Vede moartea la microscop - A trebuit sa anunte apropiatul sfarsit al multor membri ai familiei

Prin natura profesiei a vestit moartea. Din pacate, si pe cea a multor rude apropiate - propria sora, cumnatul, verisori, cunoscuti, prieteni. Toate, victime ale cancerului. Ca o ironie a sortii, moartea i-a luat pe neanuntate pe cei doi copii ai sai - au murit subit, din cauze accidentale.

Nu poti explica in cuvinte obiectul profesiei sale fara sa te incurci in termeni tehnici. Profesor in medicina, specialist in histologie. Omul care examineaza fragmente de tesut uman recoltat pentru a vedea daca structura nu a fost invadata de cancer. Intr-un laborator de specialitate, prof. univ. dr. doc. Gioconda Dobrescu citeste prin luneta microscopului sentinta de condamnare la moarte a semenilor. Sau cel putin inceputul luptei cu moartea. In mod nefericit, si o parte a familiei a fost decimata dupa un preaviz acordat chiar de ea in laboratorul care-l conduce.

"ITI VINE SA URLI". Cel mai greu a fost in cazul propriei surori. La 70 de ani i s-a descoperit lichid in pleura - apa la plaman, cum se zice. La ftiziologie au avansat ca posibil diagnostic tuberculoza, dar tratamentul s-a dovedit ineficient. A luat doua fragmente din formatiunile tumorale gasite si le-a adus la laborator. "Le-am pus in lucru si dupa trei zile am vazut la microscop ca era mestaza unui cancer pulmonar. Mi s-a scurs sangele din cap in picioare, imi venea sa urlu, dar mi-am pastrat calmul. Le-am spus adevarul baiatului ei si sotiei lui, dupa care i-am explicat direct surorii mele, care era tot medic, ca are ceva mai putin grav decat era in realitate - ca exista formatiuni tumorale, ceva intre benign si malign... I-au dat lacrimile si mi-a spus sa am grija de copii, ceea ce am si facut dupa doi ani... Este ceva coplesitor atunci cand vezi privirea cu care asteapta cineva un rezultat, acea privire in care exista incredere, spaima, speranta, toate la un loc. Si tu trebuie sa vii sa spui adevarul", povesteste prof. univ. dr. doc. Dobrescu.

VICTIMA A CERNOBILULUI. Sustine ca moartea surorii sale a survenit in urma iradierii din ziua de 26 aprilie 1986, cand a avut loc accidentul de la Cernobil. In ziua respectiva, a venit cu sora sa sa faca curatenie in casa parintilor. "Am stat o zi intreaga si am spalat amandoua geamurile de la veranda. Eu am mai intrerupt insa treaba, ca ma duceam sa fac mancare si sa am grija de mama. Sora mea a ramas insa acolo, in soare, o zi intreaga. Imi amintesc ca au spus abia seara ce s-a intamplat la Cernobil. Si multi au stat afara, asemeni surorii mele, in acea zi. Dupa aceea am respectat toti anumite reguli de baza - nu am mancat branza, lapte, zarzavaturi, au fost o serie de restrictii de care am tinut cont, dar pentru unii a fost deja prea tarziu. Am luat si iod, ca sa nu facem cancer tiroidian, dar nu la toata lumea a avut efect aceasta protectie. Si inca sunt imbolnaviri din cauza Cernobilului. Acum apar multe cancere noi, adica cu incidenta mai mica in trecut, cele ale partilor moi: tumori de piele ori muschi", a explicat prof. Dobrescu. Specialistul histolog isi aminteste ca, la patru-cinci ani dupa catastrofa de la Cernobil, au fost mai mult cancere tiroidiene. Dupa aceea au inceput sa apara tot mai multe tumori gastrice si pulmonare, si ritmul se mentine si acum.

FATIDIC. A urmat la scurt timp si moartea cumnatului sau. Sotul surorii sale a murit de cancer la colon si tot ea a fost cea care a vazut lamele cu celulele cuprinse de cancer. "Lui n-am avut curaj sa-i spun adevarul in totalitate, pentru ca nu era o persoana la fel de puternica ca sora mea. Si de asta am avut atunci, dar si acum, un sentiment de rusine". Apoi, la rand au venit verisoara ei si sotul acesteia. Tot ea a trebuit sa anunte. Desi suferinta este cumplita, prof. Dobrescu spune ca exista o demnitate la acesti bolnavi. "Aveam o profesoara care a aflat ca are cancer mamar. A fost o viata intreaga foarte eleganta si nu a renuntat la asta nici dupa ce a aflat ca este bolnava. N-a vrut sa se lase infranta. Umbla tot timpul eleganta, cu palarii moderne. I-am cerut ca de cate ori isi cumpara haine noi, sa vina sa mi le arate. Din 2000 n-am mai vazut-o", spune Gioconda Dobrescu.

