singurul baiat al familiei Dogaru s-a nascut in 1919 in comuna Adunati, langa Breaza. A fost botezt Ion, "nume de sluga". Asa spune el. Poate pentru ca a intrat la stapan inca de la o varsta frageda. In acele vremuri, oamenii de la sate ravneau la averile nemasurate ale ciocoilor, care se lafaiau "pe sute de mii de hectare de padure". La 10 ani, copilul Dogaru s-a aciuat ca "sluga" pe langa un negustor. Purta un cos cu alimente de la o cucoana la alta, pe o leafa buna. A schimbat negustor dupa negustor, pana a ajuns in Capitala. I-a furat ochii arta culinara si s-a trezit cu diploma de chelner. Pana pe la 17-18 ani a servit tot bogatanii, ca picol, in "marile restaurante" din Bucuresti: Lido, Athenee Palace si Cina.

Adolescenta l-a prins in Fabrica Costinescu din Sinaia, pe mosiile regale. Mihai I era atunci "mare voievod de Alba-Iulia". S-au imprietenit la toarta, o spune Dogaru, avand cam aceeasi varsta. Colindau impreuna padurile lui Carol al II-lea in fiecare duminica. "Am dat odata peste o batrana care strangea vreascuri uscate pentru foc. «Babusca, de ce furi lemne?», ii spune Mihai. «Lasa, maica, ca nu da voda cu tunul.» «Si daca te prinde?» «Si daca ma prinde, ce? El are copaci mari. Nu-i trebuie vreascurile astea.» Voda avea o masina decapotabila tare frumoasa. A pus lemnele pe bancheta din spate si a dus-o pe baba pana acasa."

RASARIT SI APUS. La 20 de ani a dat peste el inrolarea, in prag de razboi. Soldatul Dogaru a marsaluit doua luni pe frontul de Rasarit, pana la Nipru. "Apoi ne-am intors, ca se prapadisera tunurile si asteptam obuziere din Cehoslovacia." N-a stat degeaba nici in acest moment de ragaz. Colonelul sau l-a trimis degustator la Palatul Victoria, pe langa maresalul Antonescu. "Gustam din mancare, sa nu fie otravita." Cand au sosit obuzierele a plecat iar pe front, "ca se ocupase Crimeea". Ca bucatar la popota regimentului pana in Stepa Calmuca si inapoi. Incercuita de rusi la intoarcere, divizia lui a reusit cu chiu, cu vai sa se retraga cu bacurile pe mare. In amintirile batranului inca mai staruie lesurile sutelor de cai impuscati de nemti pe marginea apei, sa nu cada in mainile rusilor. "O iapa pestrita a scapat de la neamt. S-a frecat cu capul printre ceilalti cai pana si-a scos capastrul si a pus botul pe umarul meu. Asa m-a impresionat, ca, atunci cand a venit neamtul s-o ia, l-am alungat cu pistolul. Apoi am adus iapa in tara, pe apa."

Bacul l-a lasat pe tanarul militar in comuna Radu Negru din Constanta, unde a asteptat formarea trenurilor spre casa. S-au anuntat doua luni de concediu. "N-am stat decat doua saptamani. Incepuse razboiul impotriva nemtilor." Si-a pregatit ranita pentru frontul de Apus si a luat in primire un tun. "Ma pricepeam sa trag cu tunul asa cum ma pricep sa cant in biserica", rade batranul. Cand sa treaca Bratislava pe Dunare, soldatul-bucatar s-a poticnit. "Mie mi-era frica de apa, ca nu stiam sa inot. Si am luat-o calare pe pod." Pe partea cealalta: "Halt!". Un neamt il ochea cu pusca. I-a luat calul de capastru si i-a facut semn sa descalece. A ajuns in lagarul de la Pilsen, in Cehoslovacia. "Am stat acolo doar vreo 16 sau 18 zile, ca nemtii erau deja in dezastru." In ’45, soldatii americani au ocupat lagarul si au eliberat aproape 15.000 de oameni, printre care se afla si Dogaru. "Americanii ne tineau tot in lagar, ca nu erau decat campii in preajma. Sapam gropi pentru alimente, sa nu se altereze, si faceam instructie ca sa ne trimita pe frontul din Japonia." Dar, pana sa se incheie instructia, a luat sfarsit razboiul. Fostii detinuti de la Pilsen au fost urcati in vagoane si trimisi acasa.