CE FACE UN HISTOLOG. Ca specializare, prof. Dobrescu este anatomo-patolog, si in acest domeniu a profesat in aproape intreaga sa cariera. Ca histolog a lucrat si in spital, la patul bolnavului, dar si in laborator. "Un histolog preia un fragment uman, sa spunem o bucatica de muschi, de piele, de rinichi, de ficat, un ochi chiar, creier, orice. Tesutul acela este prelucrat cu niste metode speciale, este integrat intr-o parafina care se solidifica, apoi cu un dispozitiv special se sectioneaza fasii foarte subtiri, care se intind pe niste lame, se coloreaza cu anumiti coloranti. Apoi, ca specialist, te uiti la microscop, si la microscopul ala vezi daca-i normal, daca are o leziune degenerescenta, daca are o inflamare, si cel mai important este sa stii daca are sau nu are cancer. In functie de rezultatul pe care-l dai tu, in functie de acest rezultat, doctorul stie daca sa-i scoata tot rinichiul, daca sa-i extirpe sinul unei femei sau sa-l lase acolo", explica prof. Dobrescu.

RESPONSABILITATE. Medicul spune ca exista si un examen care reprezinta proba de foc a unui anatomo-patolog - este ceea ce se numeste "examenul extemporaneu", examenul intraoperator. "Chirurgul este in sala de operatie, ajunge pe un organ la care observa o zona modificata, taie o bucatica si o trimite la mine in laborator. Si, in zece minute, trebuie sa-i spun chirurgului daca este sau nu cancer. Daca este, el opereaza organul bolnav, daca nu este, il lasa". Iar dupa aceea, fragmentul pe care domnia sa l-a prelucrat printr-un sistem de inghetare, deci foarte rapid, este analizat prin metoda obisnuita, cu parafina. Iar acest al doilea rezultat trebuie sa corespunda cu primul. "Imaginati-va ce ar fi ca dupa aceea sa spun ca n-a fost cancer, ca bolnavul n-ar fi trebuit nenorocit… Este o responsabilitate extraordinara. Pana acum n-am facut greseli, dar se poate intampla. Insa medicii intelepti asteapta rezultatul la parafina si sunt multi care o fac, pentru ca asa am invatat cu totii in scoala. Nici un organ al unui om nu creste ca si coada unei soparle. L-ai scos, ai mutilat pe viata un om".

Puternicul om si distinsul cadru didactic prof. Gioconda Dobrescu e, de fapt, o mana de om. Care a arbitrat o viata lupta cu moartea. In privirea ei trista pare ca s-au scufundat anii pierduti si toate deceptiile celor care li s-a scurtat prematur viata. "Imi pare rau ca nu termin ce mi-am propus sa fac", spuneau invariabil cei condamnati la noapte. A ramas ea, sa aiba grija de nepoti, rude, prieteni, apropiati. Si de miile de studenti scoliti de ea care au devenit, peste ani, reputati specialisti. Desi pensionara de 12 ani, prof. Dobrescu nu renunta la activitate. "Merg in mijlocul studentilor, lucrez, scriu carti. Si asa voi face cat ma va tine Dumnezeu, si sper sa ma mai tina, pentru ca mai am multe de realizat".

CARIERA PE PRIMUL LOC

A inceput liceul la Vaslui, in 1936, l-a continuat la Iasi si l-a absolvit tot la Vaslui. A invatat ca trebuie sa studieze si, din clasa a doua si pana intr-a opta, a luat mereu premiul intai. A fost singurul copil din sat care a plecat la scoala. Si-a dorit inca din copilarie sa faca Medicina. Cand avea 3 ani, a suferit o fractura de coloana vertebrala si a ramas paralizata cateva saptamani. Dupa suferinta de atunci si-a spus ca trebuie sa se faca doctor. S-a inscris la Medicina in 1945. Dupa facultate, a fost numita preparator la o clinica medicala. A obtinut toate gradele stiintifice, inclusiv cel de doctor docent, iar acum este presedintele Academiei Medicale. Este si pe lista de asteptare a celor care vor deveni membri ai Academiei Romane. In Iasi este considerata specialistul numarul unu in histologie.