DENUNT. "Auzeam: Parintele Poporului, Parintele Europei... A avut asta in pat toata Europa, de era parinte?" Batranul tremura de scarba cand vorbeste de Ceausescu. I-a ramas in minte o serbare a zilei de Sfantul Ion in casa fostei sotii, cand a comis cea mai mare greseala. Printre invitati era si o nepoata de-a lui, insotita de un locotenent-major. La rugaciunea de dinaintea mesei, sarbatoritul a scapat o blasfemie: "Tatal nostru Stalin, faca-se voia lui Churchill, ca bomba atomica sa explodeze intru imparatia ta. Painea noastra cea de sfert pe zi da-ne-o noua astazi si ne iarta noua conventia de armistitiu, precum si noi iertam toate talhariile voastre. Si nu ne mai duce pe noi cu vraja nasoala si ne ajuta sa mai trecem o data Nistrul. Truman, Stalin, Bomba atomica, Amin".

A doua zi, disidentul Dogaru si-a facut drum la Securitate. Locotenentul-major cu care chefuise devenise proaspat colonel, iar el urma sa infunde puscaria vreme de zece de ani. Primul an de detentie l-a petrecut la Craiova. "Aici a fost mai bland. Ieseam cate o ju-mate de ora pe zi la plimbare. S-au facut selectionari si m-au trimis in inchisorile de mare siguranta de la Aiud si Gherla", unde s-a "racorit" patru ani. Apoi, prizonierul Dogaru si-a reluat meseria de bucatar. In detentie, la colonia de munca Poarta Alba. Fierbea in cazan cate doua vagoane de carne pe zi pentru 24.000 de oameni. Detinutii isi dadeau sufletul in munci silnice la canalul Dunare-Marea Neagra. "Iarna, in pustia aia a Baraganului, unii n-aveau nici maiou pe ei, stateau doar in camasa si inghetau. Ii tranteau ca pe busteni in camion si ii aruncau in cuptorul de ars caramida de la Poarta Alba." Ion Dogaru isi vedea tacut de treaba la cazan si isi pazea spatele printre prizonierii cu pedepse de pana la 600-700 de ani. "Daca imi baga unul un cutit in spate, terminam cu viata de bucatar."

S-a eliberat din colonie dupa sase ani, pastrand pentru sine ura care il macina si acum. Nu a mai imbracat sortul de picol. "Mi-am scos carnet de sofer pe autobuz la Intreprinderea de Transport Bucuresti." A iesit la pensie in ’82, cu 27.000 km la bord.

DETINUTI-PAZNICI
"Din colonie plecau la canal ofiteri securisti cu brigazi de cate 124 de detinuti. Aveau grija detinutii sa nu se culce ofiterii, ca sa nu-i prinda aia mai mari ca nu au grija de ei"
Ion Dogaru
INDIGNARE
"Cand eram eu mic, mergeam zeci de mii de copii din comunele din Carpati la plantat brazi. Ceausescu a taiat 6 milioane de hectare de padure de brad. Cu ce drept?"
Ion Dogaru
HOTIE
"Intre Sinaia si Targoviste, in muntele Paduchiosu’, Antonescu a ingropat 480 de vagoane de aur, cu care Hitler platise benzina pentru razboi. Asta a cheltuit dobitocul de Ceausescu!"
Ion Dogaru

COJI SI FECALE
La Aiud, ghemuit pe grilaje de fier supraetajate, Ion Dogaru n-a stiut aproape trei ani, intre geamuri vopsite, cand era zi si cand era noapte. Oroare si crime. "Care nu ii convenea lor, il omora in bataie sau il executa." Prizonierii o duceau mai rau ca sobolanii, printre resturi de paine si fecale. "De multe ori mancam si excrementele oamenilor. Daca gaseai bucatele de cartofi prin mancare era ceva a-ntaia."

SANGE RECE
Batranul isi aminteste uneori de chipul aspru al primului brigadier pe colonie de la Poarta Alba. Un tigan solid, cu buze umflate si 750 de ani condamnare. "El avea drept de viata si de moarte asupra noastra. Ca omora zece, nu-l intreba nimeni." Intr-una din zile, o femeie civil i s-a adresat bucatarului. Il cauta pe primul brigadier. "I-am dat de veste si asta s-a dus la poarta inchisorii. Sase gloante a avut femeia, pe toate le-a tras in el. Abia apoi am aflat ca era sotia unui fost locotenent de aviatie, detinut si el la Poarta Alba, pe care tiganul il omorase in bataie si il aruncase in cuptorul de ars caramida."
×